ÎCCJ, Decizia nr. 392/2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 188 din 17 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1342 din 1 iulie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, recurenta A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ. și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători cu nr. x/2020.

În esență, în motivarea căii de atac formulate, contestatoarea a susținut că hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut, respectiv de către Completul Civil 1 - 2020 și, deși, a invocat excepția corespunzătoare, astfel cum prevede art. 503 alin. (2) pct. 1, respectiv a formulat șase cereri de recuzare pentru fiecare judecător din acest complet, instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia, adică nu s-a abținut.

De asemenea, contestatoarea a solicitat soluționarea pe fond a cauzei și constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nr. x și nr. 1879 din 8 februarie 2007.

Pentru soluționarea pe fond a cauzei a înțeles să invoce excepția de nelegalitate a proceselor-verbale de punere în posesie nr. x și nr. 1879 din 25 ianuarie 2007 - acte administrative cu caracter individual, emise de o autoritate publică, în regim de putere publică.

Examinând contestația în anulare în raport cu motivele invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., invocate de contestatoare drept temei al cererii sale, "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; (...)"

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs.

Această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.

Valorificarea oricărui incident privind nelegala compunere a instanței poate reprezenta un motiv al contestației în anulare specială, prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. numai în condițiile în care partea interesată invocase excepția corespunzătoare iar instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia, condiții vădit neîndeplinite în cauza de față.

Se constată astfel că, în cauză, prin încheierea din 25 ianuarie 2021, în dosarul nr. x/2020 au fost respinse cererile formulate de recurenta A. privind recuzarea tuturor membrilor Completului de 5 judecători Civil 1 - 2020.

De asemenea, în sensul celor reținute, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că această cale extraordinară de atac nu trebuie să constituie un "apel" deghizat, prin care să se obțină o rejudecare a cauzei, pentru că, în caz contrar, s-ar aduce atingere prezumției de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătorești definitive și principiului securității raporturilor juridice (cauzele Mitrea împotriva României, hotărârea din 29 iulie 2008 și Lungoci împotriva României, hotărârea din 26 ianuarie 2006). Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării (cauza Brumărescu împotriva României). Certitudinea legală presupune respect pentru principiul res judicata, adică principiul caracterului definitiv al deciziilor, care statuează că nicio parte nu are dreptul să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și obligatorii doar în scopul de a obține o rejudecare și o nouă decizie în speță.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 188 din 17 mai 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2021.

GGC - ED