ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 643/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față:

Constată că, la data de 25.01.2019 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2019, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 25 din 17 ianuarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x, fixându-se prin repartizare computerizată aleatorie, prim termen de judecată la 16.04.2019.

Prin încheierea din 17 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, constatând că niciuna dintre părțile legal citate nu s-a prezentat în instanță și că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.

Ulterior, la 16 octombrie 2020, contestatoarea A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, iar, prin încheierea din 19 noiembrie 2020, a fost menținută măsura suspendării, constatându-se că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că s-a apreciat că repunerea pe rol nu a fost formulată în vederea judecării cauzei sens în care a fost respinsă cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată și a fost menținută măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea de ședință din 17 octombrie 2019, în raport de dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 24.02.2021, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a cererii de recurs.

Analizând excepția perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

De asemenea, conform art. 249 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Totodată, pentru ca un act de procedură să poată aibă ca efect întreruperea termenului de perimare trebuie să fie valabil făcut, pentru, pentru că un act lovit de nulitate nu poate produce o asemenea consecință.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la termenul din 17 octombrie 2019, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, având în vedere lipsa nejustificată a părților de la dezbateri și faptul că nici una din părțile legal citate nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La 16 octombrie 2020, contestatoarea A. a formulat cerere de repunere pe rol.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării judecării contestației în anulare, reținând că nu s-a solicitat judecarea în lipsă prin cererea de repunere pe rol și nici prin celelalte cereri formulate în cauză, astfel că nu pot fi efectuate acte procedurale de continuare a judecății în lipsa unei solicitări exprese de judecare în lipsă care, anterior, a condus la suspendare .

Înalta Curte constată că recursul a rămas în nelucrare o perioadă mai lungă de un an, respectiv în intervalul 17.10.2019 - 24.02.2021, din motive imputabile părților, care nu au mai îndeplinit în această perioadă nici un act de procedură în vederea continuării judecății.

Astfel, prin cererea de repunere pe rol din 16.10.2020, contestatoarea A. nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nici intimata nu au solicitat judecata în lipsă, consecința fiind aceea a menținerii măsurii suspendării judecății recursului, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispusă inițial la 17.10.2019.

Conform prevederilor art. 249 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Contrar susținerilor orale ale reprezentantului contestatoarei de la termenul din 25 martie 2021, simplul fapt al depunerii cererii de repunere pe rol chiar tiumbrate, dar neînsoțite de mențiunea judecării în lipsă, nu echivalează cu întreruperea cursului perimării.

Astfel, cererea de repunere pe rol neînsoțită de solicitarea de judecată în lipsă nu poate constitui un act de procedură valabil căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care instanța a dispus, anterior, suspendarea, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților și absența unei cereri de judecată în lipsă, deoarece nu se poate păși nici ulterior la continuarea judecății în lipsa unei solicitări expres de judecare în lipsă care, anterior, a condus la suspendare.

În speță, față de împrejurarea că nu există acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, încheierea de ședință din data de 17 octombrie 2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de un an prevăzut de art. 258 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de considerentele reținute, având în vedere că a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii și că, în această perioadă, în intervalul 17.10.2019 - 24.02.2021, părțile nu au mai îndeplinit în această perioadă nici un act de procedură valabil făcut în vederea continuării judecății, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate, din oficiu, perimarea contestației în anulare formulată de contestatoarea A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 25 din 17 ianuarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2021.