ÎCCJ, Decizia nr. 380/2021
ÎCCJ, Decizia nr. 380/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea ce formează obiectul recursului în Dosarul nr. x/2020
Prin încheierea din camera de consiliu de la 23 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de reexaminare formulată de A. împotriva soluției de aplicare a amenzii judiciare dispuse prin încheierea din 14 ianuarie 2020 și a redus amenda judiciară aplicată de la 500 RON la 100 RON.
Cererea de recurs
Împotriva încheierii din camera de consiliu de la 23 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2014, a declarat recurs A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020.
Excepția inadmisibilității recursului
În Dosarul nr. x/2020, intimatul Serviciul Român de Informații, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității recursului, argumentând că hotărârea atacată este definitivă, conform art. 191 alin. (4) din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de recurs în condițiile art. 483 din C. proc. civ.
Cererea de sesizare a Curții Constituționale
Conform celor expuse în practicaua prezentei încheieri, în ședința publică de la termenul din 13 decembrie 2021, recurentul A. a invocat, verbal, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 191 din C. proc. civ. în raport cu dispozițiile art. 16 și art. 21 din Constituție, care reglementează accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv, raportat la art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 47 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, criticând ambiguitatea textului, lipsa căii de atac împotriva încheierii prevăzute la art. 190 din C. proc. civ. și lipsa dublului grad de jurisdicție.
Prin încheierea din 13 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea privind sesizarea Curții Constituționale formulată de recurentul A. în Dosarul nr. x/2020 și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 191 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
La termenul de astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimatul Serviciul Român de Informații, excepție de procedură care, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., face inutilă, în tot, expunerea și cercetarea în fond a cauzei.
În sensul celor expuse anterior, recursul ce formează obiectul cauzei este exercitat împotriva unei încheieri prin care secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a soluționat, în temeiul art. 191 din C. proc. civ., cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care a fost aplicată o amendă judiciară, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. civ.
Conform art. 191 alin. (4) din C. proc. civ., încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare este definitivă, astfel că nu este supusă recursului nici în condițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", și nici în condițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora completurile de 5 judecători în materie civilă "soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege", precum și "recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de un alt complet de 5 judecători". Sub acest aspect, se cuvine a fi menționat că ori de câte ori legiuitorul a intenționat să dea în competența completurilor de 5 judecători în materie civilă soluționarea anumitor cauze, a reglementat expres aceste situații, așa cum a făcut-o prin dispozițiile art. 136 alin. (3) ["Conflictul dintre două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se soluționează de Completul de 5 judecători."], art. 410 alin. (1) ["Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători"], art. 421 alin. (2) ["Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători"] și art. 513 alin. (6) ["Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători"] din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 191 alin. (4) din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 23 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2021.