ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4324/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 71 din 8 februarie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 388 din 23 aprilie 2019 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamantul A., comisar șef de poliție, ofițer specialist principal I la Serviciul Județean Anticorupție Gorj din cadrul Direcției Generale Anticorupție, a fost sancționat disciplinar cu "mustrare scrisă", prin Dispoziția nr. 210579 din 28 august 2018 a Directorului General al Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, contestația formulată de reclamant împotriva acestei dispoziții fiind respinsă prin Ordinul nr. II/2697 din 15 octombrie 2018 al Ministrului Afacerilor Interne.

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a solicitat anularea acestor acte administrative.

Statutul polițistului este reglementat de Legea nr. 360/2002. În raport cu prevederile art. 1 alin. (1) din acest act normativ, polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului.

Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici rep., cu modificările și completările ulterioare, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Dispozițiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, așadar, în favoarea tribunalelor, competența materială exclusivă în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispozițiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competență materială a instanței de judecată stabilită în raport de rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

Or, în Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, nu sunt prevăzute norme de competență derogatorii de la dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel încât competența materială să fie determinată în baza altor texte legale decât norma specială prevăzută de Legea nr. 188/1999, întrucât norma legală prevăzută de art. 61 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, potrivit căreia "Polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile", doar face trimitere la competența instanței de contencios administrativ și fiscal, fără a stabili reguli de determinare a competenței în funcție de rangul autorității pârâte.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Direcția Generală Anticorupție în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2019.

GGC - LM