ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3200/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 20.07.2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Comuna IP, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să dispună anularea actelor administrative emise în sarcina sa prin care i se impută în mod nelegal obligații bugetare de plată, respectiv: Dosarele fiscale nr. x/01.01.2010, x/01.01.2011, x/01.01.2012, x/01.01.2013, x/01.01.2014, precum și a actelor administrative subsecvente; Decizia de impunere nr. x/30.03.2015 precum și a actelor administrative subsecvente, fără a se limita la Dosarul fiscal nr. x/30.03.2015 și Înștiințarea de plată nr. x/30.03.2015; pe cale de consecință, repararea pagubei cauzate prin restituirea sumelor de plată achitate și nedatorate reprezentând obligații bugetare pretinse în baza actelor administrative anulate, ca efect al repunerii părților în situația anterioară; suspendarea executării silite pe durata soluționării prezentei cauze.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 2252 din 11.12.2015 pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj, invocată din oficiu de către instanță și s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna IP, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Sălaj a apreciat că în în stabilirea competenței materiale sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Având în vedere că valoarea sumelor achitate reprezentând impozit și taxe a căror restituire o solicită reclamanta este de: 95.022 RON pe anul 2010, 311.156 RON pe anul 2011, 370.620 RON pe anul 2012, 245.000 pe anul 2013, 330.000 RON pe anul 2014, deci un total de 1.351.798 RON, sumă ce depășește pragul de 1.000.000 RON, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Cluj.

2.2. La data de 11 martie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, iar prin Sentința civilă nr. 95 din 05 aprilie 2019 a admis excepția de necompetenta materială a Curții de Apel Cluj, ridicată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Ip, în favoarea Tribunalului Sălaj, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut că în speță, este aplicabil criteriul valoric însă nu în maniera interpretată de tribunal, având în vedere că se solicită anularea mai multor acte administrative fiscale distincte.

Astfel, obiectul principal al cererii este anularea mai multor acte fiscale, iar solicitarea de restituire a sumelor achitate reprezintă petit accesoriu.

Având în vedere această situație, în raport cu prevederile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ. conform căruia, dacă "reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte (…)" chiar dacă la alin. (2) se statuează că "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dat aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt", deoarece, în speță, niciun act fiscal contestat nu stabilește obligații principale și accesorii de plată mai mari de 1.000.000 RON în sarcina reclamantei, Curtea de Apel Cluj a reținut că Tribunalul Sălaj este competent material să soluționeze cauza.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în speță în vederea stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei trebuie avute în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform căruia: "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." (text aflat în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, nemodificat prin Legea nr. 212/2018).

În speță, autoritatea emitentă a actelor administrative contestate este o autoritate publică locală acest lucru neimplicând discuții privitoare la rangul autorității emitente a actului. Însă având în vedere că actele administrative contestate privesc sume de bani cu caracter de taxe și impozite, în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei trebuie avut în vedere criteriul pragului valoric, stabilit prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte analizând cererea de chemare în judecată și precizarea acesteia depusă la 29 iulie 2015, constată că reclamanta formulează în cadrul aceleiași cereri de chemare în judecată, mai multe capete principale de cerere prin care solicită anularea unor acte administrative fiscale distincte, iar ca petite accesorii solicită restituirea sumelor de bani plătite în temeiul acestor acte administrative contestate.

Având în vedere că fiecare act administrativ fiscal contestat este un act distinct, emis în baza unui raport de drept fiscal diferit, în stabilirea competenței materiale se va face aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) și (2) C. proc. civ., conform cărora: "(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.

(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dat aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

În speță, obligațiile de plată stabilite de fiecare act fiscal în parte se situează sub pragul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru atragerea competenței materiale a Curții de Apel, și nu se poate proceda la cumularea lor, deoarece astfel cum am arătat mai sus, constituie petite distincte ale cererii de anulare, câte unul pentru fiecare act fiscal, iar cererile de restituire a sumelor achitate sunt accesorii ale acestora.

În concluzie, Înalta Curte, având în vedere considerentele arătate, apreciază că în cauză competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Sălaj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comuna IP, în favoarea Tribunalului Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2019.

GGC - NN