ÎCCJ, decizie (scj.ro #188604)

Ședința publică din data de 20 decembrie 2018

Asupra admisibilității în principiu a contestațiilor în anulare de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 181 din 28 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, între altele:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 coroborat cu art. 248

1

C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. din 1969 a contopit pedepsele aplicate inculpatei A. și a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 25 februarie 2015 la 16 iunie 2015.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpata A. pentru tentativă la infracțiunea de folosirea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene, prevăzută de art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

A obligat pe inculpata A. la plata sumei de 8.116.800 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Autoritatea Națională pentru Turism.

Conform art. 254 alin. (3) C. pen. din 1969 a confiscat în folosul statului de la inculpata A. sumele de 695.367 RON și 296.076 RON.

În baza art. 255 alin. (3) și alin. (5) C. pen. din 1969 a obligat pe inculpata A. să restituie echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății a sumei de 600.000 euro către martorul B. și echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății a sumei de 300.000 euro către martorul C..

A menținut măsura asigurătorie instituită asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatei A., măsura dispusă prin ordonanța nr. x/2014 din 17.02.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpata A. la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 7 februarie 2015 la 16 iunie 2015.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul D. la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

II. Prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, între altele, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații A. și D. împotriva sentinței penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) și (4) C. proc. pen., a obligat pe apelanta intimată inculpată A. la plata sumei de 1000 de RON și pe apelantul intimat inculpat D. la plata sumei de 700 de RON.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții intimați inculpați A. și D., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 130 RON, au fost suportate din fondul Ministerului Justiției.

III. Împotriva acestei decizii au formulat contestații în anulare condamnații A. și D..

Contestația condamnatei A. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, P2 la data de 23 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, primind termen de soluționare la data de 10 decembrie 2018.

La termenul din 10 decembrie 2018, Completul de 5 Judecători, P2, având în vedere sentința civilă nr. 4827 din 23 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, prin care, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și republicată, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 137/08.11.2018, hotărâre care a aprobat tragerea la sorți a membrilor Completului de 5 Judecători pentru toate cauzele penale din ședința de azi, 10 decembrie 2018, Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, precum și Hotărârea nr. 155 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a scos cauza de pe rol și a trimis-o la repartizare aleatorie.

În data de 13 decembrie 2018, dosarul nr. x/2018 a fost repartizat la Completul de 5 Judecători, P3, primind termen la data de 19 decembrie 2018.

Prin încheierea din 19 decembrie 2018, pentru lipsa dosarului a cărui decizie a fost contestată, cauza a fost amânată pentru termenul din 28 ianuarie 2019.

În data de 20 decembrie 2018, Completul de 5 Judecători, P3, a admis cererea de preschimbare a termenului și a stabilit termen de judecată în aceeași zi la ora 15:00.

Contestația condamnatului D. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, P1 la data de 4 decembrie 2018, sub nr. x/2018, primind termen de soluționare la data de 4 februarie 2019.

Prin rezoluția vicepreședintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 12 decembrie 2018, în baza punctului 3 lit. a) din Hotărârea nr. 156 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost scoasă de pe rol, în vederea repartizării aleatorii către completurile de 5 judecători nou înființate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018 adoptată de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale a României.

Urmare repartizării aleatorii, cauza a revenit spre soluționare Completului de 5 Judecători Penal 1 pentru anul 2018, nou înființat, cu termen de judecată la data de 20 decembrie 2018.

Prin rezoluția Completului de 5 Judecători, P1, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 19 decembrie 2018, termen la care dosarul a fost trimis Completului de 5 Judecători, P3, la termenul din data de 28 ianuarie 2018, în vederea discutării cererii de conexare la dosarul nr. x/2018.

În data de 20 decembrie 2018, Completul de 5 Judecători a conexat cauza la dosarul nr. x/2018 și a preschimbat termenul de judecată în aceeași zi.

În motivarea contestațiilor în anulare formulate, contestatorii condamnați au susținut, în esență, nelegala compunere a completului de 5 Judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.

În drept, a fost invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

IV. Examinând contestațiile în anulare, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile art. 431 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că acestea îndeplinesc, cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care le va admite în principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este formulată în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Conform textului de lege mai sus-menționat, pentru a fi admisibilă, contestația în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiții:

- să fie formulată în termenul prevăzut de lege;

- să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

- să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În ce privește prima condiție de admisibilitate, potrivit art. 428 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare întemeiată pe motivele prevăzute la art. 426 lit. a) și c) - h) din același cod poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În cauză, așa cum rezultă din actele dosarului, decizia nr. 93 din 5 iunie 2018 a fost comunicată contestatoarei condamnate A. la data de 20 noiembrie 2018, contestația în anulare fiind depusă la data de 23 noiembrie 2018, iar contestatorului condamnat D. la data de 29 noiembrie 2018, contestația în anulare fiind depusă la data de 4 decembrie 2018.

În raport cu împrejurarea că, în cadrul contestațiilor în anulare a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se constată că introducerea contestațiilor în anulare (la data de 23 noiembrie 2018, respectiv la data de 4 decembrie 2018) s-a realizat cu respectarea termenului stabilit de alin. (1) al art. 428 C. proc. pen.

În ce privește cea de-a doua condiție de admisibilitate, Completul de 5 Judecători reține că, așa cum rezultă din motivele scrise ale contestațiilor, contestatorii condamnați și-au întemeiat în drept calea extraordinară de atac formulată pe cazul de contestație prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza a I-a C. proc. pen., potrivit căruia împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța nu a fost compusă potrivit legii.

În acest context, Completul de 5 Judecători reține că, în susținerea cererilor formulate, se invocă împrejurarea că desemnarea completului de judecată care a pronunțat hotărârea contestată s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, prin nerespectarea rigorilor impuse de textul menționat referitoare la tragerea la sorți a tuturor membrilor completului de judecată.

În motivarea contestațiilor în anulare, contestatorii condamnați au făcut trimitere la decizia Curții Constituționale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători.

De asemenea, contestatorii condamnați au invocat împrejurarea că din conținutul Hotărârilor nr. 24/2016, nr. 61/2017 și nr. 68/2017 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că modalitatea de stabilire a completului de judecată ce a soluționat cauza în apel a fost aceea anterior menționată, respectiv prin tragerea la sorți doar a 4 membri ai completului de judecată, nu a tuturor celor 5 judecători ce au intrat în compunerea acestui complet, susținând că au fost încălcate prevederile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013.

Completul de 5 Judecători reține că potrivit paragrafului 198 din decizia Curții Constituționale anterior menționate:

"Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare.

În raport cu aceste aspecte, rezultă că împrejurările de fapt și de drept susținute de către contestatorii condamnați în cadrul contestațiilor în anulare formulate se circumscriu, de principiu, cazului de contestație în anulare menționat de art. 426 lit. d) teza I C. proc. pen.

Reținând, totodată, că și cea de a treia condiție de admisibilitate a contestației în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât contestatorii condamnați au invocat în dovedire înscrisuri care se află la dosar, precum și înscrisuri depuse în timpul ședinței de judecată, Completul de 5 Judecători constată că sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de condamnații A. și D., sens în care acestea vor fi admise în principiu, urmând a se fixa termen pentru soluționarea, pe fond.

În ceea ce privește cererile formulate de către contestatorii condamnați A. și D. privind suspendarea executării deciziei contestate, Completul de 5 Judecători constată că dispozițiile art. 430 C. proc. pen. prevăd posibilitatea suspendării cauzei până la soluționarea definitivă a contestațiilor în anulare.

Din economia textelor de lege ce reglementează calea extraordinară de atac analizată, inclusiv din situarea sediului materiei (art. 430 C. proc. pen.) anterior dispozițiilor referitoare la soluționarea admisibilității în principiu a contestației (art. 431 și următoarele C. proc. pen.), rezultă că o cerere de suspendare a executării pedepsei aplicate prin hotărârea contestată poate fi analizată în etapa procedurală în care se află cauza.

În acest context, Completul de 5 Judecători, cu majoritate, apreciază că, în raport cu împrejurările de fapt și de drept invocate de către contestatorii condamnați, în contextul generat de necesitatea analizării în concret a efectelor deciziei Curții Constituționale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale a României, în cauză se impune, în temeiul dispozițiilor art. 430 C. proc. pen., suspendarea executării pedepsei aplicate contestatorilor condamnați prin sentința penală nr. 181 din 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare.

Totodată, Completul de 5 Judecători, cu majoritate, va dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat D. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza hotărârilor judecătorești anterior menționate, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite în principiu contestațiile în anulare formulate de condamnații A. și D. împotriva deciziei penale nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017.

Fixează termen pentru soluționarea contestației în anulare la data de 28 ianuarie 2019, Sala Secțiilor Unite, pentru când se vor cita contestatorii condamnați.

II. Cu majoritate,

Dispune suspendarea executării deciziei penale nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare, în ceea ce îi privește pe condamnații A. și D..

Dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului D. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2017, dacă nu este arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 decembrie 2018.

Opinia separată vizează doar cererea de suspendare a executării hotărârii, formulată de contestatorii condamnați A. și D. în procedura admisibilității în principiu a contestației în anulare promovată împotriva deciziei penale nr. 93 din 5 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017.

Constituind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare nu are efect suspensiv, hotărârea penală definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, fiind executorie. Instanța învestită în temeiul prevederilor art. 429 C. proc. pen. poate dispune, însă, suspendarea executării deciziei a cărei anulare se solicită, dar numai în situația în care, față de împrejurările cauzei, aspectele invocate și dovezile aduse în sprijinul acestora, consideră că nu se mai justifică executarea condamnării înainte de soluționarea contestației.

Or, raportat la datele concrete ale prezentei cauze, în componenta vizând gravitatea faptelor comise, cuantumul pedepselor aplicate, precum și conduita ulterioară pronunțării hotărârii de condamnare definitivă în ceea ce o privește pe contestatoarea A., aceasta alegând să se sustragă de la executarea pedepsei, și la motivele care fundamentează cererea de suspendare a executării deciziei penale contestate, suspendare care, așa cum s-a arătat, în conformitate cu dispozițiile art. 430 C. proc. pen., nu operează de drept, fiind lăsată la latitudinea organului judiciar, apreciem că nu se impune admiterea unei atare solicitări, cu consecința încetării temporare a efectului executoriu al hotărârii definitive de condamnare, o asemenea măsură nefiind oportună, adecvată, la acest moment procesual în considerarea aspectelor menționate anterior.

În acest sens, se are în vedere și faptul că dosarul se află, în prezent, în faza verificării strict formale a condițiilor cerute de lege pentru constatarea admisibilității căii extraordinare de atac din perspectiva cazului de nelegalitate invocat, etapă ce precede examinarea pe fond a temeiniciei contestației în anulare și în care se exclude de plano orice antamare a fondului acesteia.

Soluționarea favorabilă a cererii de contestație în anulare în etapa admisibilității în principiu nu atrage automat suspendarea executării hotărârii definitive de condamnare, care rămâne în continuare în ființă întrucât dispozițiile sale nu sunt anulate/desființate în această procedură, instanța fiind, astfel, obligată să se pronunțe de o asemenea manieră încât să nu se poată prefigura decizia ce urmează a fi dată pe fondul căii de atac.

Ca atare, față de cele expuse, opinăm în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei penale nr. 93 din 5 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017 formulată de contestatorii condamnați A. și D. în procedura admisibilității în principiu a contestației în anulare.