ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7546/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1146 din 20 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul P.G., prin care solicita să se constate calitatea de lucrător al Securității a pârâtului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin „lucrător al Securității" se înțelege „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Așadar, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de lucrător al Securității este aceea ca această persoană să fi avut calitatea de ofițer sau subofițer al Securității, iar a doua condiție vizează natura activităților desfășurate, respectiv acestea să fi suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, fiind necesar ca aceste condiții să fie îndeplinite cumulativ.

Pe de altă parte, instanța de fond reține că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.", iar art. 6 alin. (1) din același act normativ prevede că „Direcția de specialitate din cadrul C.N.S.A.S., ca urmare a sesizării din oficiu a C.N.S.A.S.

sau la solicitarea persoanei îndreptățite, desfășoară activități specifice administrative de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva C.N.S.A.S., precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate". În ceea ce privește îndeplinirea primei condiții de către pârât, se constată că această împrejurare nu este contestată de niciun din părți, pârâtul recunoscând că a avut calitatea de ofițer în cadrul I.J.S. Teleorman. Analizând cea de-a doua condiție, instanța de fond reține că, pentru a fi declanșată procedura de verificare a calității de lucrător al Securității, este necesară îndeplinirea unei situații premisă, respectiv cererea formulată de persoană îndreptățită în vederea aflării identității lucrătorilor care au contribuit la instrumentarea dosarului sau existența unei ipoteze în care verificare se efectuează din oficiu.

Instanța reține că din actele depuse la dosar de către reclamant nu rezultă că pârâtul s-ar afla în una dintre situațiile prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 în care verificarea se efectuează din oficiu. Pe de altă parte, se reține că la data de 25 mai 2009, domnul M.T. a depus o cerere, înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. P/2919 prin care a solicitat verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ce îl viza (fila 21). Este adevărat că în cuprinsul acestui dosar au fost găsite: un raport informativ ce cuprinde o rezoluție scrisă de pârât, precum și o notă scrisă de acesta, însă trebuie stabilit dacă, în concret, activitățile desfășurate au suprimat sau au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În acest sens, se observă că prin rezoluția scrisă de pârât pe raportul informativ depus la fila 23 din dosarul instanței au fost făcute aprecieri ce au caracter general, respectiv „Să ne creăm posibilități să cunoaștem atitudinea și poziția prezentă a acestui element", care nu s-au materializat prin acțiuni clare și precise de natură să suprime sau să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei vizate. De asemenea, în cuprinsul notei de la fila 25 din dosarul instanței s-a menționat că „Sarcinile trasate în continuare colaboratorului se găsesc scrise pe nota originală aflată la dosarul de obiect", fără ca pârâtul să fi dispus acțiuni concrete împotriva celui vizat. în aceste condiții, se apreciază de către instanță că din dovezile depuse la dosar de reclamant nu rezultă faptul că pârâtul ar fi întreprins activități care să fi avut ca finalitate încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale domnului M.T.

Referitor la activitățile desfășurate de pârât cu privire la celelalte două persoane indicate în acțiune și nota de constatare, respectiv B.I și J.A., instanța observă că la dosar nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că acestea s-ar fi adresat cu cereri la C.N.S.A.S. în vederea verificării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor care îi vizau. In această ipoteză se apreciază că, în lipsa situației premisă, instanța de judecată nu poate efectua un control cu privire la aceste activități și să stabilească, în urma verificărilor, dacă acțiunile întreprinse de pârât în mod efectiv au avut sau nu ca efect încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale celor doi.

În raport de aceste considerente, prima instanță apreciază că în cauză nu se poate reține îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul. În motivarea recursului, reclamantul a reiterat argumentele invocate în fața instanței de fond, prin cererea de chemare în judecată, susținând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) și art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. În acest sens, a arătat, în esență, că în mod greșit a reținut prima instanță că nu ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât, în raport cu actele instrumentate de acesta în cazul urmăririi informative a unui fost deținut politic, în legătură cu care Securitatea urmărea să afle dacă „acesta caută să întrețină relații cu foștii condamnați, precum și cu alte elemente care fac obiectul muncii organelor de securitate", precum și „stabilirea activității și poziției sale prezente"; arată recurentul că intimatul a instruit un informator pentru urmărirea fostului deținut politic. De asemenea, arată recurentul, în mod greșit a considerat instanța de fond că verificarea intimatului-pârât trebuie limitată la actele îndeplinite de acesta în raport cu persoana care a formulat sesizarea.

Înalta Curte, examinând sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Astfel, conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, orice cetățean român sau cetățean străin, care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al U.E.

au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în"-conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană. De asemenea, art. 1 alin. (7) din același act normativ prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Totodată, art. 1 alin. (9) din ordonanța de urgență în discuție dispune că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică. Rezultă, din analiza și interpretarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, nu și a altor persoane.

Așadar, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea. Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificării calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens. Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță, în ce privește activitățile desfășurate de pârât cu privire la celelalte persoane indicate în acțiune și nota de constatare, că - în lipsa unor dovezi din care să rezulte că acestea s-ar fi adresat cu cereri la C.N.S.A.S.

- nu se poate efectua un control cu privire la presupusele activității desfășurate de intimatul-pârât care să fi vizat respectivele persoane. În ceea ce privește fondul cauzei, se va reține că sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, potrivit cărora, prin „lucrător al Securității" se înțelege „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Rezultă din textul legal citat, că două sunt condițiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să poată fi considerată „lucrător al Securității": calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, și desfășurarea de activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Așa cum rezultă din actele dosarului, nefiind contestat nici de către pârât, acesta a avut, în perioada prevăzută de lege, calitatea de ofițer al Securității, prima condiție legală fiind, deci, îndeplinită.

Pentru a fi întrunită cea de-a doua condiție este necesar, conform prevederilor legale, ca persoana respectivă, având calitatea mai sus stabilită, să fi „desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Or, argumentul potrivit căruia «a instruit un informator pentru urmărirea unui fost deținut politic, în legătură cu care Securitatea urmărea să afle dacă „acesta caută să întrețină relații cu foștii condamnați, precum și cu alte elemente care fac obiectul muncii organelor de securitate" și „stabilirea activității și poziției sale prezente"», fără a se dovedi, în mod concret, că prin această „activitate" „a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului", nu este suficient pentru a conduce la concluzia că este îndeplinită această din urmă condiție legală.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor legale incidente, în raport cu situația de fapt dovedită, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 1146 din 20 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2013.