ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5168/2023

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30.09.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vârvoru de Jos a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, să dispună anularea Deciziei nr. 9647/26.07.2021 reprezentând răspuns la plângerea prealabilă; precum și anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/07.06.2021 privind proiectul Sistem alimentare cu apă (amenajare, captări în vederea alimentării cu apă a comunității locale, stație de tratare a apei, rețele alimentare cu apă), construcție nouă și sistem canalizare menajeră (rețea canalizare și stație epurare), construcție nouă în comuna Vârvoru de Jos, sat Dobromira, județul Dolj, finanțat din fonduri FEADR în baza contractului nr. x/29.09.2016 încheiat prin PNDR 2014-2020.

Prin sentința nr. 660 din 29 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vârvoru de Jos, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 660 din 29 martie 2022 a Curții de Apel București a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vârvoru de Jos.

În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că s-a reținut în mod greșit incidența dispozițiilor Anexei I Prevederi Generale art. 1 alin. (3) teza a II-a din contractul de finanțare, instanța de fond a înlăturat nelegal susținerile referitoare la subcontractarea lucrărilor prin faptul că se puteau efectua minime diligențe, astfel încât să se constatate că acestea au fost subcontractante, de asemenea, nu sunt îndeplinite prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2001 referitoare la definiția abaterii și a fost încălcat principiul proporționalității măsuri aplicate.

Recurenta-reclamantă consideră că fapta imputată nu a fost o deficiență tehnică propriu-zisă privind implementarea contractului, ci doar că nu s-a manifestat suficientă diligență în ceea ce privește împrejurarea subcontractării lucrărilor.

Recurenta-reclamantă susține că prima instanță nu a analizat modalitatea în care subcontractarea s-a produs în condițiile în care însăși intimata stabilește că reclamanta nu a avut cunoștință de acest aspect și nu se verifică dacă obiecțiunea a influențat decisiv implementarea contractului de finanțare.

Interpretarea instanței de fond cu privire la noțiunea de neregulă este eronată, deoarece încălcarea Anexei I Prevederi Generale se referă la subcontractarea proiectului, adică a contractului de finanțare și nu la modalitatea în care este implementat contractul.

Dispoziția legală prevăzută de art. 8 din H.G. nr. 226/2015 nu a fost încălcată, chiar instanța de fond reține că ipoteza invocată de AFIR nu este incidentă, câtă vreme obligația de a furniza toate informațiile legate de contractori și subcontractori ia naștere în momentul în care intimata formulează o solicitare, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Instanța de fond nu a examinat în ce măsură subcontractarea lucrărilor a dus la o modificare substanțială a contractului încheiat.

Proiectul a fost implementat, iar instanța de fond nu a verificat disp. art. 8 alin. (6) din contract în raport cu disp. art. 2 alin. (1) lit. a) - neregula, respectiv art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 - proporționalitatea.

Dispozițiile art. 8 alin. (6) din contract au în vedere trei situații în care autoritatea dispune recuperarea întregii finanțări, cazuri neîndeplinite în dosar.

De asemenea, recurenta-reclamantă susține că prima instanță nu a reținut cauzarea unui prejudiciu concret, ci doar că abaterea ar putea prejudicia interesele financiare ale Uniunii Europene, fără să se dezvolte însă raționamentul.

Nelegalitatea cheltuielilor intervine în măsura în care se încalcă prevederile contractului de finanțare, or, în speță, nu s-au modificat condițiile contractuale.

În ceea ce privește încălcarea principiului proporționalității, instanța de fond se raportează numai la aspecte de ordin teoretic, nu se lămurește motivul pentru care documentele anexate cererilor de plată sunt incorecte, deși acestea au fost supuse verificării CRFIR.

Recurenta-reclamantă invocă și încălcarea Anexei I din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât cele patru abateri reglementate de aceasta nu sunt incidente în cauză.

Prin întâmpinarea formulată la data de 17.01.2023, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. În esență, a susținut că instanța de fond a dat o corectă dezlegare pricinii deduse judecății, analizând în concret motivele invocate de reclamantă, prin raportare la probele administrate în cauză și la legislația aplicabilă.

La data de 07.11.2023 recurenta-reclamantă a depus concluzii scrise prin intermediul cărora a sintetizat criticile dezvoltate pe larg în cererea de recurs și a solicitat înlăturarea apărărilor invocate de intimatul-pârât în întâmpinarea formulată.

II. Soluția instanței de recurs

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reține că prin actele administrative contestate, s-a reținut încălcarea de către recurenta-reclamantă a disp. art. 8 din H.G. nr. 226/2015 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului național de dezvoltare rurală cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și de la bugetul de stat; art. 3.51 Definitivă, Secțiunea 2, art. 55, art. 60, art. 170, art. 218 - art. 220 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice; art. 150 alin. (1) și (2) - art. 161 din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2015 privind achizițiile publice; Anexa nr. 1 la contractul de finanțare, respectiv art. 1, art. 2, art. 8 și Anexa nr. 4 la contractul de finanțare, prin faptul că lucrările de execuție au fost subcontractate de societatea A. S.R.L. către societatea RESCOMT S.R.L., în proporție de 93,37%.

Recurenta-reclamantă critică sentința primei instanțe din perspectiva greșitei aplicări a disp. art. 8 din H.G. nr. 226/2015, considerând că textul nu este incident în cauză.

Potrivit disp. art. 8 alin. (1) lit. c), alin. (2) și alin. (3) lit. b) din H.G. nr. 226/2015, cheltuielile necesare pentru implementarea proiectului sunt eligibile dacă sunt efectuate cu respectarea prevederilor contractului de finanțare semnat cu AFIR; la solicitarea AFIR, beneficiarul este obligat să furnizeze toate informațiile legate de contractori și subcontractori, potrivit cerințelor acesteia; în condițiile art. 48 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 rezonabilitatea prețurilor este asigurată, după caz, prin respectarea prevederilor legislației în vigoare în materia achizițiilor publice.

Recurenta-reclamantă susține că ipoteza normei nu îi este aplicabilă deoarece intimata nu a formulat nicio solicitare de furnizare a unor informații referitoare la contractori și subcontractori.

Critica este nefondată, avându-se în vedere că prevederea cuprinsă la art. 8 din H.G. nr. 226/2015 se coroborează cu prevederile contractului de finanțare care la Anexa 4 stabilește obligația autorității contractante să furnizeze AFIR toate informațiile legate de subcontractanții ofertantului declarat câștigător, astfel că deși nu a existat o solicitare expresă a AFIR în acest sens, subzistă obligația de informare referitoare la subcontractanți.

Recurenta-reclamantă susține și că dispozițiile Anexei I - Prevederi Generale, art. 1 alin. (3) din contractul de finanțare nu se aplică speței, făcându-se o confuzie între subcontractare-finanțări și subcontractarea lucrărilor în valoarea implementării proiectului.

Conform disp. art. 1 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului "Subcontractarea totală sau parțială a proiectului este strict interzisă".

Împrejurarea incidenței disp. art. 1 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare a fost lămurită în fața instanței de fond, prin aceea că intimata a invocat numai prima teză, referitoare la răspunderea beneficiarului pentru implementarea proiectului și nu la subcontractarea proiectului, astfel că este nefondată reiterarea acesteia în calea de atac a recursului.

O altă critică adusă sentinței primei instanțe este aplicarea greșită a disp. part. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, privitoare la definiția neregulii.

Susține recurenta-reclamantă că nu există nicio acțiune/inacțiune care să prejudicieze sau care să poată prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În cadrul acestei chestiuni, recurenta-reclamantă reiterează problematica neincidenței în cauză a disp. art. 8 din H.G. nr. 226/2015 și a Anexei I, art. 1 alin. (3) din contractul de finanțare, aspecte deja analizate de instanța de recurs și respinse ca nefondate.

De asemenea, se invocă faptul că instanța de fond nu a ținut seama că nu s-a cunoscut existența subcontractării și că au fost efectuate vizite pe teren din partea CRFIR, însă aceste împrejurări nu pot fi subsumate motivului de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (12) pct. 8 C. proc. civ., ci se referă la interpretarea și aprecierea probelor administrate în dosar.

Cu privire la existența unei acțiuni/inacțiuni, în sensul disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, se constată că prima instanță a reținut în mod corect abaterea de la legalitatea recurentei-reclamante ce a constat în nerespectarea revederilor contractuale de a informa AFIR în privința subcontractării, iar prejudiciul, cum arată însăși reclamanta, dar fără a aduce critici punctuale, a fost analizat din perspectiva potențialității acesteia.

Cu privire la încălcarea principiului proporționalității, avându-se în vedere că lucrările au fost executate în proporție de 93% de către subcontractant, este just ca intimatul să procedeze la recuperarea integrală a sumelor acordate și rezilierea contractului de finanțare, recurenta-reclamantă neaducând alte argumente în afara celor prezentate prin acțiunea introductivă și analizate de judecătorul fondului.

Referitor la critica privind încălcarea prevederilor din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011, intitulată "Abateri de la respectarea normelor în materie de achiziții pentru care se aplică reduceri procentuale/corecții financiare", se constată că aceasta a fost invocată pentru prima dată în recurs, neputând să fie analizată.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Vârvoru de Jos împotriva sentinței nr. 660 din 29 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.