ÎCCJ, Decizia nr. 344/2021

Asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 15 aprilie 2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a), d) și f) din C. proc. pen., formulată de revizuentul A..

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că cererea întrunește doar o parte din condițiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia, respectiv excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea unei căi extraordinare de atac (Înalta Curte de Casație și Justiție), de către o persoană având calitatea de contestator în speță și vizează un text de lege aflat în vigoare (453 alin. (1) lit. a), d) și f) din C. proc. pen.), care nu a fost anterior declarat neconstituțional în raport cu criticile formulate, însă nu îndeplinește cerința legăturii cu cauza.

În concret, secția penală a instanței supreme a constatat că, anterior pronunțării unei hotărâri în condițiile art. 459 din C. proc. pen., contestatorul A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a), d) și f) din C. proc. pen. în dosarul nr. x/2021 ce are ca obiect calea extraordinară de atac a revizuirii promovată împotriva deciziei penale nr. 33/RC din 07 februarie 2018 pronunțată în recurs în casație de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte, secția penală a observat că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în etapa examinării admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii penale definitive pronunțate într-un recurs în casație, cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, respectiv concordanța acesteia cu regulile de drept aplicabile, și nicidecum nu se procedează la judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Or, potrivit art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., revizuirea se poate exercita numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive prin care se soluționează fondul cauzei, între care, însă, nu se regăsesc și cele pronunțate în recurs în casație, aceste din urmă decizii neputând forma, așadar, obiectul respectivei căi extraordinare de atac.

În atare situație, s-a constatat că, indiferent de soluția ce ar fi pronunțată asupra excepției de neconstituționalitate, decizia Curții Constituționale nu va produce niciun efect cu privire la o cerere de contestație în anulare ab initio inadmisibilă, atâta timp cât nu se contestă conformitatea cu legea fundamentală a înseși dispozițiilor legale care determină inadmisibilitatea. Rezultă, astfel, că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva încheierii din data de 15 aprilie 2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2021, revizuentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 18 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public, cele ale apărătorului desemnat din oficiu și cele ale recurentului fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători constată că este nefondat, din următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Se reține că excepția de neconstituționalitate - ca orice mijloc procedural - nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În condițiile în care, în speță, se pune problema inadmisibilității căii de atac, pentru ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu judecarea cauzei, trebuie să vizeze exclusiv admisibilitatea căii de atac. Însăși, Curtea Constituțională a reținut, că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepție de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei (Decizia nr. 784/2018, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 202/06.03.2018).

Prin urmare, se constată că recurentul a invocat o excepție de neconstituționalitate într-o cale de atac inadmisibilă (respectiv în dosarul nr. x/2021 ce are ca obiect calea extraordinară de atac a revizuirii promovată împotriva deciziei penale nr. 33/RC din 07 februarie 2018 pronunțată în recurs în casație de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016), astfel încât, neavând legătură cu admisibilitatea căii de atac excepția de neconstituționalitate este lipsită de eficiență, iar recursul apare ca fiind nefondat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 15 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 15 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2021.

GGC - MM