ÎCCJ, Decizia nr. 363/2021

Asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 243 din data de 07 decembrie 2020, pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020.1, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 formulată de recurentul A..

Pentru a dispune astfel, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul A. vizează dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și din verificarea actelor și lucrările dosarului, a constatat că recurentului i-a fost comunicată o copie a încheierii penale din data de 25 mai 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 22 septembrie 2020, petentul formulând recurs la data de 05 iunie 2021 . Totodată, a mai reținut că recurentul a precizat că a fost prezent la judecarea fondului, iar motivul pentru care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost acela că nu a avut un apărător care să îl consilieze.

În acest context, Completul de 5 judecători din cadrul instanței supreme a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are, decât aparent, o legătură cu soluționarea cauzei, critica vizând textul de lege care prevede calcularea termenului de declarare a recursului de la pronunțare, autorul excepției urmărind, în realitate modificarea soluției legislative criticate, în sensul stabilirii că termenul de declarare a recursului curge de la momentul comunicării încheierii recurate.

Astfel, excepția de neconstituționalitate trebuie să aibă construcția unei argumentări a neconstituționalității textului invocat. Or în speță, excepția de neconstituționalitate a fost formulată la modul general, fără indicarea concretă a unor elemente care să susțină neconstituționalitatea textului invocat, ceea ce denotă caracterului absolut formal al cererii de sesizare a Curții Constituționale a României. Mai mult, acest caracter este evidențiat și de modalitatea în care a fost exercitată prezenta cale de atac, ulterior pronunțării hotărârii, dar anterior comunicării acesteia.

Așadar, indicarea formală de către autorul excepției a neconstituționalității textului legal criticat, s-a stabilit că nu este aptă de a conduce la sesizarea Curții Constituționale.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din Decizia penală nr. 243 din data de 07 decembrie 2020, pronunțate de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020.1, recurentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 18 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători constată că este nefondat, din următoarele considerente:

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători constată că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ, respectiv:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că o cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, textul de lege menționat prevăzând doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia", adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători reține că excepția de neconstituționalitate, ce privește dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, este invocată în mod formal de către recurent, cererea sa fiind informă și nu se arăta în ce măsură dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale și care sunt implicațiile declarării neconstituționalității acestei dispoziții asupra finalizării cauzei. Așadar, instanța nu poate realiza o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, se constată că textul de lege a cărui neconstituționalitate a fost invocată, nu se referă la un interes actual, acesta vizând critici cu privire la diferite instituții procesual penale, care nu au aplicabilitate și nici relevanță în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 din Decizia penală nr. 243 din data de 07 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.1.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 din Decizia penală nr. 243 din data de 07 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.1.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2021.

GGC - NN