ÎCCJ, Decizia nr. 343/2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 450 din 10 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2020 a fost constatată perimată calea de atac exercitată de A. împotriva Deciziei nr. 35-R din 30 ianuarie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

În motivare, instanța a reținut că judecata dosarului a fost suspendată la data de 27 mai 2020, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind repusă pe rol din oficiu.

S-a constatat că dosarul a rămas în nelucrare de la 27 mai 2020, data suspendării judecății pentru lipsa părților și până la 6 ianuarie 2021, data repunerii din oficiu cauzei pe rol, perioadă în care, din vina părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, fiind incident art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, recurenta A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Recurenta apreciază că, în cauză, nu a intervenit perimarea.

Susține, pe lângă alte argumente care vizează fondul cauzei, că repunerea pe rol a căii de atac nu se justifică, deoarece ar fi solicitat suspendarea cauzei motivat de pericolul de a se îmbolnăvi în timpul deplasării la instanța de judecată, cu trenul pe ruta Timișoara - București.

Arată că, pentru termenul din 10 martie 2021, a depus la dosar note de ședință, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, așa încât instanța ar fi trebuit să judece calea de atac, iar nu să constate perimarea.

Recurenta a depus note scrise.

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început la 29 octombrie 2014, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 iunie 2021, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 octombrie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 450 din 10 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă și a acordat termen de judecată la 22 noiembrie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte apreciază că criticile recurentei se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată măsura perimării cauzei, respectiv aplicarea greșită a unei norme de drept procesual civil.

Acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsele neregularități invocate de recurentă nu se circumscriu aspectelor de nulitate/nelegalitate reglementate.

Conform prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

În cauză, prin încheierea din 27 mai 2020, secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus suspendarea căii de atac formulate de A., având în vedere lipsa nejustificată a părților de la dezbateri și faptul că nici una din părțile legal citate nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat perimarea căii de atac, în considerentele deciziei arătându-se că nu a fost întrerupt cursul perimării, că dosarul a rămas în nelucrare de la 27 mai 2020, data suspendării judecății pentru lipsa părților și până la 6 ianuarie 2021, data repunerii din oficiu cauzei pe rol, perioadă în care, din vina părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, fiind incident art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Nu poate fi primită interpretarea dată de recurentă notelor de ședință depuse pentru termenul de judecată stabilit pentru verificarea existenței condițiilor perimării la 10 martie 2021, întrucât acest act de procedură a fost depus la dosar după data la care s-a împlinit termenul de perimare, deci nu a dus nici la întreruperea nici la suspendarea cursului acestuia.

De asemenea, nici faptul că, prin aceleași note de ședință, A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă nu are nicio relevanță asupra cursului perimării, întrucât această solicitare a fost făcută după împlinirea termenului de perimare al cauzei, cum s-a arătat mai sus.

Cum de la data suspendării judecății (27 mai 2020), pricina a rămas în nelucrare din culpa recurentei, care nu și-a manifestat voința cu respectarea exigențelor procedurale în sensul continuării judecății, în mod corect instanța învestită cu judecarea căii de atac a constatat perimarea acesteia.

Potrivit prevederilor art. 181 alin. (3) C. proc. civ., când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună.

În speță, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. a început să curgă la data de 27 mai 2020 și s-a împlinit la 27 decembrie 2020 (care fiind o zi nelucrătoare, s-a prelungit până în 28 decembrie 2020), potrivit prevederilor legale enunțate anterior, în contextul în care notele scrise formulate de recurentă au fost depuse la dosar la 9 martie 2021, Dosar nr. x/2020, neproducând astfel niciun efect întreruptiv al termenului de perimare.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 450 din 10 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.

GGC - NN