ÎCCJ, Decizia nr. 136/2021

Asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 10 martie 2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen., formulată de apelantul contestator A..

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României și că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte, secția penală, a constatat că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele prevăzute de lege implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare. Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prima instanță a reținut că trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege și a apreciat că verificarea constituționalității dispozițiile art. 91 alin. (3) C. proc. pen., referitoare la obligațiile avocatului din oficiu de a se prezenta ori de câte ori este solicitat de organul judiciar și de a asigura o apărare efectivă suspectului sau inculpatului, nu are legătură cu soluționarea cauzei, al cărei obiect îl constituie declararea unei căi de atac inadmisibile împotriva unei decizii definitive pronunțate de o instanță de apel.

Înalta Curte, secția penală, a constatat că obiectul judecății îl constituie apelul declarat de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 682/AP din data de 23.11.2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de același contestator condamnat împotriva Deciziei nr. 623/07.07.2017 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2016, fiind nemulțumit de modalitatea în care a luat contact cu avocatul din oficiu, în condițiile în care este deținut în Penitenciarul Gherla și participă la judecată prin intermediul videoconferinței, iar avocatul din oficiu se află în sala de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Văzând caracterul definitiv al hotărârii apelate și, în raport de acesta, inadmisibilitatea apelului declarat de contestatorul A., Înalta Curte, secția penală, a reținut că dispozițiile art. 91 alin. (3) din C. proc. pen. nu au legătură cu soluționarea cauzei al cărei obiect îl constituie apelul declarat împotriva unei hotărâri definitive.

Împotriva încheierii din data de 10 martie 2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 24 mai 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public, cele ale apărătorului desemnat din oficiu și cele ale contestatorului fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, constată că este nefondat, din următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Se constată că excepția de neconstituționalitate - ca orice mijloc procedural, nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În condițiile în care, în speță, se pune problema inadmisibilității căii de atac, pentru ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu judecarea cauzei, trebuie să vizeze exclusiv admisibilitatea căii de atac. Însăși, Curtea Constituțională a reținut, că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepție de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei (Decizia nr. 784/2018, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 202/06.03.2018).

Prin urmare, se constată că recurentul a invocat o excepție de neconstituționalitate într-o cale de atac inadmisibilă (respectiv în apelul împotriva Deciziei penale nr. 682/AP din data de 23 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, împotriva căreia legea nu mai prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară), astfel încât, neavând legătură cu admisibilitatea căii de atac excepția de neconstituționalitate este lipsită de eficiență, iar recursul apare ca fiind nefondat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 10 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul A., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 10 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 prin care s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2021.

GGC - GV