ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 167 din data de 20 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 5 din C. pen., în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei A. din infracțiunile de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. în infracțiunile de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. din 1969 raportat la art. 6 și art. 7 al Legii nr. 78/2000 și abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, art. 2481 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și c) din C. pen. din 1969, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. din 1969 raportat la art. 6 și art. 7 al Legii nr. 78/2000.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune Prahova, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare s-a hotărât ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, lunar, la Serviciul de Probațiune Prahova;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 și art. 83 din C. pen. din 1969.

Conform art. 254 alin. (3) din C. pen. din 1969 s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 500 euro, echivalent în RON la data plății efective.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, art. 2481 din C. pen. din 1969.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus menținerea măsurii sechestrului asigurător aplicat asupra imobilului aparținând inculpatei A., respectiv asupra imobilului situat în orașul Sinaia, str. 1 Mai nr. 20, jud. Prahova, având număr cadastral x și ID electronic x - C1 - U5 și număr de carte funciară x, până la concurența sumei de 500 de euro.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 1200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

II. În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător aplicat asupra imobilelor aparținând inculpatului B., respectiv asupra terenului situat în localitatea Gruiu, județul Ilfov, în suprafață măsurată de 1019 mp, (suprafața în acte 1000 mp), număr cadastral x, carte funciară nr. x, ID electronic x, împreună cu construcțiile x în suprafață măsurată de 173 mp și x în suprafață măsurată de 17 mp, în cotă de 16/16.

III. În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. a fost achitată inculpata C., fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător aplicat asupra apartamentului situat în mun. Ploiești, b-dul x nr. 17B, jud. Prahova, în suprafață de 62 mp (suprafața în acte 47 mp), număr cadastral, ID electronic y - C1 - U3, în cotă de 1/1.

S-a luat act că UAT Sinaia nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentința, instanța a fond a reținut următoarele:

Referitor la starea de fapt s-a arătat că în urma unei proceduri de licitație publică organizată de unitatea administrativ - teritorială Sinaia, având ca obiect concesionarea unor terenuri aflate în proprietatea privată a orașului Sinaia, jud. Prahova, au fost încheiate mai multe contracte de concesiune:

- contractul de concesiune înregistrat cu nr. x/31.10.2007, încheiat între Primăria orașului Sinaia, în calitate de concedent, și numitul D., în calitate de concesionar, pentru terenul în suprafață de 187 mp, situat în intravilanul orașului Sinaia, str. x, jud. Prahova, la un preț de 454 euro/mp (84.988 euro); la data de 09.11.2009 s-a încheiat actul adițional nr. x în baza căruia E. a dobândit calitatea de concesionar al aceluiași teren, în contextul în care la data de 10.09.2009 acesta cumpărase de la D. imobilul în curs de execuție edificat de acesta pe terenul în suprafață de 187 mp;

- contractul de concesiune înregistrat cu nr. x/31.10.2007, încheiat între Primăria orașului Sinaia, în calitate de concedent, și F., în calitate de concesionar, pentru terenul în suprafață de 213 mp, situat în intravilanul orașul Sinaia, str. x, jud. Prahova, la un preț de 450 euro/mp;

- contractul de concesiune înregistrat cu nr. x/31.10.2007, încheiat între Primăria Orașului Sinaia, în calitate de concedent și numita G., prin procurator H., în calitate de concesionar, pentru terenul în suprafață de 242 mp, situat în intravilanul orașul Sinaia, str. x, jud. Prahova, la un preț de 434 euro/mp(105.028 euro); la data de 06.01.2010 s-a încheiat actul adițional nr. x în baza căruia H. a dobândit calitatea de concesionar al aceluiași teren, în contextul în care la data de 17.12.2009 acesta cumpărase de la G. fundația ce fusese construită pe terenul în suprafață de 242 mp

Toate cele trei contracte de concesiune au avut ca destinație stipulată construirea de locuințe, iar concesionarii sus-menționați au urmărit să devină proprietari ai terenurilor concesionate.

În contextul în care prețul redevenței din contractele de concesiune era unul ridicat și potrivit Hotărârii Consiliului Local Sinaia nr. 248/30.11.2006, în vigoare la acea dată, prețul de folosință urma a se adăuga la prețul de vânzare stabilit de Consiliul Local pe baza unui raport de evaluare, sumă din care urma a fi scăzută valoarea achitată de concesionar de la data concesiunii până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, rezultând prețul final de vânzare, persoanele interesate au făcut demersuri pentru a cumpăra terenurile la prețuri cât mai mici, modalitatea de calcul stabilită prin hotărârea sus-menționată.

În acest sens, martorul denunțător I., care avea un interes patrimonial direct în legătură cu terenul concesionat lui F., împreună cu care edificase un imobil (compus din mai multe apartamente) pe suprafața respectivă, în scop de revânzare, în vara anului 2010, a purtat o discuție cu un magistrat judecător din cadrul Judecătoriei Sinaia, respectiv cu inculpata A., căreia i-a expus situația de fapt și a întrebat-o în ce condiții ar putea să aibă, în contextul în care se adresează instanțelor judecătorești, câștig de cauză. Magistratul judecător, respectiv inculpata A. i-a spus că s-ar putea adresa Judecătoriei Sinaia cu o acțiune având ca obiect obligație de a face prin care să ceară obligarea unității administrativ-teritoriale să încheie contractele de vânzare cumpărare în conformitate actele normative incidente, însă pentru aceasta ar trebui ca mai întâi să se adreseze Consiliului Local Sinaia cu o cerere prin care să solicite vânzarea, pentru a avea un răspuns oficial al autorității publice. Totodată, magistratul judecător i-a dat de înțeles ofițerului de poliție că este o opinie personală și că nu are certitudinea că și alți magistrați judecători de la Judecătoria Sinaia ar fi de acord cu punctul său de vedere.

În acest context, martorul I. i-a solicitat sprijinul magistratului judecător interesându-se cum ar trebui să procedeze pentru soluționarea favorabilă și într-un termen scurt a demersului său, dându-i de înțeles magistratului că va fi recompensat dacă va fi ajutat.

Magistratul-judecător A. a acceptat promisiunea lui I. în sensul primirii unor foloase necuvenite și l-a îndrumat cum să procedeze pentru ca acțiunea ce urma a fi introdusă la Judecătoria Sinaia să-i fie repartizată, învățându-l să depună mai multe cereri identice și în situația în care la repartizarea aleatorie ar fi fost desemnat un alt magistrat decât aceasta, să renunțe la acele cereri.

Totodată, aflând de la I. că mai sunt și alte persoane într-o situație similară cu a lui, magistratul judecător A. l-a îndemnat pe acesta să discute și cu ceilalți concesionari pentru a-i determina să facă și ei aceleași demersuri astfel încât să nu se atragă atenția asupra situației create, în sensul că ofițerul de poliție ar fi fost singurul avantajat în această modalitate.

Ulterior discuției avute cu magistratul judecător A., martorul I. a purtat discuții cu J., F. și H., cărora le-a spus ce demersuri trebuie să facă pentru a avea câștig de cauză, respectiv să formuleze cereri de cumpărare a terenurilor inițial concesionate și ulterior refuzului reprezentanților unității administrativ-teritoriale Sinaia să introducă acțiuni la Judecătoria Sinaia, pentru a solicita obligarea Consiliului Local Sinaia să încheie contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri. Urmare acestor discuții, la propunerea lui H. s-a stabilit ca toate părțile interesate să încheie contracte de asistență juridică cu avocata K., din cadrul Baroului Prahova, pentru reprezentarea în instanță.

Părțile interesate au urmat pașii procesuali indicați de magistratul judecător A.

Astfel, la data de 08.07.2010, E. a formulat cererea de cumpărare a terenului anterior concesionat, care a fost înregistrată la Primăria orașului Sinaia cu nr. x din aceeași dată, în solicitarea astfel formulată fiind invocate prevederile HCL nr. 248/30.11.2006, redevența achitată până la data depunerii cererii fiind de 19.951 euro.

La data de 08.07.2010 H. a formulat cerere de cumpărare a terenului anterior concesionat, care a fost înregistrată la Primăria orașului Sinaia cu nr. x din aceeași dată, în solicitarea astfel formulată fiind invocate prevederile HCL nr. 248/30.11.2006, redevența achitată până la data depunerii cererii fiind de 19.951 euro.

La data de 08.07.2010, F. a formulat cerere de cumpărare a terenului anterior concesionat, care a fost înregistrată la Primăria orașului Sinaia cu nr. x din aceeași dată, în solicitarea astfel formulată fiind invocate prevederile HCL nr. 248/30.11.2006, redevența achitată până la data depunerii cererii fiind de 24.681,58 euro.

Cei trei concesionari au depus împreună cu cererile de cumpărare și rapoarte de evaluare întocmite de expertul evaluator L. prin care s-a stabilit un preț de piață de 47 de euro/mp

Faptul că toate cererile au fost formulate de către concesionari după o prealabilă punere de acord, rezultă din faptul că au fost depuse la aceeași dată, dar și din cuprinsul solicitărilor. Astfel, concesionarii sus-menționați au solicitat reprezentanților unității administrativ-teritoriale să încheie contracte de vânzare-cumpărare cu aceștia pentru terenurile concesionate la un preț care să fie acela al totalului redevenței plătite până la acel moment și să se constate implicit că acest preț ar fi fost deja achitat în condițiile în care aceste sume depășeau prețul determinat de către expert.

Cererile astfel formulate au fost dezbătute în cadrul ședinței de Consiliu Local Sinaia din data de 06.08.2010, ocazie cu care, în urma voturilor exprimate s-a hotărât respingerea propunerilor de preț pentru vânzarea-cumpărarea terenurilor anterior concesionate numiților F., E. și H.

Din examinarea procesului-verbal de ședință astfel întocmit dar și din cuprinsul cererilor rezultă în mod evident că nu a existat un refuz al reprezentanților unității administrativ-teritoriale de a vinde concesionarilor terenurile concesionate la prețul determinat conform hotărârilor Consiliului Local Sinaia incidente, votul exprimat de consilierii locali prezenți având în vedere doar prețul de vânzare agreat de cumpărători sau modalitatea de determinare a acestuia, altele decât cele stabilite prin Hotărârea Consiliului Local nr. 248/2006, fără a exista vreun refuz explicit al reprezentanților unității administrativ-teritoriale de a vinde terenurile respective la un preț determinat în conformitate cu prevederile actului normativ la care s-a făcut referire.

Întrucât consilierii locali nu au fost de acord cu nicio variantă de preț propusă (este de menționat că nu s-a discutat vânzarea terenurilor concesionate la prețuri determinate conform prevederilor H.C.L. Sinaia cu nr. 248/2006), cererile privind cumpărarea terenurilor concesionate, formulate de concesionari, au fost respinse.

În urma discuțiilor purtate de martorul denunțător I. cu inculpata A. dar și cu celelalte persoane interesate, acesta a contactat-o pe avocata K., căreia i-a spus că împreună cu F. intenționează să se adreseze Judecătoriei Sinaia cu acțiune având ca obiect obligație de a face prin care să solicite obligarea reprezentanților unității administrativ-teritoriale Sinaia să încheie contracte de vânzare-cumpărare pentru terenurile concesionate. Aceasta a fost de acord să reprezinte în instanță interesele persoanelor la care s-a făcut referire mai sus și în același context a aflat de la I. că dorește ca toate cererile să fie judecate de magistratul judecător A., sens în care, în condițiile în care la repartizarea aleatorie a cauzelor acțiunilor acestora nu ar fi fost repartizate sus-numitei, să procedeze la renunțarea la acele cereri și să formuleze altele cu același obiect, până la atingerea scopului propus.

După respingerea cererilor formulate de către concesionari privind cumpărarea terenurilor concesionate de la Consiliul Local Sinaia, avocata K. a introdus la Judecătoria Sinaia trei acțiuni, formulate în numele soților H. și M. - dosar înregistrat cu nr. x/2010, la data de 03.09.2010, F. și N. - dosar înregistrat cu nr. x/2010, la data de 03.09.2010, E. și O. - dosar înregistrat cu nr. x/2010, la data de 07.09.2010.

La repartizarea aleatorie informatizată, dosarele cu numerele x/2010 și nr. y/2010 au fost atribuite spre soluționare magistratului judecător A., iar dosarul înregistrat cu nr. x/2010 a fost dat spre soluționare unui alt magistrat - judecător. În aceste împrejurări, având în vedere discuția purtată de I. cu inculpata A., la Judecătoria Sinaia a fost introdusă o nouă acțiune în numele soților F. și N., prin intermediul aceluiași apărător ales, noua cauză fiind înregistrată cu nr. x/2010, la data de 05.10.2010, iar la repartizarea aleatorie informatizată a fost învestit să soluționeze cauza magistratul judecător A..

La data de 27.10.2010, prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. x/2010, Judecătoria Sinaia a luat act de poziția P. în sensul că au înțeles să renunțe la acțiunea ce făcea obiectul respectivei cauze.

Magistratul judecător A. a procedat la conexarea cauzelor înregistrate cu nr. x/2010 și nr. y/2010 la dosarul cu nr. x/2010, judecarea în cadrul aceluiași dosar a celor trei pricini fiind făcută apreciindu-se că există identitate de pârâți și că obiectul și cauza ar fi aceleași, diferind reclamanții, și că între dosare ar fi existat o strânsă legătură.

Prin Sentința civilă nr. 1368 pronunțată la data de 11.11.2010, magistratul judecător A. a admis acțiunile conexate formulate de reclamanții sus-menționați împotriva orașului Sinaia - prin primar și a Consiliul Local Sinaia, pârâții fiind obligați să încheie contracte de vânzare -cumpărare pentru terenurile care făceau obiectul contractelor de concesiune, instanța stabilind prețul vânzării ca fiind cel determinat prin rapoartele de evaluare depuse la dosar de părți, altul decât cel ce ar fi trebuit să fie stabilit dacă s-ar fi ținut cont de dispozițiile HCL nr. 248/2006, în vigoare la acea dată. Cu aceeași ocazie instanța a constatat că la momentul pronunțării hotărârii prețul ar fi fost achitat de către reclamanți.

Din considerentele hotărârii rezultă că instanța de judecată, respectiv magistratul judecător A., a apreciat că din valoarea determinată de către expertul evaluator ar trebui să fie dedusă valoarea achitată de concesionar până la acel moment, astfel cum solicitaseră reclamanții, făcându-se referire la hotărârile Consiliului Local Sinaia nr. 183/15.09.2006 și nr. 248/30.11.2006, precum și la dispozițiile art. 123 din Legea nr. 215/2001.

Stabilirea prețului de vânzare de către magistratul judecător ca fiind diferența dintre prețul determinat de evaluator și valoarea achitată de concesionar până la acea dată s-a făcut prin interpretarea actelor normative la care s-a făcut referire în considerentele sentinței, Consiliul Local Sinaia adoptând anterior o hotărâre care prevedea metoda de calcul.

Astfel, au fost invocate prevederile Hotărârii Consiliului Local Sinaia nr. 248/30.11.2006 care la art. 3 stabilea că prețul de folosință se adaugă la prețul de vânzare stabilit de Consiliul Local pe baza raportului de evaluare și că din această sumă se scade valoarea achitată de concesionar de la data concesiunii până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, rezultând prețul final.

S-a făcut referire și la prevederile art. 969 din C. civ. în vigoare la acea dată, care stabilea că încheierea contractului nu poate fi decât expresia acordului de voință al părților, dar s-a reținut că în mod excepțional, când legiuitorul stabilește obligația de a fi vândute anumite bunuri, și aceasta nu este îndeplinită de către persoanele cărora le incumbă, se poate dispune pe care judecătorească obligarea la încheierea actului.

S-a mai reținut de către instanță că pârâții, prin adresa nr. x/10.11.2010, au revenit asupra poziției inițiale de respingere a acțiunilor și au învederat că lasă la latitudinea instanței oportunitatea vânzării.

Hotărârea judecătorească nu a fost atacată iar ulterior au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare la prețul stabilit de instanța de judecată prin sentința rămasă definitivă prin neapelare.

Imediat după introducerea acțiunilor la Judecătoria Sinaia, martorul I. a purtat o discuție cu martora Q., spunându-i acesteia că intenționează să-i facă un cadou magistratului judecător A., persoană cunoscută de martoră, sens în care a precizat că ar vrea să-i cumpere din magazinul societății comerciale administrate de către aceasta un obiect de vestimentație mai deosebit, respectiv o haină din blană. I. nu i-a explicat martorei care este motivul real al intenției sale de a-i face un cadou magistratului-judecător. Martora, cunoscând care sunt preferințele vestimentare ale magistratului-judecător A., i-a spus lui I. că nu deținea la acel moment un obiect de vestimentație mai deosebit în magazin și și-a exprimat disponibilitatea să cumpere o haină din blană cu ocazia primei deplasări pe care urma să o facă în Turcia pentru aprovizionare. I. i-a precizat martorei că dorește să achiziționeze un obiect în valoare de câteva sute de euro și a rugat-o pe martoră să-i remită ea, la întoarcerea din Turcia, bunul achiziționat magistratului judecător A. căreia să-i spună că este vorba de un cadou din partea acestuia. La sfârșitul lunii decembrie 2010 martora a plecat în Turcia de unde a cumpărat un obiect vestimentar, în valoare de aproximativ 500 de euro, pe care l-a remis magistratului judecător înainte de sărbătorile de Crăciun, comunicându-i că este vorba de un cadou din partea lui I..

Banii necesari achiziționării obiectului vestimentar au fost ceruți de I. persoanelor interesate: F., J. și H., care au fost de acord cu oferirea sumelor de bani în contextul în care au fost asigurați că acțiunile depuse în instanță vor fi soluționate favorabil dar și cu celeritate, în schimbul obținerii unor foloase necuvenite de către magistratul-judecător învestit cu soluționarea cauzei.

Urmare hotărârii instanței, între reclamanți și - Consiliul Local Sinaia prin primarul orașului Sinaia s-au încheiat următoarele contracte de vânzare- cumpărare:

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x/30.12.2010 - Bir. Notarului Public R., din orașul Comarnic, Jud. Prahova, încheiat între Consiliul Local Sinaia, în calitate de vânzător, și F., în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul situat în intravilanul jud. Prahova, în suprafață de 213 mp, categoria curți construcții, pentru prețul de 42.918,16 RON - inclusiv TVA, în care s-a menționat că prețul a fost achitat până la data autentificării actului de vânzare-cumpărare;

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x/30.12.2010 - Bir. Notarului Public R., din orașul Comarnic, jud. Prahova, încheiat între Consiliul Local Sinaia, în calitate de vânzător, și H., în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul situat în intravilanul orașului Sinaia, str. x, jud. Prahova, în suprafață de 242 mp, categoria curți construcții, pentru prețul de 46.686,52 RON - inclusiv TVA, în care s-a menționat că prețul a fost achitat până la data autentificării actului de vânzare-cumpărare;

Contractul de vânzare- cumpărare autentificat cu nr. x/30.12.2010 - Bir. Notarului Public R., din orașul Comarnic, jud. Prahova, încheiat între Consiliul Local Sinaia, în calitate de vânzător, și S., pentru E., în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul situat în intravilanul orașului Sinaia, str. x, jud. Prahova, în suprafață de 187 mp, categoria curți construcții, pentru prețul de 37.679,32 RON - inclusiv TVA, în care s-a menționat că prețul a fost achitat până la data autentificării actului de vânzare-cumpărare.

S-a arătat că probatoriul administrat în cauză demonstrează modul defectuos în care au fost exercitate atribuțiile de serviciu de către mai mulți reprezentanți/angajați ai unității administrativ-teritoriale Sinaia, faptă ce a avut drept consecință încheierea celor trei contracte de vânzare-cumpărare la un preț inferior celui la care inițial Consiliul Local Sinaia ar fi fost de acord să le vândă celor trei concesionari.

Astfel, se mai arată în actul de sesizare a instanței, prin achiesarea la pretențiile reclamanților în dosarul înregistrat la Judecătoria Sinaia cu nr. x/2010, respectiv prin comunicarea că Primăria orașului Sinaia își însușește rapoartele de evaluare întocmite de evaluatorul autorizat L. pentru terenurile concesionate numiților H., E. și F. și nu se solicită efectuarea unei expertize judiciare de evaluare pentru aceste terenuri dacă reclamanții nu solicită "restituirea unor eventuale diferențe de bani", poziție procesuală, materializată în adresa înregistrată cu nr. x/10.11.2010, semnată de inculpatul B., în calitate de primar, și de inculpata C., în calitate de secretar, dar și pentru consilierul juridic T., a fost exprimată o poziție contradictorie cu întâmpinarea depusă la dosarul cu nr. x/2010 (dosar conexat ulterior la dosarul cu nr. x/2010), înregistrată la Primăria orașului Sinaia cu nr. x/18.10.2010, prin care se arătase inițial că oportunitatea vânzării unui teren proprietate privată a orașului Sinaia o apreciază Consiliul Local Sinaia în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001.

Prin nesocotirea hotărârilor Consiliului Local Sinaia care stabileau condițiile în care se puteau înstrăina, în anumite situații, terenurile ce făceau obiectul unor contracte de concesiune, inculpatul B. a comunicat Judecătoriei Sinaia, care solicitase Consiliului Local Sinaia să-și exprime poziția procesuală față de susținerile reclamanților din dosarul înregistrat cu nr. x/2010, că Primăria Orașului Sinaia își însușește rapoartele de evaluare întocmite de către evaluatorul autorizat pentru terenurile a căror vânzare se solicitase, "atâta timp cât cei trei concesionari nu solicită" Primăriei orașului Sinaia "restituirea unor eventuale diferențe de bani", menționând totodată că "rămâne la latitudinea instanței oportunitatea vânzării". Or, în realitate, era atribuția Consiliului Local Sinaia, potrivit Legii nr. 215/2001, să aprobe rapoartele de evaluare, ceea ce nu se întâmplase.

În procesul-verbal din data de 06.08.2010 încheiat cu ocazia ședinței Consiliului Local Sinaia s-a consemnat poziția primarului B. cu privire la prețul de vânzare agreat de concesionari, respectiv că redevența este o taxă și nu are legătură cu cererea persoanelor interesate și că i-a sugerat uneia dintre aceste persoanele interesate, H., care avea și calitatea de consilier local, să se adreseze instanței de judecată.

Martorul I. a dat asigurări martorilor F. și J. că Primăria Orașului Sinaia nu se va opune în instanță pretențiilor reclamanților. Or, deși în întâmpinarea la care s-a făcut referire s-a solicitat respingerea acțiunii, prin adresa ulterioară s-a menționat că Primăria orașului Sinaia își însușește rapoartele de evaluare și achiesează la pretențiile reclamanților dacă nu se solicită restituirea unor sume.

Aceleași argumente conturează atitudinea subiectivă și a secretarului orașului Sinaia, inculpata C., care, deși cunoștea poziția Consiliului Local Sinaia cu privire la cererile concesionarilor, reclamanți în cauza înregistrată la Judecătoria Sinaia cu nr. x/2010, l-a sprijinit pe primarului orașului Sinaia, inculpatul B., să păgubească unitatea administrativ-teritorială Sinaia cu suma de 920.716,64 RON (214.734,39 euro). Astfel, aceasta a semnat adresa prin care s-a comunicat Judecătoriei Sinaia așa-zisa poziție procesuală a unității administrativ-teritoriale Sinaia cu referire la susținerile reclamanților din dosarul menționat, atât în calitatea deținută dar și pentru consilierul juridic, T., deși în realitate Consiliul Local Sinaia nu fusese de acord să vândă terenurile concesionate la prețurile agreate de reclamanți iar rapoartele de evaluare nu fuseseră aprobate prin hotărâre de consiliu local. Adresa respectivă a creat premisele neatacării hotărârii pronunțate având în vedere că promovarea căii de atac ar fi fost aparent lipsită de interes.

În același context, hotărârea judecătorească pronunțată de inculpata A. - sentința civilă cu nr. 1368/11.11.2010 - așa cum s-a arătat, nu a fost atacată, deși în mod evident bugetul unității administrativ-teritoriale a fost păgubit, raportat la prevederile Hotărârii cu nr. 284/30.11.2006 a Consiliului Local Sinaia, care stabileau cum se calculează prețul de vânzare, împrejurare cunoscută de persoanele responsabile. Este de menționat că din cadrul Departamentului juridic al unității administrativ-teritoriale Sinaia făceau parte la acea dată inculpatele T. și U.

Instanța de fond a reținut că materialul probator administrat în cauză demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil existența unei discuții între inculpata A. și martorul denunțător I. în incinta magazinului deținut de martora Q., discuție în care, contrar oricăror standarde de conduită profesională, inculpata A., în calitate de magistrat cu experiență notabilă în activitatea judiciară, l-a informat pe martorul I. cu privire la opinia sa asupra unei afaceri judiciare, spunându-i totodată că nu poate garanta că aceasta este și opinia celorlalți magistrați judecători ai instanței competente, dar că există mijloace prin care sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor ar putea fi eludat, astfel încât toate cererile de chemare în judecată să fie soluționate de același judecător.

Deși martorul denunțător I. a promis un folos în schimbul sprijinului acordat, inculpata A., a acceptat continuarea discuției confidențiale cu acesta, sfătuindu-l în mod corespunzător pentru a obține câștig de cauză în contextul demersului judiciar pe care martorul dorea să-l promoveze.

S-a arătat că în susținerea apărării, inculpata A. a recunoscut purtarea discuției cu martorul denunțător, însă a fost vehement negat conținutul discuției confidențiale, afirmându-se în mod constant că discuția confidențială ar fi avut ca obiect anumite procedee chirurgicale la care inculpata A. a recurs și de care și martorul denunțător ar fi fost de asemenea interesat.

Instanța a arătat că apărările inculpatei A. nu au putut fi primite, fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză.

S-a arătat că din depozițiile martorei Q. a rezultat că discuția dintre inculpată și martorul denunțător cu privire la operația în urma căreia inculpata a reușit să revină la o greutate normală, a avut loc în prezența martorei Q., neexistând niciun motiv pentru continuarea discuției pe acest aspect într-un cadru confidențial. Martorul denunțător i-a solicitat martorei Q. posibilitatea de a discuta în mod confidențial cu inculpata A., tocmai pentru a afla informații cu privire la modul de soluționare a demersului judiciar necesar pentru satisfacerea intereselor sale de ordin patrimonial.

Conform depozițiilor date de martorul I. în cursul urmăririi penale: "(...) În această situație m-am gândit că ar fi bine să discut și cu un judecător de la Judecătoria Sinaia specializat în litigii civile, în contextul în care eram în relații apropiate cu numita Q. administrator al unei societăți comerciale ce deține un magazin în orașul Sinaia, și știam că aceasta este la rândul ei prietenă cu judecătoarea A. din cadrul Judecătoriei Sinaia, am rugat-o să-mi faciliteze o întâlnire cu aceasta la magazinul ei. Eu nu i-am spus numitei Q. motivul real pentru care voiam să mă întâlnesc cu judecătoarea spunându-i că aș vrea să vorbesc cu aceasta referitor la operația de micșorare a stomacului pe care știam că o făcuse. La scurtă vreme Q. m-a anunțat că A. se află la magazinul ei context în care m-am dus să discut cu aceasta.(...)

(...) Aceasta a fost de acord iar eu i-am expus pe scurt situația privind terenul concesionat explicându-i că sunt direct interesat întrucât împreună cu F. am edificat o locuință împreună pe un teren concesionat de la Primăria Sinaia, pe numele acestuia. Totodată i-am spus că am luat legătura cu o avocată care mi-a spus că s-ar putea ataca hotărârea de consiliu local la care am făcut referire anterior prin promovarea unei acțiuni în contencios administrativ și că ulterior am aflat că se adoptase o altă hotărâre de consiliu local care era în vigoare care modifica hotărârea anterioară în sensul că prețul de vânzare urma a fi stabilit printr-un raport de evaluare fără a fi condiționat de prețul redevenței contractului de concesionare. Doamna judecător mi-a spus că în situația expusă de mine nu trebuie promovată o acțiune în contencios administrativ și că problema poate fi rezolvată prin promovarea unei acțiuni la Judecătoria Sinaia având ca obiect obligația de a face prin care să solicităm obligarea reprezentanților unității administrativ-teritoriale să respecte hotărârea consiliului local în vigoare la acea dată. Totodată doamna judecător A. m-a învățat să solicit consiliului local (...) să-mi vândă terenul concesionat conform hotărârii consiliului local în vigoare pentru a avea un punct de vedere oficial în care să rezulte poziția acestuia și că după obținerea acestui document, dacă se va refuza vânzarea, să promovăm acțiunea la Judecătoria Sinaia.

Cu aceeași ocazie i-am explicat că mai există și alte persoane interesate iar doamna judecător și-a exprimat opinia că este bine că sunt și alții în aceeași situație pentru a nu se atrage atenția nefiind un caz izolat.

După ce i-am relatat cele menționate, doamna judecător mi-a spus că după părerea ei acțiunea ar fi admisibilă dar nu știe dacă alți colegi judecători de la Judecătoria Sinaia ar avea aceeași opinie și că nici nu poate să poarte o discuție cu colegii judecători în acest sens. Eu i-am spus doamnei judecător că voi fi atent cu ceva dându-i de înțeles că-i voi oferi un cadou, că va fi recompensată pentru ajutorul acordat și întrebând-o ce aș putea face pentru soluționarea favorabilă a demersului meu. Doamna judecător nu a respins oferta mea și mi-a dat de înțeles că mă va ajuta. De asemenea A. mi-a spus că este bine să angajăm un avocat care să reprezinte interesele atât ale lui F. cât și ale celorlalte persoane interesate dacă vor fi de acord cu promovarea acțiunii, și în situația în care prin repartizarea aleatorie va fi desemnat un alt judecător (...) decât ea, să formuleze alte cereri și să le retragă pe cele deja introduse.(...).

Curtea de Apel a arătat că poziția procesuală exprimată de martorul denunțător I. este confirmată și prin depozițiile date de martora Q. în fața organelor de urmărire penală.

S-a mai reținut că depozițiile date de martorul denunțător I. sunt confirmate prin declarațiile date de martorii J. și F., acesta din urmă afirmând că "În acest context I. mi-a spus că se va rezolva situația prin formularea unei acțiuni la Judecătoria Sinaia întrucât are o înțelegere la un judecător."

Existența discuției prealabile, purtate în mod confidențial în incinta magazinului deținut de martora Q., este demonstrată și prin declarațiile date în cursul anchetei de martora K., de profesie avocat, la serviciile căruia martorul denunțător a recurs. Astfel, martora K. a susținut că a fost de acord să promoveze o acțiune având ca obiect obligația de a face, gândindu-se că I. are pregătire juridică, considerând că o astfel de acțiune este admisibilă.

S-a reținut că numai în condițiile unei discuții inițiale, martorul denunțător I. putea cunoaște care este opinia inculpatei A., precum și eventualitatea unei eludări a sistemului de repartizare aleatorie a cauzelor, prin introducerea repetată a unor cereri de chemare în judecată, până în momentul în care una dintre cereri era repartizată completului de judecată preferat și apoi celelalte cereri erau retrase.

Chiar dacă în cursul cercetării judecătorești martorele Q. și K. au revenit asupra declarațiilor date inițial în fața organelor de urmărire penală, invocând diferite motive, poziția exprimată ulterior de cele două martore nu poate infirma realitatea celor susținute în mod constant de către martorul denunțător I.. Deși martora Q. a confirmat prin poziția adoptată în fața organelor de anchetă, susținerile martorului I., în fața instanței a revenit asupra declarațiilor, fără a oferi însă și o explicație rațională cu privire la acest aspect. Declarațiile date în mod constant de martorul denunțător I. sunt confirmate prin depozițiile pe care martora Q. le-a dat în fața organelor de anchetă. De asemenea, tot din declarația martorei Q. rezultă cu certitudine că aceasta a și remis obiectul de vestimentație inculpatei A., spunându-i că este un cadou de la martorul I., inculpata intrând în posesia efectivă a bunului și afirmând că nu este ziua ei de naștere în acea perioadă.

Afirmațiile făcute de martora Q. în fața instanței de judecată, conform cărora ar fi lăsat haina pe o etajeră de unde inculpata ar fi putut să o ia, reprezintă afirmații pro causa, care infirmă poziția adoptată anterior și au ca scop înlăturarea variantei normative a primirii folosului necuvenit de către inculpata A., în urma înțelegerii inițiale.

În fața instanței de judecată martorul I. a arătat că "discuțiile au continuat fără ca d-na A. să-mi dea de înțeles că acceptă oferta sau să o refuze, spunându-mi că în cazul în care ne hotărâm să formulăm vreo acțiune, să ne angajăm un avocat care să ne reprezinte interesele și că avocatul este în măsură să știe să formuleze cererile, astfel încât cererea noastră să ajungă la judecătorul pe care ni l-am dorit ca să judece cauza noastră, în speță noi ne refeream la dânsa, pentru că deja aflasem care este opinia în legătură cu cererea mea. Nu am înțeles care este mecanismul și cum se poate face acest lucru, discutând mai târziu cu avocata pe care am angajat-o să ne spună cam la ce s-a referit când ne-a spus că pot fi introduse mai multe cereri și retrase. (...) Am întrebat-o dacă mai există posibilitatea ca și cererea noastră să ajungă tot la A., iar avocata mi-a spus că nu este niciun fel de problemă, mai poate formula alte cereri, până când și cererea noastră poate fi repartizată către d-na A., având posibilitatea legală ca să renunțe la celelalte formulate anterior. După această explicație am realizat cam la ce s-a referit doamna judecător în discuțiile inițiale. A formulat K. o nouă cerere și ne-a informat că a fost repartizată doamnei A. și că au renunțat la cererea inițială depusă anterior, rămânând pe rol a doua cerere. (...) Ulterior, după ce a fost dată o soluție în dosar, la una din întâlnirile pe care le-am avut pe la V., societatea administrată de F., am adus în discuție situația de fapt, judecata și cu toții am fost de acord cu concluzia că dacă nu aveam inspirația să îi cerem sfatul doamnei A. și mai târziu să și judece, cine știe cum s-ar fi soluționat și când. În acest sens, am căzut de acord ca urmând și sărbătorile de iarnă, să-i facem un cadou, sens în care am stabilit împreună ca să participăm cu câte 500 de euro și să îi cumpărăm câte ceva personal, fiecare venind cu câte o idee în sensul acesta, cam ce am putea să îi luăm. Întrucât părerile erau diferite și nici nu ne pricepeam, am considerat ca să cer tot sprijinul unei doamne, m-am adresat lui Q. să îmi dea o idee ce aș putea să cumpăr în limita bugetului de 1500 euro, m-a întrebat detalii cu privire la număr, vârstă, cam ce i-ar place persoanei respective, neputând furniza astfel de detalii, i-am transmis că în fond cadoul pe care vreau să îl cumpăr de fapt îl iau pentru doamna A., (...) Q. mi-a spus că a fost în Turcia și a rezolvat problema pe care o rugasem"

Având în vedere valoarea relativ ridicată a obiectului vestimentar achiziționat (haină de blană sau de piele cu intarsii de blană în opinia martorei Q.), în cursul urmăririi penale s-a încercat atașarea unui document de proveniență, martora Q. depunând la dosar doar factura fiscală atestând valoarea tarifului de transport plătit pentru deplasarea în Turcia. Din depozițiile date de aceeași martoră în cursul urmăririi penale mai rezultă că haina nu a fost cumpărată pe firma ci în mod separat, fiind astfel obținută o reducere substanțială a prețului, nefiind însă emisă și o factură fiscală.

Instanța a reținut că poziția procesuală adoptată în mod constant de martorul denunțător I. este confirmată prin depozițiile martorilor F., H. și J..

Martorul F. a arătat în mod constant în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței că: (...) Astfel I. mi-a explicat că o cunoaște pe doamna judecător A. din cadrul Judecătoriei Sinaia lăsând să se înțeleagă că are influență asupra acesteia pentru soluționarea favorabilă a acțiunii formulate. Cu aceeași ocazie I. mi-a spus că pentru adoptarea unei soluții favorabile, trebuie să îi dăm judecătoarei o sumă de bani respectiv 600 de euro. Înțelegerea noastră era să suportăm în mod egal această sumă respectiv câte 300 euro de fiecare.(...)

De asemenea martorul H. a declarat: (...) La scurtă vreme după introducerea cererii, nu pot preciza cu exactitate data, am avut o întâlnire cu F., I. și J., ocazie cu care, comandatul poliției Sinaia ne-a dat de înțeles ca îl cunoștea pe judecătorul învestit cu soluționarea cererilor noastre și că, pentru urgentarea soluționării acțiunilor, dar și pentru adoptarea unei soluții favorabile, este bine să dăm fiecare câte 400 - 500 de euro, nu-mi amintesc cu exactitate, pentru achiziționarea unui cadou pentru magistrat. Toți am fost de acord cu această propunere. La vremea respectivă I. a afirmat că intenționează să-i cumpere judecătoarei o bijuterie. Îmi amintesc că procesul a durat un timp relativ scurt și la câteva zile după pronunțarea soluției favorabile m-am întâlnit cu F. căruia i-am dat 500 de euro pentru cadoul respectiv. Eu nu știu dacă până la urmă s-a achiziționat vreun cadou pentru magistratul judecător care a soluționat procesul și nici în ce ar fi constat acest cadou întrucât nu m-a mai interesat acest aspect având în vedere soluția favorabilă.(...).

Conform celor susținute de martorul J.: (...) Îmi amintesc că procesul a fost soluționat favorabil nouă, în contextul în care Primăria Sinaia, așa cum m-a asigurat I., nu s-a opus acțiunii și nici nu a atacat hotărârea pronunțată, și într-un termen relativ scurt. I. este cel care mi-a adus la cunoștință că acțiunea fusese admisă și tot el mi-a spus că pentru judecătorul care a pronunțat hotărârea, respectiv magistratul A., a dat din partea mea, suma de 500 euro, eu dându-i la rândul meu lui I. această sumă, pe care și eu am primit-o de la nașul meu E.. Tot de la I. am aflat că și celelalte persoane interesate, respectiv W., pe de o parte, și el împreună cu F., pe de altă parte, strânseseră pentru același judecător câte 500 euro, iar din banii respectivi acesta i-ar fi achiziționat un cadou, iar din câte îmi amintesc a făcut referire la o piesă de bijuterie respectiv un colier.(...)"

Cu referire la acuzația de luare de mită, instanța a reținut că materialul probator administrat în cauză demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil acceptarea de către inculpata A. a promisiunii de bani sau de alte foloase, acceptând continuarea unei discuții cu martorul denunțător I. într-o anexă a magazinului deținut de martora Q., discuție în contextul căreia inculpata, în calitate de magistrat judecător și-a expus opinia în legătură cu un demers judiciar pe care martorul dorea să-l inițieze, dezvăluind pe lângă modul în care ar soluționa o anumită cerere și date legate de modul în care mai multe asemenea cereri ar putea ajunge să-i fie repartizate prin eludarea sistemului de repartizare a cauzelor. Ajungând ulterior să soluționeze toate cele trei cauze, inculpata a procedat la efectuarea unei activități propriu-zise de judecată, în condițiile în care, prin expunerea modului în care ar soluționa asemenea cereri, ar fi avut obligația legală de a se abține, tocmai pentru a garanta părților accesul la un tribunal independent și la un proces echitabil.

Instanța de fond a reținut că, deși în conținutul rechizitoriului există ample critici cu privire la măsura conexării celor trei cauze, aceste critici nu au fost primite.

S-a reținut că atâta timp, ca urmare a sistemului de repartizare aleatorie, toate cele trei cereri au ajuns la completul condus de inculpata A., judecarea acestora în mod separat sau conexat cu consecința pronunțării a trei soluții sau a uneia singure nu mai poate avea în vreun fel relevanță sub aspectul acuzațiilor reținute în sarcina inculpatei. Chiar dacă în cauză cele trei cereri formulate de concesionari nu ar fi fost conexate, ar fi putut fi pronunțate trei soluții distincte însă în același sens, respectiv admiterea cererilor și obligarea UAT Sinaia de a încheia contractele de vânzare cumpărare.

Curtea de Apel Ploiești a arătat că ceea ce poate fi imputat magistratului judecător investit cu soluționarea celor trei cauze este atât încălcarea obligației de rezervă, prin acceptarea unei discuții cu un potențial reclamant pe probleme de ordin litigios cât și încălcarea obligației de a se abține în condițiile în care cunoștea că își expusese anterior părerea în cadrul unei discuții cu una dintre persoanele interesate în modul de soluționare a cererii.

S-a arătat că acceptarea promisiunii în cursul discuției confidențiale avute cu martorul denunțător este demonstrată tocmai prin continuarea discuției pe probleme de ordin juridic, de modul în care a acționat martora K., în sensul introducerii unei noi cereri și al retragerii celei introduse anterior, dar nerepartizate aleatoriu completului preferat de martorul I..

Susținerile martorei K. conform cărora nu cunoștea motivul pentru care martorul denunțător I. dorea ca toate cererile să ajungă la completul inculpatei A., nu au fost primite de judecătorul fondului, tocmai ca urmare a faptului că martora avea calitatea de avocat ales al celor trei concesionari, având deci obligația de diligență de a obține un rezultat favorabil demersurilor judiciare inițiate. Unicul motiv pentru care martorul denunțător dorea ca toate cererile să fie repartizate unui singur complet nu putea fi decât cunoașterea opiniei pe care președintele acelui complet o avea asupra chestiunii litigioase, arătându-se că atât martorul denunțător cât și cei trei concesionari cunoșteau opinia inculpatei A..

În esență, instanța a reținut că acceptarea tacită a promisiunii făcute de martorul denunțător rezultă din conținutul discuției redate în mod constant de martorul denunțător, dar și din conduita ulterioară a inculpatei A., aceasta având la dispoziție posibilitatea de pune imediat capăt discuției prin părăsirea locului pus la dispoziție de martora Q., de a denunța imediat fapta autorităților sau de a forma o declarație de abținerea tocmai pentru că anterior își expusese părerea față de una dintre persoanele interesate în admiterea cererii. Neprocedând în acest fel, inculpata A. a demonstrat acordul la propunerea făcută de martorul denunțător, propunere materializată ulterior pronunțării soluției favorabile, prin remiterea unei haine de blană cu valoare de 500 euro.

S-a motivat că o condiție esențială pentru existența infracțiunii de luare de mită constă în aceea ca actul pentru a cărui îndeplinire se pretinde, se primește, se acceptă sau nu se respinge promisiunea unor foloase, să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri.

Instanța a reținut că este îndeplinită și condiția ca actul să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului, chiar dacă la momentul acceptării promisiunii de către inculpată, cererea de chemare în judecată nu fusese încă promovată și repartizată aleatoriu, fiind necesară parcurgerea unei proceduri administrative prealabile constând în solicitarea de a cumpăra adresată consiliului local. Faptul că cererea de chemare în judecată nu putea fi introdusă decât la instanța unde funcționa inculpata A., iar sistemul de repartizarea aleatorie a cauzelor putea fi eludat, informație furnizată martorului denunțător tot de inculpată cu ocazia discuției purtate în magazinul martorei Q., demonstrează că actul cu privire la care a fost acceptată promisiunea de oferire a unui folos patrimonial face parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatei, fiind vorba de pronunțarea unei hotărâri judecătorești favorabile intereselor patrimoniale ale martorului denunțător. Chiar dacă la nivel teoretic, prin interpretarea cu bună credință a dispozițiilor privind repartizarea aleatorie a cauzelor, exista posibilitatea ca cererile de chemare în judecată să fie repartizate unui alt complet decât celui condus de inculpata A., cunoașterea și informarea cu privire la mecanismul de eludare a acestui sistem cu consecința repartizării cererilor de chemare în judecată completului preferat, demonstrează că acceptarea promisiunii se referă la un act aflat în atribuțiile profesionale ale inculpatei.

S-a mai reținut că succesiunea logică a faptelor demonstrează existența unei activități de acceptare tacită dar neîndoielnică a promisiunii făcute de martorul denunțător, de introducere ulterioară a unor cereri de chemare în judecată repartizate completului condus de inculpata A., soluționate de aceasta în mod favorabil intereselor martorului denunțător I., în cauză fiind demonstrată și primirea de către inculpată a unei haine din blană în valoare de aproximativ 500 euro în schimbul serviciului prestat. Faptul că pronunțarea soluției rămase definitive prin neapelare de către inculpata A. ar fi fost încălcate cu rea credință interesele patrimoniale ale UAT Sinaia, respectiv calificarea hotărârii pronunțate ca fiind un act contrar atribuțiilor de serviciu, nu mai poate avea vreo influență asupra acuzației de luare de mită, cât timp acceptarea și promisiunea pot avea loc doar în scopul de a îndeplini, un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Deși în apărare, pentru inculpata A., s-a susținut că probele administrate de la data începerii urmăririi penale și până la finalizarea cercetării judecătorești în primă instanță nu au demonstrat în ce anume a constat folosul patrimonial - haină de blană, de piele cu intarsii de blană, colier, bijuterie, obiect de podoabă-judecătorul fondului a reținut că materialul probator demonstrează că a fost cu certitudine vorba de o haină, achiziționată de martora Q. din Turcia în schimbul sumei de aproximativ 500 de euro. Chiar dacă la momentul discuției inițiale dintre inculpata A. și martorul denunțăto