ÎCCJ, Decizia nr. 318/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor reține următoarele:

I. Prin încheierea nr. 1 din 4 ianuarie 2021, pronunțate de completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 303 din data de 30.10.2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul contestator să plătească statului suma de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, au reținut că prin încheierea penală nr. 303 din data de 30.10.2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava, secția penală în dosarul nr. x/2020, s-a respins contestația privind durata procesului formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Vatra Dornei.

S-a arătat că împotriva încheierii nr. 303 din data de 30.10.2020 a formulat contestație, la data de 2.11.2020, petentul A., pentru motivele expuse în scris, aflate la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din 4.01.2021, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, din oficiu, au invocat excepția inadmisibilității contestației formulate de petentul A..

Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității contestației, invocată din oficiu, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava au constatat că aceasta este întemeiată.

Astfel, s-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.

Din dispoziția legală sus-menționată, s-a notat că încheierea nr. 303/30.10.2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020 este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac, mențiunea "fără cale de atac" existând de altfel, atât în minuta, cât și în dispozitivul încheierii atacate cu contestație.

Prin urmare, s-a arătat că petentul A. a exercitat o cale de atac ce nu este prevăzută de legea în vigoare, motiv pentru care contestația formulată de acesta a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii nr. 1 din 4 ianuarie 2021, pronunțată de completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație, contestatorul petent A..

II. Prin încheierea nr. 277 din data de 31 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva încheierii nr. 1 din data de 4 ianuarie 2021 pronunțate de completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru minori. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Obiectul căii de atac îl constituie încheierea nr. 1 din 4 ianuarie 2021, pronunțate de completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva soluției de respingere a contestației privind durata procesului penal formulată de contestatorul A..

Contestația privind durată procesului penal este reglementată de dispozițiile art. 4881 și următoarele din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.

Conform dispozițiilor legale precitate, s-a constatat că A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, petentul a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

Pe de altă parte, Înalta Curte - completul de doi judecători de cameră preliminară a constatat că, cererea petentului este informă și lipsită de claritate. Din evaluarea conținutului cererii instanța nu poate decela, în mod real, obiectul judecății, caracterul inform făcând dificilă o analiză ori o identificare a dispozițiilor legale incidente.

Enumerarea unor texte de lege și indicarea în numeroase dosare, a acelorași solicitări lipsite de precizie și claritate, în condițiile pronunțării unor soluții de respingere anterioare, nu sunt apte a învesti în mod legal instanța cu soluționarea noilor cereri. Insistența contestatorului de a reitera solicitările într-un alt cadru procesual nu poate conduce la investirea instanței în mod legal.

III. Împotriva încheierii nr. 277 din data de 31 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la data de 10 iunie 2021 sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 277 din data de 31 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva încheierii nr. 1 din data de 4 ianuarie 2021 pronunțate de completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Or,încheierea nr. 277 din data de 31 martie 2021 pronunțată de Înalta de Casație și Justiție, secția penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Conform dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 277 din data de 31 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 277 din data de 31 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM