ÎCCJ, Decizia nr. 267/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 05 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, Penal 1 -2021, în Dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul A. cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Verificând cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, 81, 90 și art. 93 din C. proc. pen., Completul de 5 Judecători din cadrul instanței supreme a constatat că solicitarea întrunește doar o parte din condițiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia, în sensul că excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată, de către o persoană având calitatea de recurent în acea cauză, iar textele de lege criticate sunt în vigoare și nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituționale.

în ceea ce privește cerința reglementată de art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, s-a reținut că A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale anterior menționate, fără a invoca motive care să implice aplicarea textelor de lege a căror constituționalitate a fost contestată, așa încât, în mod evident, excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza.

Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepția și înrâurirea pe care dispozițiile legale o au în speță.

Pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional. Partea care ridică excepția de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale.

Simpla invocare a neconstituționalității unor dispoziții din C. proc. pen., nu este adecvată atâta timp cât petentul s-a raportat doar formal la prevederile din Constituție, fără a argumenta în ce constă legătura textelor în discuție cu prevederile constituționale și care este neconcordanța dintre ele și textul legii fundamentale.

Neconstituționalitatea unui text de lege este dată de contradicția dintre dispoziția legală și un principiu sau o prevedere constituțională. Or, în cauză, o asemenea contradicție nu a fost invocată.

Urmărindu-se un rezultat ce nu concordă cu scopul reglementării excepției de neconstituționalitate, se face trimitere generică la dispozițiile constituționale, respectiv art. 1, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art. 23, art. 24, art. 42, art. 44 din Constituția România, fără a fi expuse neconcordanțele dintre dispozițiile art. 80, 81, 90 și art. 93 din C. proc. pen. și prevederile constituționale.

În concluzie, în cauza de față s-a constatat că nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul A. cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Împotriva încheierii din data de 05 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, Penal 1-2021, în Dosarul nr. x/2021/al, a formulat recurs în termen legal recurentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2021/al.l, cu termen de judecată fixat la data de 20 septembrie 2020, când au avut loc și dezbaterile.

În susținerea căii de atac recurentul A. a criticat dispoziția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, apreciind că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile privind admisibilitatea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional, astfel cum sunt prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

În concret, recurentul a susținut că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești, că titularul cererii de sesizare are calitatea de parte în acel proces, că obiectul excepției de neconstituționalitate vizează o lege/ordonanță/dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare ori care, deși nu mai este în vigoare, continuă să producă efecte juridice, că norma a cărei neconstituționalitate se invocă are legătură cu soluționarea cauzei, iar prevederile invocate, ce fac obiectul excepției, nu au mai fost supuse controlului de constituționalitate.

Pentru aceste motive formulate în memoriul depus în scris la dosarul cauzei recurentul A. a solicitat admiterea recursului declarat în cauză.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care acesta participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția ridicată.

În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziții normative.

Verificând, din această perspectivă, solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de petentul A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că cererea de sesizare întrunește doar două din condițiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia, în sensul că excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea unei căi de atac {Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, învestită cu soluționarea recursului formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 654 din data de 15 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020), de către o persoană care are, în speță, calitatea de recurent [A.) și vizează neconstituționalitatea unor dispoziții legale în vigoare, iar textele de lege criticate nu a fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține că partea care invocă o excepție de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale.

Prin urmare, simpla invocare a neconstituționalității unor dispoziții din C. proc. pen. nu este adecvată atâta timp cât petentul nu a argumentat în ce constă legătura textului în discuție cu prevederile constituționale și care este neconcordanța dintre ele și textul legii fundamentale. Or, neindicarea textului pretins neconstituțional sau a principiului constituțional încălcat constituie motiv de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare, nefiind invocată, în realitate o veritabilă excepție de neconstituționalitate.

Totodată, cu referire la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

În acest context se reține că prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale (paragraful 18) s-a statuat că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

În examinarea îndeplinirii legăturii normei ce face obiectul excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, în raport cu criticile dezvoltate oral de recurent, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că formularea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu a fost determinată, în fapt, de o contradicție concretă a textelor criticate pentru neconstituționalitate cu prevederile legii fundamentale ci, de nemulțumirea recurentului față de soluția de respingere a căii de atac ce formează obiectul Dosarului nr. x/2021 pe rolul Completului de 5 judecători.

Astfel, similar celor reținute de instanța de fond, se constată că aspectele invocate de recurent în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale fac referire la neconstituționalitatea unor dispoziții din C. proc. pen. care nu au aplicabilitate și nici relevanță în ce privește soluția ce poate fi pronunțată în calea de atac a recursului, exercitat împotriva Deciziei penale nr. 654 din data de 15 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, anterior menționată.

Așadar, având în vedere că dispozițiile legale pretins neconstituționale nu prezintă relevanță în soluționarea respectivei căi de atac, nefiind de natură a produce un efect concret în judecarea recursului formulat, lipsind astfel legătura cu cauza, cerință obligatorie impusă de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu se impune sesizarea instanței de contencios constituțional.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, subliniază că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională.

Premisa sesizării instanței constituționale o constituie, așadar, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește, în mod real și efectiv, să obțină concursul Curții, în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale.

O atare premisă nu este realizată atunci când, așa cum se constată în speță, autorul excepției nu tinde la declanșarea unui mecanism de cenzurare implicită, pe calea excepției de neconstituționalitate, a concordanței dintre o normă legală și exigențele Constituției României, ci, în realitate, dorește modificarea și completarea dispozițiilor pretins neconstituționale ceea ce ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare în raport cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

În concluzie, în cauza de față, aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

Prin urmare, constatând că cererea de sesizare a Curții Constituționale că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția nevizând aspecte de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normelor legale cu legea fundamentală a României Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 05 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, Penal 1-2021, în Dosarul nr. x/2021

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 05 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, Penal 1-2021, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 septembrie 2021.

GGC - NN