ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6411/2020

Sentința a cărei revizuire se solicită Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 95 din 29 februarie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamanta Administrația Națională Apele Române-Administrația Bazinală de Apă Jiu, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vârvoru de Jos, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și a anulat poziția 200 din anexa 63 la H.G. nr. 141/2008 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 965/2002 privind atestarea domeniului public al jud. Dolj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din jud. Dolj.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 95/2016 din 29 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâții-intimați Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vârvoru de Jos și Consiliul Local Vârvoru de Jos au formulat cerere de revizuire.

Apărările formulate în cauză Intimații Administrația Națională Apele Române-Administrația Bazinală de Apă Jiu, Guvernul României, Statul Român prin Ministerul Finanțelor au formulat întâmpinări prin are au solicitat respingerea cererii de revizuire.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 398 din 31 octombrie 2019 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vârvoru de Jos și Consiliul Local Vârvoru de Jos, împotriva sentinței nr. 95/29.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2015 în contradictoriu cu intimații Administrația Națională Apele Române-Administrația Bazinală de Apă Jiu, Guvernul României Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Soluția Înaltei Curți Înainte de a analiza motivele invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulată cererea de revizuire, constată că aceasta a fost declarată peste termenul prevăzut de art. 324 din vechiul C. proc. civ. Potrivit art. 324 din vechiul C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1.dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2.dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; (...) 7.dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate." Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 17 aprilie 2019, iar cererea de revizuire a fost formulată în dată de 28 august 2019, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate. Potrivit art. 324 din vechiul C. proc. civ.: "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1.în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri;" De asemenea, conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei". Cum în cauză, revizuenții nu au pretins și nu au dovedit că au fost împiedicați în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voința lor, se va constata că cererea de revizuire este tardiv formulată și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respinsă ca atare.