ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2396/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2396/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 24 aprilie 2024
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 februarie 2023, pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Jandarmi Județean Covasna și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, a solicitat:
(i) anularea dispoziției Adjunctului Inspectorului General al Jandarmeriei Române nr. 173331/31.10.2022 și a deciziei Comisiei de Verificare a condițiilor legale în vederea acordării cadrelor militare a compensației lunare pentru chirie, constituită în conformitate cu art. 1 din O.M.A.I. 1306 din 15.05.2006 la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Județean Covasna (IJJ Covasna), cu nr. x din 14.09.2022, respectiv a procesului-verbal nr. x din 14.09.2022, întocmit de către Comisia de Verificare constituită la nivelul IJJ Covasna, pentru verificarea condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie;
(ii) obligarea pârâtului IJJ Covasna la emiterea deciziei de acordare a compensației lunare pentru chirie începând cu data înregistrării raportului cu nr. x/18.08.2022 și în continuare pe toată perioada în care îndeplinește condițiile legale.
1.2. Prin sentința civilă nr. 434 din 20 aprilie 2023, Tribunalul Covasna, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara - complet specializat în materia contencios administrativ și fiscal.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 361 din 13 septembrie 2023, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
În motivarea hotărârii, Tribunalul Hunedoara a reținut că, în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 87 C. civ. și art. 107 C. proc. civ., în sensul că prin domiciliu se înțelege adresa unde reclamantul locuiește efectiv.
Prin urmare, constatând că reclamantul are stabilită reședința în municipiul Brașov, unde locuiește efectiv, Tribunalul Hunedoara a apreciat că soluționarea cauzei este de competența teritorială a Tribunalului Brașov.
2.2. Prin sentința civilă nr. 230 din 25 martie 2024, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Motivând hotărârea astfel pronunțată, Tribunalul Brașov a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, precum și împrejurarea că domiciliul reclamantului A. este situat în municipiul Vulcan, jud. Hunedoara, în raza teritorială a Tribunalului Hunedoara, conform mențiunilor din cartea de identitate depusă la dosar.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul A. a solicitat anularea dispoziției Adjunctului Inspectorului General al Jandarmeriei Române nr. 173331/31.10.2022 și a deciziei Comisiei de Verificare a condițiilor legale în vederea acordării cadrelor militare a compensației lunare pentru chirie, precum și obligarea pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Județean Covasna la emiterea deciziei de acordare a compensației lunare pentru chirie.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:
"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. (...)"
Deși au făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere teritorial, Tribunalul Brașov interpretând textul de lege ca referindu-se la domiciliul reclamantului, astfel cum este înscris în cartea de identitate, iar Tribunalul Hunedoara apreciind că noțiunii de "domiciliu" i se subsumează locul unde reclamantul are stabilită reședința și unde locuiește efectiv.
Înalta Curte constată că textul de lege precitat stabilește o competență teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul este obligat să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe. Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul reprezintă locuința principală a persoanei fizice, pe când reședința reprezintă adresa unde persoana fizică declară că are locuința secundară, astfel cum prevede art. 88 din același cod.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, potrivit interpretării gramaticale și în lipsa oricăror mențiuni contrare în cuprinsul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, noțiunea de "domiciliu" este utilizată de Legea contenciosului administrativ în sensul propriu, restrâns, al termenului, conform definiției din art. 87 C. civ., neputând fi extinsă în sensul invocat de Tribunalul Hunedoara, respectiv prin atribuirea caracterului de locuință principală reședinței, care, conform legii, reprezintă locuința secundară a persoanei fizice.
În sensul celor arătate anterior, Înalta Curte are în vedere și Soluția de principiu adoptată la data de 2 noiembrie 2020, de către secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut că: noțiunea de "domiciliu", ca element de determinare a competenței instanțelor judecătorești, trebuie interpretată în sens restrâns, respectiv ca adresa domiciliului înscris în actul de identitate.
Întrucât, din actele dosarului rezultă că reclamantul are domiciliul situat pe raza municipiului Vulcan, județului Hunedoara, competența de soluționare a cauzei revine instanței din circumscripția teritorială a localității de domiciliu a acestuia, respectiv Tribunalului Hunedoara.
În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Jandarmi Județean Covasna și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.