ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3703/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 21 aprilie 2010 pe rolul Curții de Apel Tg-Mureș, reclamantul O.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.I., Guvernul României și D.G.A., a se constata că unitățile din teritoriu ale D.G.A. au făcut parte integrantă din structura Aparatului Central al M.I. în perioada 15 noiembrie 2005-15 martie 2009, anularea ca nelegale a următoarelor acte administrative normative: H.G. nr. 070/2004 modificată prin H.G. nr. 035/2007 a M.A.I., Ordinele M.A.I. nr. 1/0506/2007, nr. S/698 din 15 iunie 2005 și nr. 442 din 04 aprilie 2008 numai dacă prevăd că structurile teritoriale ale D.G.A.

nu fac parte din aparatul central, plata drepturilor bănești pentru perioada 15 noiembrie 2005 - 15 martie 2009, perioadă în care și-a desfășurat activitatea în cadrul Biroului Anticorupție pentru Județul Mureș, din structura D.G.A., precum și recalcularea drepturilor de pensie și achitarea diferenței tuturor drepturilor bănești, cu dobândă și cu rata inflației. În motivarea acțiunii s-a menționat că în perioada mai sus arătată a fost angajat la D.G.A., Serviciul Anticorupție Tg-Mureș, ulterior fiind pensionat. S-a apreciat că actele administrative M.A.I. sus menționate sunt nelegale deoarece atât persoanele din cadrul Aparatului Central al M.A.I., respectiv D.G.A., cât și cele din teritoriul funcționează după aceleași principii și este necesar să li se acorde aceleași drepturi salariale.

D.G.A. din cadrul M.A.I. a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a D.G.A., deoarece nu are personalitate juridică. O altă excepție invocată a fost aceea a prescripției cererii pentru perioada 15 noiembrie 2005-21 aprilie 2007. Guvernul României a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii. De asemenea a invocat excepția rămânerii fără obiect a cererii de anulare a H.G. nr. 70/2004 deoarece acesta a fost abrogată prin H.G. nr. 154/2010. Reclamantul a depus o precizare de acțiune, fără a explicita însă acțiunea, respectiv fără a corela motivarea cu cererile din prima parte a acțiunii.

Față de excepția prescripției invocate în cauză reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită acordarea drepturilor începând cu data de 7 mai 2007. Prin sentința nr. 189 din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția rămânerii fără obiect a acțiunii în ce privește anularea H.G. nr. 070/2004, a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea petitului privind anularea Ordinul M.A.I. nr. 1/0506/2007, de la pct. 2 lit. b) din acțiune și a respins acțiunea formulată de reclamantul O.L. În ce privește excepția lipsei calității procesuale de exercițiu invocată de D.G.A., instanța a reținut că aceasta a fost respinsă prin Încheierea din 22 martie 2011. Prin aceeași încheiere s-a respins ca rămasă fără obiect excepția prescripției, având în vedere faptul că reclamantul și-a precizat acțiunea.

În opinia instanței singura excepție care a rămas de soluționat este cea a rămânerii fără obiect a acțiunii în ce privește anularea H.G. nr. 70/2004, având în vedere faptul că aceasta a fost abrogată prin H.G. nr. 154/2010. Instanța a respins această excepție, deoarece era în vigoare în perioada pentru care reclamantul solicita drepturile salariale. În ce privește fondul cauzei s-a reținut că reclamantul solicită, în principiu, drepturi salariale neacordate, respectiv coeficient de ierarhizare, care ar determina și modificarea drepturilor salariale și acelor din pensie. Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele. D.G.A. este o structură specializată din cadrul M.I. care are atât unități centrale cât și teritoriale, iar majorările și sporurile prevăzute a se acorda numai.

personalului din unitățile aparatului central al M.I. nu se acordă și celor din teritoriu. În perioada 05 iulie 2007 - 15 martie 2009 angajatorul reclamantului a fost D.G.A., iar reclamantul a ocupat funcția de șef birou la Biroul Anticorupție pentru Județul Mureș. S-a M.A.I. reținut că H.G. nr. 725/2003 și apoi H.G. nr. 416/2007 împarte structurile ministerului în structuri din aparatul central (propriu) și structuri subordonate unor unități centrale. Potrivit Organigramei și Regulamentului de organizare și funcționare ale D.G.A. aprobat prin Ordinul M.A.I. nr. S/698/2005, pe lângă aparatul central al D.G.A. au fost prevăzute și structuri teritoriale subordonate direcției generale, formate din servicii teritoriale, care funcționează pe lângă Curțile de Apel și birouri anticorupție care activează pe lângă aceste servicii, în județe.

Au M.A.I. fost reținute prevederile pct. 2 din nota la Anexa 1 la O.G. nr. 38/2003, precum și împrejurarea că Serviciul teritorial este subordonat D.G.A. și nu poate fi considerat ca făcând parte din aparatul central al M.I.R.A. Recursul formulat de reclamant Recurentul-reclamant consideră că din coroborarea împrejurărilor că D.G.A. face parte din aparatul central al M.I.R.A. rezultă că întreg personalul din cadrul D.G.A. face parte din aparatul central al M.I.R.A. și are dreptul la majorarea coeficientului de ierarhizare. Se mai arată că S.T.A. București nu este subordonat D.G.A., ci face parte din D.G.A. Motivele de recurs pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat. În perioada 15 noiembrie 2005 - 15 martie 2009 recurentul-reclamant și-a desfășurat activitatea în cadrul S.T.A. Târgu Mureș, structură teritorială subordonată D.G.A. îndeplinind atât funcții de execuție, cât și de conducere. În speță, organizarea, funcționarea și atribuțiile D.G.A. sunt reglementate de O.U.G. nr. 120/2005 privind operaționalizarea D.G.A. din cadrul M.A.I., aprobată prin Legea nr. 383/2005, care face vorbire la art. 2 despre existența structurilor subordonate D.G.A. ca entități distincte din punct de vedere al întinderii competențelor, precum și de Regulamentul de organizare și funcționare al D.G.A. aprobat prin Ordinul M.A.I. nr. S/608 2005 și ulterior prin Ordinul M.A.I.

nr. S/442/2008. Aceste dispoziții legale care cuprind norme privind competența teritorială, stabilesc fără echivoc faptul că structurile teritoriale ale D.G.A., cum este cazul S.T.A. Târgu Mureș și Biroului Anticorupție pentru județul Mureș, au competența de a desfășura activitățile de prevenire și combatere a corupției în rândul personalului M.A.I. care își desfășoară activitatea la structurile teritoriale ale ministerului din unitățile administrativ teritoriale in care sunt organizate; o astfel de competență teritorială limitată nu este specifică unităților aparatului central, ci unei unități subordonate. Astfel în acest context, prin prisma atribuțiilor și competențelor ce revin structurilor D.G.A., această unitate este organizată pe două paliere - aparat central, respectiv aparat teritorial.

Pe de altă parte, trebuie menționat că această situație de drept, de natură organizatorică, se reflectă în mod inevitabil și în domeniul salarizării, așa cum se prevede în mod expres la art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 (act normativ în vigoare în perioada de referință), potrivit căruia salariile ce se cuvin polițiștilor sunt diferențiate prin coeficienți de ierarhizare, în raport cu atribuțiile ce revin fiecărei funcții, complexitatea și gradul de răspundere cerut de îndeplinirea acesteia, solicitările la efort și cu eșalonul la care își desfășoară activitatea; există astfel diferențierea între coeficienții de ierarhizare a funcțiilor prevăzute la structuri centrale față de cele teritoriale subordonate.

Având în vedere toate aspectele menționate instanța apreciază că atât H.G. nr. 070/2004 și H.G. nr. 035/2007, emise în baza prevederilor O.G. nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc coeficienții de ierarhizare pe grade profesionale pentru funcțiile îndeplinite de polițiști, cât și Ordinele M.A.I. nr. 1/0506/2007, nr. S/698/2005 și nr. S/442/2011 au fost adoptate, respectiv emise cu respectarea principiilor și dispozițiilor consacrate în actele normative de nivel superior menționate, fără a depăși limitele competenței instituite prin acestea. De asemenea, emiterea H.G. nr. 070/2004 s-a realizat în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (3) din O.G.

nr. 38 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ în vigoare în perioada de referință, potrivit cărora coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite, în raport de eșalonul la care își desfășoară activitatea polițiștii, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, ce va fi aprobată în termen de 30 de zile de la dala publicării prezentei ordonanțe in M. Of. al României, Partea I. Prin urmare, instanța de fond în mod corect a reținut că simpla indicare de către recurentul-reclamant a unor texte de lege, fără a face corelații exprese cu privire la anumite proceduri nerespectate sau elemente concrete este insuficientă pentru a constata nelegalitatea actelor atacate în raport de acestea.

Recurentul-reclamant nu a funcționat în cadrul aparatului central al D.G.A., ci într-o structură subordonată, respectiv S.T.A. București - Biroul Anticorupție pentru Județul Mureș. Organigrama D.G.A. depusă la dosar nu contrazice actele normative sus-menționate, existând distincția dintre aparatul central și aparatul teritorial. Toate acestea duc la concluzia respingerii recursului ca nefondat, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.L. împotriva sentinței nr. 189 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012.