ÎCCJ, Decizia nr. 321/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor reține următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 17 din data de 3 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 27 din data de 13.01.2021 a Tribunalului Suceava.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În esență, pentru a dispuse astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că petentul A. a formulat cale de atac împotriva încheierii nr. 27 din 13 ianuarie 2021 a Tribunalului Suceava, prin care a fost anulată cererea având ca obiect contestație privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Prin urmare, în condițiile în care contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive pronunțate de Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava a respins ca inadmisibilă calea de atac formulată de contestatorul A..

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestație.

II. Prin Decizia nr. 399 din data de 16 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 17 din data de 3 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secția penală a instanței supreme a reținut, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.

Față de aceste dispoziții legale, prin decizia contestată în cauză, nr. 17 din data de 3 februarie 2021, Curtea de Apel Suceava, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 27 din data de 13.01.2021 a Tribunalului Suceava.

Prin urmare, s-a constatat că această contestație a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive, respectiv împotriva Deciziei penale nr. 17 din data de 3.02.2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în concret, în cauză fiind formulată succesiv calea de atac a contestației împotriva unor hotărâri definitive.

Potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...).

Prin urmare, conform dispozițiilor legale precitate, s-a constatat că petentul A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluții definitive, învestind Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

III. Împotriva Deciziei nr. 399 din data de 16 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 11 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, termen la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele și lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

Din perspectiva principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 399 din data de 16 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva Deciziei penale nr. 17 din data de 3 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., "contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac".

Față de dispozițiile legale, Decizia nr. 399 din data de 16 aprilie 2021 pronunțată de Înalta de Casație și Justiție, secția penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 399 din data de 16 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 399 din data de 16 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM