ÎCCJ, Decizia nr. 340/2021
ÎCCJ, Decizia nr. 340/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Decizia ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 6544 din 3 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, a fost constatată perimată cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2439 din 11 iunie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
În motivare, instanța a reținut că la termenul de judecată din 21 februarie 2019 s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.
La termenul de judecată din 31 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus respingerea cererii de repunere pe rol formulate de revizuentă și a menținut măsura suspendării judecății cauzei dispuse prin încheierea din 21 februarie 2019, reținând că în cauză nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Ulterior, revizuenta a formulat o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, depunând și dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru repunere pe rol în cuantum de 50 de RON.
Prin încheierea din 22 octombrie 2020, Înalta Curte a respins cererea revizuentei de repunere a cauzei pe rol, reținând că în cauză nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților și a repus cauza pe rol din oficiu în vederea discutării excepției perimării cererii de revizuire, acordând termen în acest sens la 3 decembrie 2020.
Asupra excepției perimării, Înalta Curte a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.
Reținând că în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., republicat, instanța a aplicat dispozițiile art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., republicat și a constatat perimată cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2439 din 11 iunie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 253 alin. (2) și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
A susținut că nici pârâta B., nici pretinsul său tată nu ar avea cetățenie română, chestiune care reiese din înscrisurile aflate la dosar.
A criticat soluția instanței, care, deși a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentă, totuși a repus cauza pe rol și a reținut perimarea. Apreciază acest fapt nelegal, cu atât mai mult cu cât instanțele nu au soluționat cauza pe fondul litigiului, ci doar procedural.
Apărările părților
Recurenta a depus note scrise.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că recurenta susține greșita aplicare a normelor procedurale referitoare la perimare, critică ce poate fi circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsele neregularități invocate de recurent nu se circumscriu aspectelor de nulitate/nelegalitate reglementate.
Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".
În cauză, prin încheierea de ședință din 21 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire formulate de A. împotriva Deciziei nr. 2439 din 11 iunie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere lipsa nejustificată a părților.
La termenul de judecată din 31 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus respingerea cererii de repunere pe rol formulate de revizuentă și a menținut măsura suspendării judecății cauzei dispuse prin încheierea din 21 februarie 2019, reținând că în cauză nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Ulterior, revizuenta a formulat o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, care a fost respinsă prin încheierea din 22 octombrie 2020, reținându-se că în cauză nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților. Prin aceeași încheiere s-a repus cauza pe rol din oficiu în vederea discutării excepției perimării cererii de revizuire, acordându-se termen la 3 decembrie 2020, când s-a pronunțat decizia recurată.
Înalta Curte reține că este legală măsura instanței de revizuire de respingere a celor două cereri de repunere pe rol formulate de revizuentă, câtă vreme suspendarea cauzei s-a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv pentru lipsa nejustificată a părților.
Ca urmare, pentru ca instanța să repună cauza pe rol, era necesar ca, prin cererea de repunere pe rol, să se solicite totodată și judecarea cauzei în lipsă, cum legal s-a reținut prin decizia recurată.
Această condiție se deduce din conținutul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "judecătorul va suspenda cauza, când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Astfel, o cerere de repunere a cauzei pe rol prin care nu se solicită și judecarea cauzei în lipsă nu are finalitate juridică, pentru că instanța nu poate reține cauza în pronunțare fără să existe la dosar o solicitare în acest sens de la părți.
Recurenta susține că cererea sa de repunere pe rol a fost respinsă, dar, la aceeași dată, instanța ar fi repus cauza pe rol, din oficiu, acordând termen pentru discutarea perimării, ceea ce ar fi nelegal.
Această critică este nefondată.
Așa cum s-a arătat mai sus, este corectă măsura de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei, câtă vreme pricina s-a suspendat pentru lipsa părților, iar prin cererea formulată nu se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Prin soluția de respingere a celor două cereri de repunere pe rol nu a fost întrerupt sau suspendat cursul perimării cauzei. Ca urmare, instanța de revizuire a repus cauza pe rol din oficiu, pentru a verifica îndeplinirea condițiilor sancțiunii perimării, respectiv pentru a se constata s-a împlinit termenul de perimare.
Cu respectarea drepturilor procesuale ale părților, instanța de revizuire, după repunerea cauzei pe rol, a acordat un nou termen de judecată, pentru când a dispus citarea părților cu mențiunea că se va discuta excepția perimării cauzei.
Cum revizuenta nu a făcut dovada întreruperii sau suspendării termenului de perimare, cu respectarea art. 416 C. proc. civ. mai sus citat, s-a reținut îndeplinirea condițiilor perimării cauzei.
Față de aceste aspecte, reținând că nu sunt fondate criticile recurentei și că decizia recurată este legală, Înalta Curte va respinge, ca atare, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 6544 din 3 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.