ÎCCJ, decizie (scj.ro #188607)

Asupra contestației în anulare de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 181 din 28 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, între altele, a condamnat pe inculpatul A. la:

- 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Conform art. 86

3

raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. anterior, a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I Penală și a constatat că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. este concurentă cu faptele reținute în prezenta cauză.

În baza art. 36 alin. (1) coroborat cu art. 34 și art. 35 C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, de la 4 februarie 2014 la 10 iunie 2014, din 2 februarie 2015 și de la 5 februarie 2015 la 22 iunie 2015.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen.

II. Prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, între altele, a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2015.

A desființat, în parte, sentința apelată, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A., sub aspectul încadrării juridice date faptelor de evaziune fiscală reținute în sarcina sa și al omisiunii aplicării pedepsei accesorii și, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior în pedepsele componente astfel:

- 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. și

- 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I Penală, pedepse pe care le-a repus în individualitatea lor;

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. și de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

În baza art. 36 alin. (1) coroborat cu art. 34 și art. 35 C. pen. anterior a contopit:

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. cu

- pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și cu

- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I Penală și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

A menținut restul dispozițiilor din sentința apelată.

III. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul A., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2 la data de 29 noiembrie 2018, primind termen de soluționare la data de 21 ianuarie 2019.

Prin rezoluția Vicepreședintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 12 decembrie 2018, în baza punctului 3 lit. a) din Hotărârea nr. 156 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost scoasă de pe rol, în vederea repartizării aleatorii către completurile de 5 judecători nou înființate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018 adoptată de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale a României.

Urmare repartizării aleatorii, cauza a revenit spre soluționare Completului de 5 Judecători Penal 2 pentru anul 2018, nou înființat, cu termen de judecată la data de 20 decembrie 2018.

Prin rezoluția Completului de 5 Judecători, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 19 decembrie 2018.

În motivarea contestației în anulare formulate, contestatorul condamnat a susținut, în esență, nelegala compunere a completului de 5 Judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.

În drept, a fost invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

IV. Examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale care guvernează contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că aceasta îndeplinește, cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care o va admite în principiu.

Conform textului de lege mai sus-menționat, pentru a fi admisibilă, contestația în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiții:

- să fie formulată în termenul prevăzut de lege;

- să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

- să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În ce privește prima condiție de admisibilitate, potrivit art. 428 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare întemeiată pe motivele prevăzute la art. 426 lit. a) și c) - h) din același cod poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În cauză, așa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea contestată a fost pronunțată la data de 5 iunie 2018, fiind comunicată contestatorului condamnat la data de 4 decembrie 2018.

În raport cu împrejurarea că, în cadrul contestației în anulare a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se constată faptul că introducerea contestației în anulare (la data de 29 noiembrie 2018) s-a realizat cu respectarea termenului stabilit de alin. (1) al art. 428 C. proc. pen., întrucât reglementarea juridică a acestei căi extraordinare de atac nu interzice în vreun mod introducerea acesteia chiar înainte de comunicarea in extenso a hotărârii atacate.

În ce privește cea de-a doua condiție de admisibilitate, Completul de 5 Judecători reține că, așa cum rezultă din motivele scrise ale contestației, contestatorul condamnat și-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac formulată pe cazul de contestație prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza a I-a C. proc. pen., potrivit căruia împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța nu a fost compusă potrivit legii.

În acest context, Completul de 5 Judecători reține că, ceea ce se invocă de către contestatorul condamnat în susținerea cererii formulate este împrejurarea că desemnarea completului de judecată care a pronunțat hotărârea contestată s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, prin nerespectarea rigorilor impuse de textul menționat referitoare la tragerea la sorți a tuturor membrilor acestui complet.

Se face trimitere, în acest sens, la decizia Curții Constituționale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, care a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători.

De asemenea, contestatorul condamnat invocă împrejurarea că din conținutul Hotărârilor nr. 24/2016, nr. 61/2017 și nr. 68/2017 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că modalitatea de stabilire a completului de judecată ce a soluționat cauza în apel a fost aceea anterior menționată, respectiv prin tragerea la sorți a doar 4 membri ai completului de judecată, nu a tuturor celor 5 judecători ce au intrat în compunerea acestui complet, susținându-se că au fost încălcate prevederile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013.

Completul de 5 Judecători reține, totodată, că potrivit paragrafului 198 din decizia Curții Constituționale anterior menționate:

"Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare.

Contrar celor susținute de către reprezentantul Ministerului Public, în cauză nu se poate susține că aplicabilitatea deciziei Curții Constituționale anterior citate vizează doar situațiile în care contestația în anulare a depășit etapa analizării admisibilității în principiu, deoarece o asemenea distincție nu este menționată în considerentele și dispozitivul acestei decizii.

În raport cu toate aspectele anterior expuse, rezultă că împrejurările de fapt și de drept susținute de către contestatorul condamnat în cadrul contestației în anulare formulate se circumscriu, de principiu, cazului de contestație în anulare menționat de art. 426 lit. d) teza I C. proc. pen.

Reținând, totodată, că și cea de a treia condiție de admisibilitate a contestației în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât contestatorul condamnat invocă în dovedire înscrisuri care se află la dosar, Completul de 5 Judecători constată că sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de condamnatul A., sens în care aceasta va fi admisă în principiu, urmând a se fixa termen pentru soluționarea, pe fond, a acestei căi extraordinare de atac.

"Până la soluționarea contestației în anulare, instanța sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere".

Din economia textelor de lege ce reglementează calea extraordinară de atac analizată, inclusiv din situarea sediului materiei (art. 430 C. proc. pen.) anterior dispozițiilor referitoare la soluționarea admisibilității în principiu a contestației (431 și următoarele C. proc. pen.), rezultă că o cerere de suspendare a executării pedepsei aplicate prin hotărârea contestată poate fi analizată în etapa procedurală în care se află cauza.

În acest context, Completul de 5 Judecători apreciază că, în raport cu împrejurările de fapt și de drept invocate de către contestatorul condamnat în cererea formulată, văzând contextul generat de necesitatea analizării în concret, în speță, a efectelor deciziei Curții Constituționale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale a României, în cauză se impune, în temeiul dispozițiilor art. 430 C. proc. pen., suspendarea executării pedepsei aplicate contestatorului condamnat prin sentința penală nr. 181 din 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare.

În consecință, Completul de 5 Judecători va dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza hotărârilor judecătorești anterior menționate, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite în principiu contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017.

Fixează termen pentru soluționarea contestației în anulare la data de 21 ianuarie 2019, Sala secției penale, pentru când se va cita contestatorul condamnat.

II. Admite cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare.

Dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, dacă nu este arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2018.