ÎCCJ, Decizia nr. 321/2021
ÎCCJ, Decizia nr. 321/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Decizia ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 6411 din 27 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția tardivității, invocată din oficiu și a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vârvoru de Jos și Consiliul Local Vârvoru de Jos împotriva Sentinței nr. 95 din 29 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarată.
În motivare, instanța a reținut că cererea de revizuire a fost declarată peste termenul prevăzut de art. 324 din vechiul C. proc. civ.
Din lucrările dosarului, s-a constatat că sentința atacată a fost comunicată la data de 17 aprilie 2019, iar cererea de revizuire a fost formulată în dată de 28 august 2019, depășindu-se, așadar, termenul legal.
Potrivit art. 324 din vechiul C. proc. civ.:
"Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1.în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri".
De asemenea, conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.:
"neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei".
Cum în cauză, revizuenții nu au pretins și nu au dovedit că au fost împiedicați în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lor, instanța a constatat că cererea de revizuire a fost tardiv formulată.
Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, recurenții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vârvoru de Jos și Consiliul Local Vârvoru de Jos au declarat recurs.
În cuprinsul criticilor, recurenții au subliniat că, încă de la Curtea de Apel Craiova, au arătat că cererea de revizuire se întemeiază pe art. 509 pct. 8 din noul C. proc. civ., având în vedere că Hotărârea nr. 95 din 29 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, a cărei anulare se solicită, a fost soluționată în raport de dispozițiile noului C. proc. civ., chestiuni consemnate și în motivarea sentinței de declinare nr. 398/31.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Prin urmare, instanța a aplicat în mod greșit normele de drept, motivând soluția prin raportare la vechiul Cod de procedură.
Or, dacă revizuirea a fost cerută pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, aspecte ce nu se regăsesc în dispozitivul Hotărârii nr. 6411/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Recurenta susține că ar fi aflat despre Hotărârea nr. 2214/2019 pronunțată de Înalta Curte, prin care s-a respins recursul în Dosarul nr. x/2015, abia în 7 august 2019, când hotărârea i-a fost comunicată. Ca urmare, de la această dată curge termenul de o luna pentru formularea cererii de revizuire, termen ce s-a împlinit la 7 septembrie 2019; în raport de această dată, cererea de revizuire depusă la 26 august 2019 este formulată în termenul legal de o lună, cum prevede art. 511 din noul C. proc. civ.
Apărările părților
Intimatul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a combătut apărările intimatei și a solicitat admiterea recursului.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că hotărârea ce formează obiectul recursului este pronunțată de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unei cereri de revizuire întemeiată pe motivul privitor la contradictorialitatea a două hotărâri judecătorești.
Ca urmare, în aplicarea prevederilor art. 513 alin. (6) din noul C. proc. civ., se reține că decizia recurată este susceptibilă de recurs, care revine spre competenta soluționare Completului de 5 judecători.
Cu privire la mențiunea "Definitivă" din dispozitivul hotărârii recurate, Înalta Curte reține incidența în cauză a art. 457 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul că mențiunea greșită făcută de instanță în hotărâre nici nu acordă părții o cale de atac la care nu are dreptul, nici nu-i poate răpi dreptul la calea legală de atac, câtă vreme căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege.
Se reține că recurenții au criticat decizia atacată prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că motivele invocate se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât pct. 8 se referă la dispoziții de drept material, iar recurenții susțin greșita aplicare a normelor de drept procesual civil, respectiv greșita aplicare în speță a vechiul C. proc. civ. și a termenului de revizuire.
Criticile privind greșita aplicare a regulilor de procedură civilă este nefondată.
Astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Potrivit art. 174 C. proc. civ.:
"(1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă.
(2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public.
(3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat".
Nulitatea reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.
Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, etc.
Dispozițiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, iar textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale; cu toate acestea, nulitatea prevăzută în art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. este condiționată de producerea unei vătămări.
Înalta Curte reține că, prin cererea de revizuire formulată și înregistrată pe rolul instanței la 28 august 2019, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vârvoru de Jos și Consiliul Local Vârvoru de Jos au susținut contradictorialitatea Sentinței nr. 95 din 29 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, cu Decizia nr. 1092/2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2010.
Având în vedere că Dosarul nr. x/2015 fusese înregistrat pe rolul instanței la 26 iunie 2015, această pricină a fost soluționată prin raportare la prevederile noului C. proc. civ.
Prin urmare, cererea de revizuire formulată împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul mai sus amintit ar fi trebuit să fie soluționată prin raportare la același C. proc. civ.
Cu toate acestea, împrejurarea că instanța de revizuire a aplicat în cauză prevederile vechiul C. proc. civ. nu a cauzat părții vreo vătămare a drepturilor procesuale, care să poate fi înlăturată doar prin anularea hotărârii recurate în dosarul pendinte.
Aceasta deoarece în cauză, așa cum s-a reținut ca situație de fapt, necontestată de părți, cererea de revizuire s-a înregistrat pe rolul instanțelor la 28 august 2019.
Hotărârea judecătorească a cărei anulare se cere, respectiv Sentința nr. 95 din 29 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, a rămas definitivă prin respingerea recursului, conform Deciziei nr. 2214 din 17 aprilie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Potrivit art. 511 alin. (1) "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".
Data la care a rămas definitivă Sentința nr. 95 din 29 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, este data la care s-a respins calea de atac a recursului declarat împotriva acestei sentințe, respectiv 17 aprilie 2019. Or, în raport de această dată, termenul de o lună, instituit de norma de drept mai sus citată, s-a împlinit la 17 mai 2019.
Așadar, cererea de revizuire din 28 august 2019 a fost formulată în afara termenului legal.
Față de aceste considerente, Înalta Curte reține că aplicarea prevederilor vechiul C. proc. civ. la judecata cererii de revizuire nu au adus nicio vătămare părții, câtă vreme cererea de revizuire a fost formulată în afara termenului legal, așa cum este reglementat atât de art. 324 din vechiul C. proc. civ., cât și de art. 511 alin. (1) din noul C. proc. civ., mai sus citat.
Cu alte cuvinte, cererea de revizuire a fost tardiv formulată, iar soluția pronunțată în dosar nu ar fi fost diferită dacă s-ar fi făcut referire în cauză la prevederile noului C. proc. civ.
Nici susținerile recurentei referitoare la curgerea termenului de formulare a cererii de revizuire în raport cu data comunicării Deciziei nr. 2214 din 17 aprilie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care Sentința nr. 95 din 29 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ a rămas definitivă nu sunt fondate.
Aceasta deoarece art. 511 alin. (1) din C. proc. civ., mai sus citat, prevede expres că termenul de o lună are în vedere data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, recurenții neputând pretinde calcularea termenului de decădere de o lună de la o altă dată, respectiv de la data comunicării hotărârii, căci s-ar ajunge ca o lex tertiae să reglementeze situația litigioasă.
Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.
De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.
În considerarea celor expuse, constatându-se că susținerile recurenților din conținutul căii de atac nu sunt de natură să impună casarea hotărârii atacate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vârvoru de Jos și Consiliul Local Vârvoru de Jos împotriva Deciziei nr. 6411 din 27 noiembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2021.