ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 573/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române anularea actului administrativ - proces-verbal, prin care a fost respinsă candidatura sa la concursul organizat pentru ocuparea funcției de adjunct al șefului IPJ Vaslui și organizarea concursului pentru acest post cu respectarea prevederilor legale, iar în subsidiar, anularea actului administrativ prin care persoana ce a participat la concurs, după descalificarea sa, a fost numită în funcția respectivă, precum și repararea prejudiciului cauzat.

2.1. Hotărârea Tribunalului Covasna, secția civilă

Prin Sentința civilă nr. 438 din 11 mai 2018 s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Covasna și a fost declinată competența de soluționare a cererii reclamantului în favoarea Curții de Apel Brașov.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că în ședința publică din data de 20 aprilie 2018, la primul termen la care părțile au fost legal citate, instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a arăta în concret care este actul administrativ atacat și de a pune concluzii asupra competenței materiale a Tribunalului Covasna.

La al doilea termen de judecată, s-a reținut că reclamantul a arătat că atacă procesul-verbal din 7 noiembrie 2017, prin care s-a invalidat candidatura sa pentru participarea la concursul organizat în vederea ocupării postului de adjunct șef inspector de poliție județean al IPJ Vaslui.

În ceea ce privește excepția de necompetență materială invocată din oficiu, Tribunalul Covasna a reținut că obiectul cauzei vizează anularea unui act administrativ - procesul-verbal din 7 noiembrie 2017, emis de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române, adică a unui act administrativ emis de o autoritate a administrației publice centrale, fiind incidente, sub aspectul competenței materiale, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În consecință, s-a reținut că în speță competența de soluționare a cauzei revine în primă instanță Curții de Apel Brașov.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 166/F/2018 din data de 28 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018 s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, fiind declinată în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă, competența de soluționare a cauzei.

De asemenea, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul avea calitatea de comisar șef de poliție la data emiterii actelor atacate, fiind funcționar public cu statut special, iar potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită prin lege competența altor instanțe.

Prin urmare, reținând incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea procesului-verbal, prin care a fost respinsă candidatura sa la concursul organizat pentru ocuparea funcției de adjunct al șefului IPJ Vaslui și organizarea concursului pentru acest post cu respectarea prevederilor legale, iar în subsidiar, anularea actului administrativ prin care persoana ce a participat la concurs, după descalificarea sa, a fost numită în funcția respectiv, precum și repararea prejudiciului cauzat.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență materială privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății prin prezenta speță.

Înalta Curte constată că în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că, pentru determinarea instanței competente material să soluționeze prezentul litigiu, prezintă relevanță natura dreptului pretins de către reclamant, dar și cea a raporturilor juridice dintre reclamant și instituția pârâtă.

Din aspectele relevate prin cererea de chemare în judecată reiese că reclamantul, în calitate de ofițer de poliție cu gradul profesional de comisar-șef la Inspectoratul de Poliție al Județului Covasna - Poliția Municipiului Târgu-Secuiesc, urmărește anularea procesului-verbal prin care a fost respinsă candidatura sa la concursul organizat pentru ocuparea funcției de adjunct al șefului IPJ Vaslui și organizarea concursului pentru acest post cu respectarea prevederilor legale, iar în subsidiar, anularea actului administrativ prin care persoana ce a participat la concurs, după descalificarea sa, a fost numită în funcția respectivă.

Astfel, rezultă că folosul practic, direct și imediat pe care îl urmărește reclamantul și, implicit, obiectul principal al acțiunii, îl reprezintă admiterea candidaturii sale la un concurs de promovare într-o funcție publică și organizarea unui nou concurs la care reclamantului să i se acorde posibilitatea de a candida.

Prin urmare, față de aceste aspecte, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, și anume Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

De altfel, textul de lege privitor la competență din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 10 alin. (1) stabilește competența curții de apel în primă instanță în cazul litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, ceea ce atrage subsidiaritatea aplicării acestora în raport de prevederile unor norme speciale în materie, derogatorii de la norma generală.

O asemenea normă specială și derogatorie în materie este cea prevăzută la art. 109 din Legea nr. 188/1999, care stabilește o competență specială de primă instanță a tribunalului în cazul litigiilor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public.

În aceste condiții, dată fiind calitatea reclamantului de funcționar public, precum și raportul dintre acesta și autoritatea pârâtă angajatoare, devin aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, conform cărora:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe", dispoziții care stabilesc în favoarea secțiilor de contencios administrativ din cadrul tribunalelor o plenitudine de competență materială în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Prin urmare, se constată că, în mod corect, a reținut Curtea de Apel Brașov că în speță, competența de soluționare a cauzei în primă instanță este cea dată de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, instanța competentă să soluționeze cauza fiind tribunalul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei de față, în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT