ÎCCJ, Decizia nr. 323/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 53 din data de 19 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 13.01.2021 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În esență, pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, prin încheierea din data de 13.01.2021 a Tribunalului Suceava, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului Suceava și trimiterea acesteia la președintele secției penale pentru a dispune potrivit competențelor legale ce îi revin. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestație, solicitând admiterea ei și rejudecarea fondului cauzei.

II. Prin Decizia nr. 297 din 6 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 53 din data de 19 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut, în esență, că, împotriva Deciziei penale nr. 53 din data de 19 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorului nu îi este recunoscută nicio cale de atac întrucât este o hotărâre nesupusă vreunei căi de atac, contestația declarată fiind inadmisibilă.

Împotriva Deciziei penale nr. 53 din data de 19 martie 2021, contestatorul A. a formulat contestație.

În cererea scrisă, depusă la dosarul cauzei, A. a făcut trimitere la Decizia nr. 188 din data de 23 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava. De asemenea, a precizat că decizia atacată a fost pronunțată în dosarul nr. x/2020.

III. Prin Decizia nr. 478 din data de 12 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 53 din 19 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte, secția penală a reținut, în esență, că prin cererea scrisă, depusă la dosarul cauzei, A. a făcut trimitere la Decizia nr. 188 din data de 23 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava. De asemenea, a precizat că decizia atacată a fost pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte a constatat, așa cum și Curtea de Apel Suceava a precizat, că Decizia nr. 188 din data de 23 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava nu vizează contestatorul A.. Astfel, în lipsa indicării corecte a deciziei atacate și, neexistând alte informații utile care să facă posibilă identificarea unei alte decizii, Înalta Curte, secția penală a examinat soluțiile pronunțate în dosarul nr. x/2020, indicat de contestator în cererea formulată în scris.

Secția penală a Înaltei Curți a constatat că, în cauza 976/334/2020, prin încheierea din data de 13.01.2021 a Tribunalului Suceava, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului Suceava și trimiterea acesteia la președintele secției penale pentru a dispune potrivit competențelor legale ce îi revin. Împotriva acestei încheieri, A. a exercitat cale de atac, care a fost respinsă, de Curtea de Apel Suceava prin Decizia penală nr. 53 din data de 19 martie 2021, întrucât încheierea nu poate fi atacată pe cale separată, ci numai odată cu sentința care soluționează fondul cauzei. Împotriva acestei din urmă decizie, contestatorul a exercitat din nou calea de atac a contestației care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 297 din 6 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, secția penală a reținut că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, motiv pentru care a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de către contestatorul A..

IV. Împotriva Deciziei nr. 478 din data de 12 mai 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 14 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, termen la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele și lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

Din perspectiva principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 478 din data de 12 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva Deciziei penale nr. 53 din data de 19 martie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., "contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac".

Față de dispozițiile legale, Decizia nr. 478 din data de 12 mai 2021 pronunțată de Înalta de Casație și Justiție, secția penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 478 din data de 12 mai 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 478 din data de 12 mai 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM