ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7546/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1146 din 20 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a

VlII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul P.G., prin

care solicita să se constate calitatea de lucrător al Securității a pârâtului.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin

„lucrător al Securității" se înțelege „orice persoană care, având

calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 -

1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului".

Așadar, prima condiție ce trebuie

îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de lucrător al

Securității este aceea ca această persoană să fi avut calitatea de ofițer sau

subofițer al Securității, iar a doua condiție vizează natura activităților

desfășurate, respectiv acestea să fi suprimat sau a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului, fiind necesar ca aceste condiții să fie

îndeplinite cumulativ.

Pe de altă parte, instanța de fond

reține că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008,

„Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de

Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la

completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii

Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de

prezenta ordonanță de urgență.", iar art. 6 alin. (1) din același act

normativ prevede că „Direcția de specialitate din cadrul C.N.S.A.S., ca urmare

a sesizării din oficiu a C.N.S.A.S. sau la solicitarea persoanei îndreptățite,

desfășoară activități specifice administrative de verificare a documentelor și

informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva C.N.S.A.S.,

precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate".

În ceea ce privește îndeplinirea

primei condiții de către pârât, se constată că această împrejurare nu este

contestată de niciun din părți, pârâtul recunoscând că a avut calitatea de

ofițer în cadrul I.J.S. Teleorman.

Analizând cea de-a doua condiție,

instanța de fond reține că, pentru a fi declanșată procedura de verificare a

calității de lucrător al Securității, este necesară îndeplinirea unei situații

premisă, respectiv cererea formulată de persoană îndreptățită în vederea

aflării identității lucrătorilor care au contribuit la instrumentarea dosarului

sau existența unei ipoteze în care verificare se efectuează din oficiu.

Instanța reține că din actele depuse

la dosar de către reclamant nu rezultă că pârâtul s-ar afla în una dintre

situațiile prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 în care verificarea se

efectuează din oficiu.

Pe de altă parte, se reține că la data

de 25 mai 2009, domnul M.T. a depus o cerere, înregistrată la C.N.S.A.S. sub

nr. P/2919 prin care a solicitat verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului ce îl viza (fila 21). Este adevărat că în cuprinsul acestui dosar au

fost găsite: un raport informativ ce cuprinde o rezoluție scrisă de pârât,

precum și o notă scrisă de acesta, însă trebuie stabilit dacă, în concret,

activitățile desfășurate au suprimat sau au îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

În acest sens, se observă că prin rezoluția

scrisă de pârât pe raportul informativ depus la fila 23 din dosarul instanței

au fost făcute aprecieri ce au caracter general, respectiv „Să ne creăm

posibilități să cunoaștem atitudinea și poziția prezentă a acestui

element", care nu s-au materializat prin acțiuni clare și precise de

natură să suprime sau să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale

persoanei vizate. De asemenea, în cuprinsul notei de la fila 25 din dosarul

instanței s-a menționat că „Sarcinile trasate în continuare colaboratorului se

găsesc scrise pe nota originală aflată la dosarul de obiect", fără ca

pârâtul să fi dispus acțiuni concrete împotriva celui vizat. în aceste

condiții, se apreciază de către instanță că din dovezile depuse la dosar de

reclamant nu rezultă faptul că pârâtul ar fi întreprins activități care să fi

avut ca finalitate încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

domnului M.T.

Referitor la activitățile desfășurate

de pârât cu privire la celelalte două persoane indicate în acțiune și nota de constatare,

respectiv B.I și J.A., instanța observă că la dosar nu au fost depuse dovezi

din care să rezulte că acestea s-ar fi adresat cu cereri la C.N.S.A.S. în

vederea verificării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor care îi vizau. In

această ipoteză se apreciază că, în lipsa situației premisă, instanța de

judecată nu poate efectua un control cu privire la aceste activități și să

stabilească, în urma verificărilor, dacă acțiunile întreprinse de pârât în mod

efectiv au avut sau nu ca efect încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale celor doi.

În raport de aceste considerente,

prima instanță apreciază că în cauză nu se poate reține îndeplinirea celei de-a

doua condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul.

În motivarea recursului, reclamantul a

reiterat argumentele invocate în fața instanței de fond, prin cererea de

chemare în judecată, susținând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a

prevederilor art. 2 lit. a) și art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

În acest sens, a arătat, în esență, că

în mod greșit a reținut prima instanță că nu ar fi întrunite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în ceea ce îl privește pe

intimatul-pârât, în raport cu actele instrumentate de acesta în cazul urmăririi

informative a unui fost deținut politic, în legătură cu care Securitatea

urmărea să afle dacă „acesta caută să întrețină relații cu foștii condamnați,

precum și cu alte elemente care fac obiectul muncii organelor de

securitate", precum și „stabilirea activității și poziției sale

prezente"; arată recurentul că intimatul a instruit un informator pentru

urmărirea fostului deținut politic.

De asemenea, arată recurentul, în mod

greșit a considerat instanța de fond că verificarea intimatului-pârât trebuie

limitată la actele îndeplinite de acesta în raport cu persoana care a formulat

sesizarea.

Înalta Curte, examinând sentința

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va

arăta în continuare.

Astfel, conform dispozițiilor art. 1

alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, orice cetățean român sau cetățean străin,

care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări

membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru

al U.E. au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și

la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei

ordonanțe și în"-conformitate cu prevederile legii privind protejarea

informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la

cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de

pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

De asemenea, art. 1 alin. (7) din

același act normativ prevede că persoana, subiect al unui dosar din care

rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle

identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au

contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Totodată, art. 1 alin. (9) din

ordonanța de urgență în discuție dispune că exercitarea drepturilor prevăzute

la alin. (1)-(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură

specială și autentică.

Rezultă, din analiza și interpretarea

textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, că nu orice persoană poate

solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și

subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această

instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au

constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost

urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în ceea ce privește

sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată

la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a

fost urmărită de Securitate, nu și a altor persoane.

Așadar, legea în materie a statuat că

verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar

al solicitantului, nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au

cerut verificarea.

Mai mult decât atât, niciun text din

O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificării calității de lucrător al

Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost

subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au

formulat o cerere în acest sens.

Prin urmare, în mod corect a reținut

prima instanță, în ce privește activitățile desfășurate de pârât cu privire la

celelalte persoane indicate în acțiune și nota de constatare, că - în lipsa

unor dovezi din care să rezulte că acestea s-ar fi adresat cu cereri la

C.N.S.A.S. - nu se poate efectua un control cu privire la presupusele

activității desfășurate de intimatul-pârât care să fi vizat respectivele

persoane.

În ceea ce privește fondul cauzei, se

va reține că sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

potrivit cărora, prin „lucrător al Securității" se înțelege „orice

persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al

Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în

perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Rezultă din textul legal citat, că

două sunt condițiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să poată fi

considerată „lucrător al Securității": calitatea de ofițer sau de

subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate,

inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, și desfășurarea de

activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Așa cum rezultă din actele dosarului,

nefiind contestat nici de către pârât, acesta a avut, în perioada prevăzută de

lege, calitatea de ofițer al Securității, prima condiție legală fiind, deci,

îndeplinită.

Pentru a fi întrunită cea de-a doua

condiție este necesar, conform prevederilor legale, ca persoana respectivă,

având calitatea mai sus stabilită, să fi „desfășurat activități prin care a

suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Or, argumentul potrivit căruia «a

instruit un informator pentru urmărirea unui fost deținut politic, în legătură

cu care Securitatea urmărea să afle dacă „acesta caută să întrețină relații cu

foștii condamnați, precum și cu alte elemente care fac obiectul muncii

organelor de securitate" și „stabilirea activității și poziției sale

prezente"», fără a se dovedi, în mod concret, că prin această

„activitate" „a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului", nu este suficient pentru a conduce la concluzia că este

îndeplinită această din urmă condiție legală.

Pentru considerentele arătate,

constatându-se că, în cauză, instanța de fond a făcut o corectă aplicare și

interpretare a prevederilor legale incidente, în raport cu situația de fapt

dovedită, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 1146 din 20 februarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

3 decembrie 2013.