ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3173/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 169/2018 din 29 ianuarie 2018, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de competență materială a Tribunalului Gorj și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, având ca obiect obligarea pârâtului să emită actul administrativ de numire a reclamantului în gradul profesional de ofițer specialist I ca urmare a declarării "admis" la concursul organizat la data de 26 noiembrie 2016, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 282/2018 din 15 mai 2018, a admis excepția necompetenței materiale a Curții, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, a suspendat judecata cauzei și a înaintat cauza, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte reține că prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat anularea Dispoziției inspectorului șef al Inspectoratului de Poliție Județean Gorj nr. 3487 din 12 septembrie 2017, obligarea inspectorului șef al Inspectoratului de Poliție Județean Gorj să emită o dispoziție de validare a concursului, obligarea I.P.J. Gorj să înainteze către Direcția Generală Management și Resurse Umane din cadrul I.G.P.R. dosarul de concurs și de recrutare în vederea emiterii actului administrativ de acordare a gradului profesional de ofițer specialist I, obligarea Ministerului Administrației și Internelor să emită actul administrativ de numire a reclamantului în gradul profesional de ofițer specialist I ca urmare a declarării "admis" la concursul organizat la data de 26.11.2016.

În temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea actelor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat, obligarea I.P.J. Gorj la plata drepturilor bănești, indexate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca ofițer specialist I, obligarea I.P.J. Gorj la plata de daune morale în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., prin raportare la art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul a solicitat obligarea autorităților pârâte la plata cheltuielilor de judecată prilejuite cu soluționarea prezentei cereri.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că prin Dispoziția nr. 3487 din 12 septembrie 2017 a fost invalidat concursul organizat la data de 26 noiembrie 2016 pentru ocuparea unui post vacant de ofițer de poliție și a unui post de agent de poliție, în specialitatea comunicații și informatică, doar în ceea ce privește unul dintre posturile scoase la concurs, cel de ofițer principal I, aflat la poziția 74 din statutul de organizare al unității, deși în urma concursului susținut a fost declarat "Admis".

Împotriva Dispoziției nr. 3487 din 12 septembrie 2017 (act administrativ de invalidare a concursului) reclamantul a înțeles să formuleze procedură prealabilă în termenele și condițiile reținute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, criticând legalitatea actului administrativ, contestație ce i-a fost respinsă, motiv pentru care a promovat acțiunea de față.

Prin Încheierea din 15 ianuarie 2018 a fost disjuns capătul de cerere având ca pârât pe Ministerul Afacerilor Interne și ca obiect obligația de a emite actul administrativ de numire a reclamantului în gradul profesional de ofițer specialist I ca urmare a declarării "admis" la concursul organizat la data de 26 noiembrie 2016, constituindu-se dosarul nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Gorj, înregistrat sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Craiova, ca urmare a declinării de competență.

În consecință, astfel cum au reținut atât Tribunalul Gorj, cât și Curtea de Apel Craiova, obiectul prezentului dosar îl reprezintă capătul de cerere având ca pârât pe Ministerul Afacerilor Interne și ca obiect obligația de a emite actul administrativ de numire a reclamantului în gradul profesional de ofițer specialist I ca urmare a declarării "admis" la concursul organizat la data de 26 noiembrie 2016.

Înalta Curte reține, astfel, că obiectul litigiului este strict legat de raporturile de serviciu ale reclamantului, care este funcționar public cu statut special.

Rezultă cu evidență că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost stabilit de reclamant, se circumscrie noțiunii de raport de serviciu și, astfel, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului:

"Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului."

Așadar, în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamantul este funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Dispozițiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, așadar, în favoarea tribunalelor, competența materială exclusivă în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispozițiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competență materială a instanței de judecată stabilită în raport de rangul autorității publice pârâte.

Această interpretare este conformă Soluției de unificare a jurisprudenței adoptate în ședința judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 18 februarie 2013, în sensul că "normele de competență prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcționarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conțin dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe".

Astfel, având în vedere că acțiunea vizează raportul de serviciu al unui funcționar public, revine tribunalului competența materială de soluționare a cauzei, conform art. IV din Legea nr. 2/2013, atâta timp cât prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului nu se prevede o altă instanță competentă în soluționarea acestei categorii de litigii.

Prin urmare, reținând incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul.

În concluzie, indiferent de rangul autorității sau instituției publice pârâte, în materia privind funcționarii publici competența de soluționare a litigiilor aparține tribunalului

Totodată, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, în cauză reclamantul optând pentru instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL