ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6015/2021

Ședința din camera de consiliu de la 2 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 26.10.2020, reclamantul Orașul Târgu Neamț a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/05.08.2020 și a Deciziei nr. 388/22.09.2020 de respingere a contestației administrative emise de pârât.

Prin sentința civilă nr. 62 din 25 ianuarie 2021, Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că determinarea competenței teritoriale în soluționarea cererii se realizează în raport cu calitatea de autoritate publică a reclamantului, în condițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 5547 din 1 octombrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

A apreciat instanța că nu sunt incidente dispozițiile tezei a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamant nu este autoritatea emitentă a actului administrativ contestat pentru a se depune acțiunea la instanța de la sediul destinatarului actului.

Astfel, calitate de autoritate publică, în senul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 de organ care acționează în regim de putere publică, are numai pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în timp ce reclamantul este un simplu beneficiar al măsurilor dispuse de autoritatea publică.

Așadar, litigiul dedus judecății nu se poartă între două autorități publice, ci între o autoritate publică, emitent al actului administrativ considerat nelegal, și o persoană pretins vătămată, reclamantul, persoană juridică de drept public, aceasta din urmă neacționând în regim de putere publică, ci adresându-se instanței de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Cum autoritatea publică din cauză are calitate de pârât, acțiunea nu poate fi introdusă de la sediul pârâtului, fiind competentă instanța de la sediul reclamantului, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

A mai apreciat instanța că nu se poate susține că intenția legiuitorului, la momentul modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004, a fost de a acorda, de facto, competență teritorială exclusivă instanțelor din Municipiul București pentru acest tip de cauze (având în vedere că toate instituțiile centrale își au sediul în București) și, totodată, nu există niciun argument pentru care s-ar da prevalență, într-un astfel de caz, prevederilor tezei finale a alin. (3), iar nu primei teze a aceluiași articol.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul București a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Înalta Curte reține că acțiunea a fost formulată de reclamantul Orașul Târgu Neamț, unitate administrativ-teritorială, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, având ca obiect anularea unor acte emise de acesta.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acțiunii, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Deci, textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres la situația în care acțiunea este introdusă de o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

3.3. Or, potrivit art. 96 din Codul administrativ, Orașul Târgu Neamț este o instituție publică, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.

Nu pot fi avute în vedere cele reținute de Tribunalul București, pentru că legea nu face nicio distincție în funcție de poziția inferioară față de pârât a reclamantului în cadrul raportului juridic de drept material.

Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului București, competent după pârâtului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Orașul Târgu Neamț în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.