ÎCCJ, Decizia nr. 347/2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1371 din 16 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, a fost constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 20F din 05 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În motivare, s-a arătat că suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a intervenit la data de 21 octombrie 2020, dată de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care s-a împlinit la 21 aprilie 2021.

Întrucât cauza a fost suspendată în raport de lipsa nejustificată a părților, pentru redeschiderea procesului este necesară formularea unei cereri de către partea interesată, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 417 C. proc. civ. Or, în cauză, nu a fost formulată o astfel de cerere de către parte, care să arate intenția de a continua judecata, anterior împlinirii termenului de perimare.

Dispozițiile art. 417 C. proc. civ. nu prevăd posibilitatea instanței de a repune cauza pe rol din oficiu, în vederea continuării judecății, situație în care nu are relevanță în curgerea termenului de perimare rezoluția prin care s-a acordat termen, ulterior împlinirii termenului de perimare, în vederea verificării îndeplinirii condițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme prin aceasta nu s-a luat vreo măsură în ce privește reluarea judecății.

Așa fiind, s-a constatat că de la data suspendării judecății (21 octombrie 2020) și până la data împlinirii termenului de perimare (21 aprilie 2021), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispozițiile imperative ale art. 417 C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, reclamantul A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Prin cererea de recurs, recurentul a susținut că este nelegală măsura perimării cauzei, în sensul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că măsura suspendării cauzei se dispune pentru complinirea unor lipsuri ale cererii de chemare în judecată, dar că o eventuală astfel de solicitare nu i-a fost comunicată.

Mai mult decât atât, toata procedura de citare s-a efectuat prin afișare, fără ca recurentul sa aibă cunoștința de cerințele instanței.

În sensul textului de lege, pentru ca cererea de perimare să fie admisibilă, trebuie îndeplinite condiții cumulative: reclamanții să nu îndeplinească cerințele instanței și termenul de nelucrare a dosarului de la data suspendării să depășească șase luni de zile.

A susținut că aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză, cu atât mai mult cu cât de la data suspendării și până la data perimării nu au trecut mai mult de șase luni.

Intimații nu au depus întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți:

Analizând excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, art. 421 alin. (2) raportat la art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.".

Prin urmare, decăderea este o sancțiune legală, în scopul respectării termenelor de procedură, rațiunea și importanța decăderii fiind determinate tocmai de necesitatea stabilirii unor termene imperative de natură a disciplina activitatea procesuală.

Din cuprinsul dosarului, rezultă că hotărârea atacată a fost pronunțată la 16 iunie 2020, iar recursul a fost declarat la 29 iunie 2021 de recurentul A., după cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul cu care a fost expediat memoriul de recurs, aflat la dosarul de recurs.

Conform art. 421 C. proc. civ.:

(1) Dacă instanța constată că perimarea nu a intervenit, pronunță o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul procesului.

(2) Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători".

Prin raportare la acest text de lege, se constată că recursul declarat la 29 iunie 2021 a fost formulat cu depășirea termenului "de 5 zile de la pronunțare", prevăzut de dispozițiile legale citate.

Astfel, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 cu referire la art. 182 din C. proc. civ., termenul de recurs s-a împlinit la 22 iunie 2021, care a fost o zi lucrătoare, iar recursul a fost declarat la 29 iunie 2021, cum s-a arătat mai sus.

Față de aspectele prezentate, în raport de art. 496 cu referire la art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1371 din 16 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.

GGC - ED