ÎCCJ, Decizia nr. 76/2022

Asupra recursurilor în casație de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 181 din 28 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a dispus următoarele:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 coroborat cu art. 2481 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 din C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate inculpatei A. și a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 71 din C. pen. anterior a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 25 februarie 2015 la 16 iunie 2015.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpata A. pentru tentativă la infracțiunea de folosirea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene, prevăzută de art. 20 din C. pen. anterior raportat la art. 181 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) din C. pen. anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 5 din C. pen.

- 1 an și 4 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 5 din C. pen.

- 1 an și 4 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) din C. pen. anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate inculpatului B. și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 din C. pen. anterior a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

Conform art. 861 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului B., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 din C. pen. anterior.

În baza art. 863 din C. pen. anterior a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul B. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 din C. pen. anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

A constatat că inculpatul B. a fost reținut și arestat la domiciliu în perioada 2 februarie 2015 - 21 mai 2015.

În baza art. 71 din C. pen. anterior a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

Conform art. 861 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. anterior a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei C. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 din C. pen. anterior.

În baza art. 863 din C. pen. anterior a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 din C. pen. anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Conform art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) din C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 7 februarie 2015 la 16 iunie 2015.

În baza art. 71 din C. pen. anterior a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

Conform art. 861 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului E. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 din C. pen. anterior.

În baza art. 863 din C. pen. anterior a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul E. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 din C. pen. anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

Conform art. 861 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. anterior a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului F. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 din C. pen. anterior.

În baza art. 863 din C. pen. anterior a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul F. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 din C. pen. anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

- 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Conform art. 863 raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen. anterior, a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală și a constatat că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul G. este concurentă cu faptele reținute în prezenta cauză.

În baza art. 36 alin. (1) coroborat cu art. 34 și art. 35 din C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului G. și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, de la 4 februarie 2014 la 10 iunie 2014, din 2 februarie 2015 și de la 5 februarie 2015 la 22 iunie 2015.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G. pentru infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea de folosirea influenței în scopul obținerii de foloase necuvenite prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

A obligat pe inculpatul G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL (fostă SC J. SRL) la plata către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F a sumei de 737.507 RON cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânzile și penalitățile prevăzute de Codul de procedură fiscală aferente debitului principal, calculate de la data scadenței debitului principal și până la plata integrală a acestuia.

A respins, ca nefondate, cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile S.N.T.G.N. Transgaz SA Mediaș, K., S.N. Nuclearelectrica SA București, SC Complexul Energetic Oltenia SA, Societatea Națională a Apelor Minerale SA, S.N.G.N. Romgaz SA Mediaș, S.P.E.E.H Hidroelectrica SA, SC IAR SA Ghimbav, C.N.T.E.E. Transelectrica SA

A obligat pe inculpata A. la plata sumei de 8.116.800 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Autoritatea Națională pentru Turism.

Conform art. 254 alin. (3) din C. pen. anterior, a confiscat, în folosul statului, de la inculpata A., sumele de 695.367 RON și 296.076 RON.

În baza art. 255 alin. (3) și alin. (5) din C. pen. anterior a obligat pe inculpata A. să restituie echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății al sumei de 600.000 euro către martorul L. și echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății al sumei de 300.000 euro către martorul M.

Conform art. 254 alin. (3) din C. pen. anterior, a confiscat în folosul statului, de la inculpatul G. suma de 3.000.000 RON.

A menținut măsura asigurătorie instituită asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților A. și G., măsură dispusă prin ordonanța nr. 50/P/2014 din 17.02.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție.

A ridicat măsura asigurătorie instituită asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatului H., măsură dispusă prin aceeași ordonanță.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a copiei dispozitivului prezentei hotărâri la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art. 274 alin. (2) din C. proc. pen. a obligat inculpații A. și D. la plata sumei de câte 20.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 274 alin. (3) din C. proc. pen. a obligat pe inculpatul G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL (fostă SC J. SRL) la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 274 alin. (2) din C. proc. pen. a obligat inculpații B., C., E. și F. la plata sumei de câte 15.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A., G., D., B., C., E. și H., în sumă de câte 500 RON pentru fiecare inculpat, au rămas în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul F., în sumă de 400 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, în ceea ce îi privește pe inculpații A. și G., prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

- infracțiunea de dare de mită săvârșită de martorii M. și N. cu complicitatea inculpatului B.;

În cursul anului 2010, inculpata A., în calitate de ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, a primit, în mod indirect, pentru sine dar și pentru O., prin intermediul inculpatului B., suma de 499.739,9 RON și, respectiv, suma de 195.627,16 RON de la martorii M. și N. pentru a asigura finanțarea la timp a contractelor de lucrări încheiate de SC P. SA cu UAT Cavnic și UAT Borsec, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În opinia instanței de fond, probele administrate dovedesc faptul că inculpata A. a cunoscut despre remiterea sumelor de bani reprezentând 10% din sumele încasate de la cele două proiecte, cu titlu de mită de către martorii M. și N., cu complicitatea lui B., iar, cu știința acesteia, sumele respective de bani, plătite pentru a se asigura finanțarea la timp a contractelor de lucrări încheiate de SC P. SA cu unitățile administrativ-teritoriale Cavnic și Borsec, au fost folosite în interesul personal al inculpatei, cu ocazia evenimentului în care a fost aleasă președintele O. din noiembrie 2010, dar și în interesul O.

- infracțiunea de dare de mită reținută în sarcina inculpatului E. cu complicitatea lui B.

Instanța de fond a reținut, în esență că, în cursul anilor 2010 - 2011, inculpata A. a primit suma de 296.076 RON, cu ajutorul inculpatului D., pentru a asigura plata la timp a lucrărilor executate de SC Q. SA în baza contractelor încheiate de această societate cu Compania Națională de Investiții, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Instanța de fond a stabilit că probele dovedesc efectuarea plăților pentru inculpata A. și O.

- infracțiunea de dare de mită săvârșită de martorii M., N. și L. cu participarea inculpatului B., în calitate de complice

Instanța de fond a reținut că la data de 7 februarie 2011, inculpata A., în calitate de ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, a pretins martorului M. un procent de 10% din plățile efectuate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului pentru contractele de lucrări încheiate de SC P. SA și SC R. SRL, iar la data de 6 octombrie 2011 a primit, efectiv, suma de 900.000 euro de la martorii M. și L., în schimbul garanției că plățile către aceste societăți se vor efectua la timp de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului. Faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatului G. de a primi suma de 3.000.000 RON de la martorul M. prin încheierea unui contract de publicitate între SC J. SRL și SC P. SA, în cursul lunii decembrie 2011, reprezentând parte din procentul de 10% pretins de inculpata A., întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a mai menționat că sumele de bani provenite din săvârșirea infracțiunilor de corupție au ajuns integral în patrimoniul inculpatei A., prin remiteri în numerar sau plata unor servicii, de care a beneficiat inculpata personal, dar și în patrimoniul O., fiind achitată contravaloarea mai multor servicii prestate în favoarea acestei organizații, după cum urmează:

- serviciile de publicitate prestate cu ocazia evenimentului organizat la data de 21 noiembrie 2010 la Palatul Parlamentului, când s-a desfășurat Consiliul de Coordonare al O., cu ocazia căruia inculpata A. a fost aleasă în funcția de președinte al acestei organizații; sala a fost decorată cu printuri digitale de mari dimensiuni inscripționate cu sigla partidului, realizate de către martorul S. Plata s-a făcut la data de 20 septembrie 2010, din contul SC T. SRL controlată de inculpatul B., această societate achitând către SC U. SRL suma de 19.659 RON.

- servicii de monitorizare a presei în mediul online de care a beneficiat O., cu știința inculpatei A. și pentru care, la data de 20 septembrie 2010, inculpatul B. a plătit suma de 71.920 RON din contul SC T. SRL către V. SRL, societate administrată de martorul W.;

- materiale promoționale inscripționate cu sigla O. în valoare de aproximativ 36.000 RON, plătite în perioada 2010 - 2011, în mai multe tranșe, de către inculpatul B. către SC X. SRL, al cărei administrator era martorul Y.

- remiterea de către inculpata C. a unei sume de bani în numerar inculpatei A. (două plăți în numerar în cuantum de aproximativ 10.000 euro fiecare), bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de luare de mită și primiți în numerar de la inculpatul D.;

- cazare pentru o vacanță petrecută de inculpata A. în Grecia, la Z. în perioada 2-5 septembrie 2011, în valoare de 36.512 RON, bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de luare de mită ce au fost plătiți în numerar de către inculpatul D. către SC AA. SRL, prin intermediul martorului BB., la data de 30 august 2011;

- plata de către inculpata C., la cererea expresă a inculpatei A., în două-trei rânduri, a salariului pe care inculpata A. îl acorda inculpatului D., constând într-o sumă nefiscalizată de 2.000 euro lunar pentru serviciile prestate în favoarea organizației București a O.;

- servicii de consultanță politică prestate către O., în valoare de aproximativ 4.500 euro, plată efectuată de inculpatul D. în perioada septembrie - octombrie 2011 către martora CC.;

- servicii de publicitate prestate de SC DD. SRL, în sumă de 50.000 euro, achitați către administratorul societății, martorul EE., în baza unui contract încheiat cu O., reprezentată de inculpata A.;

- plata în numerar a sumei de 3.000 euro lunar, efectuată fie de către inculpata C., fie de către inculpatul D. către martorul FF., directorul departamentului de comunicare al O. în perioada noiembrie 2011 - iulie 2012 și, ulterior, ocupându-se exclusiv de comunicarea publică a inculpatei A.;

- servicii de postare online a diferite comentarii, sub identități fictive, pe paginile de internet ale unor ziare sau portaluri de știri de către "postaci", în valoare totală de aproximativ 10.000 euro lunar, cuantumul sumei plătite fiecărei persoane variind între 200 și 1500 RON lunar, în funcție de numărul de comentarii postate.

Instanța de fond a reținut că inculpata A., în mod contrar atribuțiilor legale care îi reveneau potrivit art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, nu a exercitat un control al legalității activității funcționarilor implicați în procedura achiziției serviciilor de promovare a României, ci dimpotrivă, i-a determinat pe aceștia să identifice soluții pentru implicarea Ministerului în evenimentul sportiv "Campion pentru România" cu încălcarea legislației care reglementează domeniul achizițiilor publice, inculpata coordonând, direct sau indirect, întreaga procedură de atribuire a contractului desfășurată cu încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006.

S-a constatat, astfel, că atribuțiile de serviciu încălcate de inculpata A. [art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 187, art. 58, art. 59 și art. 177 alin. (2) raportat la art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006, dispoziții preluate în art. 78 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 34/2006, art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 90/2001], în calitate de ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, și care determină reținerea săvârșirii de către aceasta a infracțiunii de abuz în serviciu sunt expres reglementate. De altfel, dispozițiile art. 53 alin. (1) lit. a) din prin Legea nr. 90/2001, prevăd că "miniștrii îndeplinesc în domeniul lor de activitate următoarele atribuții generale: a) organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei locale a instituțiilor publice și a agenților economici (...)".

Prin urmare, s-a concluzionat că fapta inculpatei A. care, în calitate de ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, în cursul anului 2011, cu ocazia achiziționării serviciilor de promovare a României în cadrul evenimentului sportiv din data de 9 iulie 2011, și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu încălcarea normelor legale, ceea ce a avut drept consecință producerea unei pagube în patrimoniul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului în cuantum de 8.116.800 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 coroborat cu art. 2481 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Instanța de fond reține că inculpatul G., în perioada octombrie 2011 - august 2012, a realizat demersuri pentru a obține înscrisuri emise de societățile tip fantomă SC GG. SRL și SC HH. SRL care atestau efectuarea de cheltuieli fictive de publicitate și consultanță, documente pe care le-a înregistrat ulterior în contabilitatea SC J. SRL.

În acest mod, s-a urmărit diminuarea obligațiilor de plată la buget în contul taxei pe valoare adăugată încasate, a profitului obținut în urma Galei Bute, a tranzacțiilor fictive încheiate cu P. și a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 737.507 RON.

Sumele obținute prin tranzacțiile încheiate cu GG. SRL au fost retrase în numerar de persoanele care controlau în fapt firmele fantomă în vara anului 2012 și au fost restituite lui G., fiind astfel ascunsă originea ilicită a acestora.

II. Împotriva Sentinței penale nr. 181 din data de 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015, au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpații A., G., D., B., F., C. și E., precum și părțile civile SNTGN Transgaz SA, S.N. Nuclearelectrica SA, Societatea Națională a Apelor Minerale SA, SNGN Romgaz SA și II. SA.

Prin apelul formulat, inculpata A. a susținut, în esență, următoarele critici:

a) în principal, a invocat nemotivarea hotărârii, solicitând, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) teza ultimă din C. proc. pen., desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în considerarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenție;

b) în legătură cu infracțiunea de luare de mită presupus săvârșită de apelanta intimată inculpată și infracțiunea de dare de mită presupus săvârșită de M. și N., cu participarea apelantului intimat inculpat B., în calitate de complice, a făcut referire la răspunsul Direcției Naționale Anticorupție referitor la convorbirile interceptate în baza unor mandate de siguranță națională, înaintat la dosar la data de 08 mai 2018, considerând că înregistrările transcrise în procesele-verbale de redare din vol. VI dosar urmărire penală sunt probe nule, în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 91 din data de 28 februarie 2018 (paragrafele 35, 55 și 81), a Deciziei nr. 802 din data de 05 decembrie 2017 (paragrafele 24, 25, 28 și 29) și a Deciziei nr. 51/2016, raportat la textul art. 102 alin. (2) din C. proc. pen., sens în care apelanta intimată inculpată a solicitat ca aceste probe să fie înlăturate din cauză. În acest sens, a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea discutării excepției invocate, având în vedere că cele două decizii ale Curții Constituționale anterior menționate sunt pronunțate ulterior hotărârii atacate. Totodată, a susținut că această soluție se impune și pentru că în cauză este necesară reanalizarea materialului probator, în raport cu nulitatea absolută a probelor anterior menționate;

c) tot în legătură cu infracțiunea de luare de mită presupus săvârșită de apelanta intimată inculpată și infracțiunea de dare de mită presupus săvârșită de M. și N., cu participarea apelantului intimat inculpat B., în calitate de complice, apelanta intimată inculpată a susținut, în esență, că materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, dar și al judecății în primă instanță a infirmat modul de stabilire a situației de fapt realizat prin actul de sesizare al instanței, dovedind, contrar celor reținute de prima instanță, că apelanta intimată inculpată nu a pretins și nu a primit niciodată, nici în cursul anului 2010, nici ulterior, direct sau indirect, bani sau alte foloase în legătură cu vreun act ce intră în îndatoririle sale de serviciu. Ca atare, a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) și c) din C. proc. pen.

d) în legătură cu infracțiunea de luare de mită presupus săvârșită de apelantele intimate inculpate A. și C., cu participarea presupusă a apelantului intimat inculpat D., în calitate de complice și infracțiunea de dare de mită presupus săvârșită de apelantul intimat inculpat E., cu complicitatea apelantului intimat inculpat B., apelanta intimată inculpată A. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) și c) din C. proc. pen., deoarece situația de fapt rezultată din materialul probator nu se circumscrie elementului constitutiv al laturii materiale a infracțiunii de luare de mită, nefiind dovedit că apelanta intimată inculpată ar fi pretins, direct sau indirect, sume de bani de la apelantul intimat inculpat E. pentru a dispune deblocarea plăților corespunzătoare lucrărilor executate de SC Q. SA, în baza contractelor încheiate de această societate cu Compania Națională de Investiții, condusă de apelanta intimată inculpată C. Deopotrivă, a susținut că în speță nu a fost dovedită împrejurarea că apelanta intimată inculpată A. ar fi primit bani din circuitul anterior menționat, direct sau indirect, prin achitarea unor costuri personale;

e) în legătură cu infracțiunea de luare de mită presupus săvârșită de apelanții intimați inculpați A. și F., cu presupusa participare a apelantului intimat inculpat G., în calitate de complice și infracțiunea de dare de mită presupus săvârșită de martorii M., N. și L., cu participarea apelantului intimat inculpat B., în calitate de complice, apelanta intimată inculpată A. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) și c) din C. proc. pen.

f) în legătură cu infracțiunea de abuz în serviciu presupus săvârșită de apelanta intimată inculpată A., aceasta a criticat sentința apelată, arătând, pe de o parte, că situația de fapt a fost greșit reținută în cauză și, pe altă parte, că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen., prin raportare la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, republicată, cu aplicarea art. 13 din Legea nr. 78/2000, întrucât în cuprinsul sentinței nu se precizează care sunt dispozițiile legale încălcate, iar atribuțiile de serviciu ale apelantei erau stabilite de Legea nr. 90/2001 și nu de O.U.G. nr. 34/2006. Ca atare, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și achitarea sa pentru această infracțiune, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a), lit. b) teza I și lit. c) din C. proc. pen.

g) apelanta intimată inculpată a mai invocat greșita individualizare a pedepselor aplicate, în sensul nereținerii, în favoarea sa, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) din C. pen. anterior;

h) a invocat și greșita admitere a acțiunii civile, susținând că în cauză, contrar aprecierii primei instanțe, s-ar fi impus soluția respingerii cu privire la latura civilă, cu consecința ridicării măsurii asigurătorii instituită în cauză prin ordonanța din 17.02.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție.

Prin motivele de apel formulate, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:

a) greșita achitare a apelantei intimate inculpate A. pentru infracțiunea de folosire de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene, în forma tentativei, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18l alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000;

b) greșita achitare a apelantului intimat inculpat H. pentru infracțiunile de participație improprie la abuz în serviciu și folosirea influenței în scopul obținerii de foloase necuvenite, prevăzute de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și, respectiv, de art. 13 din Legea nr. 78/2000;

c) greșita achitare a apelantului intimat inculpat G. pentru infracțiunea de spălare de bani, apelantul solicitând reaprecierea de către instanța de control judiciar a materialului probator administrat în cauză;

d) sub aspectul individualizării pedepselor aplicate apelanților intimați inculpați, apelantul a criticat sentința apelantă pentru aplicarea, în privința tuturor apelanților intimați inculpați, a unor pedepse principale în cuantum prea redus, a unor pedepse complementare al căror conținut este prea restrâns, cu termene de supraveghere, respectiv, de încercare prea reduse și, de asemenea, a susținut necesitatea aplicării unor pedepse accesorii adecvate, în ceea ce privește pe toți apelanții.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul G. a solicitat, în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, conform art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., în considerarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, iar în subsidiar, admiterea apelului, conform art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei noi hotărâri ca urmare a rejudecării cauzei.

Astfel, inculpatul G. a susținut următoarele critici:

a) cu privire presupusa complicitate la infracțiunea de luare de mită, apelantul intimat inculpat a invocat nemotivarea soluției de condamnare, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 403 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen., ceea ce, în opinia apelantului, echivalează cu soluționarea cauzei fără examinarea, în mod real și în întregime, a problematicii esențiale și complexe a cauzei;

b) sub un alt aspect, tot în legătură cu presupusa faptă de complicitate la infracțiunea de luare de mită, apelantul intimat inculpat a invocat netemeinicia soluției de condamnare, din perspectiva lipsei tipicității obiective și subiective, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I (în principal) și teza II (în secundar) din C. proc. pen.

c) în legătură cu pretinsele infracțiuni concurente de evaziune fiscală pentru care a fost condamnat de către prima instanță, apelantul intimat inculpat G. a susținut că situația de fapt a fost stabilită necorespunzător de către prima instanță, în baza unor probe "nefiabile", care nu au aptitudinea de a dovedi acuzațiile formulate împotriva sa "dincolo de orice îndoială rezonabilă" și, totodată, a susținut că prima instanță a realizat o greșită încadrare juridică, în sensul că situația de fapt reținută în considerentele sentinței apelate corespunde unei infracțiuni unice de evaziune fiscală, în formă continuată și nu unui concurs omogen de infracțiuni de evaziune fiscală;

d) în raport cu încadrarea juridică considerată corectă de către apelant, anume infracțiunea unică de evaziune fiscală în formă continuată, a invocat netemeinicia soluției de condamnare, pentru lipsa tipicității obiective și subiective, solicitând instanței de control judiciar să admită apelul formulat și să pronunțe o soluție de achitare;

e) în legătură cu presupusa infracțiune de luare de mită în forma complicității, apelantul intimat inculpat G. a solicitat ca, odată cu achitarea sa, ca urmare a constatării inexistenței acestei infracțiuni, instanța de control judiciar să dispună înlăturarea măsurii confiscării sumei de 3.000.000 RON, dispusă de către prima instanță în baza art. 254 alin. (3) C. pen. anterior, arătând că această sumă, încasată de la SC P. SA, nu a făcut obiectul infracțiunii reținute în sarcina sa, ci a reprezentat contravaloarea contractului de publicitate încheiat cu SC P. SA;

f) în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile de către instanța de fond, apelantul intimat inculpat G. a susținut, în considerarea solicitării sale de pronunțare a unei soluții de achitare cu privire la infracțiunea unică de evaziune fiscală, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și teza a II-a C. proc. pen., că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cărora, în caz de achitare a inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.

Prin Decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, a dispus următoarele:

A admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul G. împotriva Sentinței penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015.

- 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. și

- 3 ani închisoare, aplicată inculpatului G. prin Sentința penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pedepse pe care le-a repus în individualitatea lor;

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 5 din C. pen. și cu

- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului G. prin Sentința penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior.

A luat act de retragerea apelului declarat de inculpata C. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de apelul formulat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de către inculpatul G. au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) și (4) din C. proc. pen., a obligat apelanții intimați inculpați și apelantele părți civile la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel: pe apelanta intimată inculpată A. la plata sumei de 1000 de RON, pe apelantul intimat inculpat D. la plata sumei de 700 de RON, pe apelanții intimați inculpați B., F. și E. și pe apelantele părți civile civile SNTGN Transgaz SA, SN Nuclearelectrica SA, Societatea Națională a Apelor Minerale SA, SNGN Romgaz SA și II. SA la plata sumei de câte 600 RON, iar pe apelanta intimată inculpată C. la plata sumei de 200 de RON.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții intimați inculpați A., G., D., B., F., C., E., precum și pentru apelantul intimat inculpat H., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 130 RON, s-au suportat din fondul Ministerului Justiției.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de apel a apreciat că sunt nefondate criticile invocate de inculpații A. și G., cu excepția criticii formulate de inculpatul G. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală din două infracțiuni concurente de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. și, respectiv, de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. anterior, într-o singură infracțiune de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunile de luare de mită reținute în sarcina inculpatei A., instanța de control judiciar a reținut că, în cursul anului 2010, în calitate de ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, în scopul de a asigura finanțarea la timp și plata către SC P. SA a sumelor cuvenite acestei societăți în baza contractelor de lucrări încheiate cu UAT Cavnic și UAT Borsec, inculpata a primit, în mod indirect, prin intermediul societății aparținând inculpatului B., sume de bani (499.739,9 RON și, respectiv, suma de 195.627,16 RON) de la martorii M. și N., ce controlau societatea P. SRL și care au intrat în patrimoniul apelantei sau au fost utilizate pentru plata unor servicii contractate de O., pe care aceasta o conducea.

În opinia instanței de apel, consumarea infracțiunii de luare de mită s-a produs în varianta primirii sumelor de bani, deoarece acestea au fost transferate, din inițiativa martorului M., în contul societății controlate de inculpatul B., însă nu acesta decidea modul de cheltuire al acestor sume, ci inculpata A.

Prin urmare, contrar susținerilor inculpatei, s-a apreciat că faptele întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., critica formulată sub acest aspect fiind considerată ca nefondată.

De asemenea, Completul de 5 Judecători a reținut că probele administrate în cauză dovedesc faptul că, în perioada 2010 - 2011, în scopul asigurării finanțării și plății la timp a lucrărilor contractate de societatea deținută de către inculpatul E., SC Q. SA cu Compania Națională de Investiții, inculpatele A. și C. au primit, în mod indirect, prin intermediul societății SC JJ. SRL controlată de către inculpatul D., o sumă de bani reprezentând contravaloarea unui procent ("comision") de 10% din valoarea plăților primite de SC Q. SA de la Compania Națională de Investiții, sumă ce a fost remisă în mai multe tranșe succesive, prin intermediul SC T. SRL, controlată în fapt de către inculpatul B.

Folosul obținut de către apelantă s-a regăsit în patrimoniul inculpatei C., care a beneficiat de plata unor servicii de turism și, mai ales, în patrimoniul inculpatei A. (prin remiteri în numerar efectuate de apelanta C. și plata unor servicii de cazare de care a beneficiat personal inculpata A.) și al O., din care ambele apelante făceau parte, prin plata unor servicii de publicitate și imagine prestate de terți în favoarea acestei organizații.

Astfel, faptele anterior expuse întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., în varianta primirii, infracțiune comisă de fiecare dintre inculpate.

Deopotrivă, instanța de control judiciar a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești confirmă concluzia că faptele acesteia care, în calitate de ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, a pretins martorului M. la data de 7 februarie 2011, cu ocazia întâlnirii de la Bușteni, să "întoarcă" o parte din plățile finanțate de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului pentru contractele de lucrări încheiate de SC P. SA și SC R. SRL, cu privire la care deținea puterea de decizie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., fapta fiind consumată în varianta pretinderii.

Deși, în speță, a fost dovedită și împrejurarea că, la data de 6 octombrie 2011, în contul procentului uzual de 10% solicitat, inculpata A. a primit, prin intermediul și cu concursul coinculpatului F., suma de 900.000 euro provenită de la martorii M. și L., în vederea asigurării la timp și integral de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a finanțării plăților ce urmau a fi efectuate către societățile anterior menționate și, totodată, a direcționat prin intermediul inculpatului F., primirea de către societatea J. SRL, controlată de către inculpatul G., a sumei de 3.000.000 RON, reprezentând diferența dintre sumele pretinse de apelantă și cele efectiv primite în contul procentului solicitat, Completul de 5 Judecători a reținut că infracțiunea de luare de mită s-a consumat în momentul pretinderii folosului, nefiind relevant dacă pretinderea a fost sau nu urmată de primirea banilor pretinși.

De asemenea, în ceea ce privește complicitatea la infracțiunea de luare de mită, reținută în sarcina inculpatului G., instanța de control judiciar a apreciat că, din probele administrate în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că inculpat G. a facilitat, cu intenție directă, atât primirea sumei de bani pretinse, cât și utilizarea banilor, în scopul finanțării galei sportive, inclusiv prin presiunile exercitate, împreună cu inculpata A., asupra personalului ministerului și, respectiv, asupra martorului M. pentru plata sumei respective.

Sprijinul acordat de către inculpatul G. inculpatei A. în desfășu