ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția I civilă, la data de 22 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Centrul de Perfecționare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Gheorgheni, Comandantul Centrului de Perfecționare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Gheorgheni, Inspectoratul de Jandarmi Județean "Gheorghe Doja" Covasna, Inspectorul Șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean "Gheorghe Doja" Covasna, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și Inspectorul General al Jandarmeriei Române, a solicitat: (i). să se constate caracterul nejustificat al refuzului pârâtului de rând 4 de emitere a ordinului de mutare la Inspectoratul de Poliție Județean Covasna, refuz reprezentat de nepunerea în executare a actului administrativ de mutare ca urmare a emiterii Acordului Inspectorului șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean "Gheorghe Doja" cu nr. x 2 din 30.10.2017, precum și aprobării Inspectorului șef al Inspectoratului de Poliție Covasna și Inspectorului General al Poliției Române, prin nerespectarea ordinii de prioritate în vederea numirii în funcție a cadrelor militare puse la dispoziție expres prevăzută de art. 17 și 26 din Anexa nr. 7 a OMAI nr. 177/2016 și, implicit, reprezentat de nesoluționarea în termenul legal a solicitării de mutare; (ii) anularea Adresei nr. x din 07.11.2017, prin care se exprimă refuzul pârâtului de rând 5 față de mutarea în interesul serviciului la Inspectoratul de Poliție Județean Covasna; (iii). Anularea Adresei nr. x din 20.03.2018 reprezentând refuzul pârâtului de rând 2 la emiterea acordului de mutare la cerere la Inspectoratul de Poliție Județean Covasna de care a luat la cunoștință prin Adresa IPJ Covasna nr. x din 02.04.2018; (iv) obligarea pârâtului de rând 2 la emiterea acordului de mutare la cerere la Inspectoratul de Poliție Județean Covasna și a actului administrativ de mutare; (v) obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2.1. Hotărârea Tribunalului Harghita, secția civilă

Prin Sentința civilă nr. 1806 din 5 decembrie 2018, Tribunalul Harghita a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de instanță, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, printre alte capete de cerere, reclamantul a solicitat și anularea Adresei nr. x din 07.11.2017 emisă de pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, care, potrivit potrivit art. 5 din Legea nr. 550/2004, este o autoritate publică centrală, astfel că în raport de criteriul rangului autorității care a emis actul contestat, revine Curții de Apel Târgu Mureș competența materială și teritorială de soluționare a cauzei. Cu privire la celelalte petite din acțiune, s-a reținut că operează o prorogare de competență, conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 31.01.2019, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 30 din 8 martie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că reclamantul este cadru militar și prin acțiunea dedusă judecății contestă actele prin care s-a refuzat mutarea sa în interesul serviciului și numirea în funcție la Inspectoratul de Poliție Județean Covasna. Prin urmare, obiectul cauzei vizează raportul de serviciu al reclamantului, iar Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare nu cuprinde dispoziții referitoare la competența materială de soluționare a litigiilor privind raportul de serviciu al cadrelor militare.

Chiar dacă acest litigiu nu are ca obiect drepturi bănești, ci modificarea raportului de serviciu, curtea de apel a reținut că, în cauză, urmează a se avea în vedere dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 10/2018, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în special a considerentelor reținute în paragrafele 89 și 94, în raport de care rezultă că normele speciale aplicabile statutului militarului nu reglementează o competență diferită decât cea care rezultă din dreptul comun aplicabil în materie, reprezentat de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Nu prezintă relevanță că reclamantul este funcționar cu statut special, pentru a se exclude incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, întrucât textul de lege se referă la funcționari publici în general și are în vedere cauzele privind orice aspect al raportului de serviciu al funcționarului public, în lipsa unor norme derogatorii de competență.

Față de aceste constatări, contrar celor reținute de tribunal, în cauză, competența nu poate fi stabilită în funcție de criteriile de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece aceste din urmă norme de competență au caracter general, devenind aplicabile când nu există norme speciale - în cauză însă, prevederile art. 109 sunt norme de competență speciale față de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, independent de rangul autorității emitente a actului contestat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul demersului judiciar declanșat de reclamantul A. vizează în principal anularea unor acte prin care s-a refuzat mutarea sa în interesul serviciului și numirea în funcție la Inspectoratul de Poliție Județean Covasna.

În raport cu obiectul dedus judecății și împrejurarea că reclamantul face parte din categoria funcționarilor publici cu statut special (cadru militar din Jandarmeria Română), Înalta Curte reține că demersul judiciar inițiat de acesta se circumscrie unui litigiu vizând raportul de serviciu al funcționarului public.

Cum Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare nu indică în mod expres instanța judecătorească competentă să judece în primă instanță un litigiu precum cel de față, devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcția publică.

Astfel, în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât raportul juridic litigios este grefat pe calitatea reclamantului de funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Dispozițiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, așadar, în favoarea tribunalelor, competența materială exclusivă în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispozițiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competență materială a instanței de judecată stabilită în raport de rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

Această interpretare este conformă Soluției de unificare a jurisprudenței adoptate în ședința judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 18 februarie 2013, în sensul că "normele de competență prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcționarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conțin dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe".

Prin urmare, reținând incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul (secția de contencios administrativ și fiscal).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă, instanța inițial învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectorul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul de Jandarmi Județean "Gheorghe Doja" Covasna, Inspectorul Șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean "Gheorghe Doja" Covasna, Centrul de Perfecționare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Gheorgheni, Comandantul Centrului de Perfecționare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Gheorgheni, în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2019.

GGC - NN