ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3703/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21

aprilie 2010 pe rolul Curții de Apel Tg-Mureș, reclamantul O.L. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții M.A.I., Guvernul României și D.G.A., a se constata că

unitățile din teritoriu ale D.G.A. au făcut parte integrantă din structura

Aparatului Central al M.I. în perioada 15 noiembrie 2005-15 martie 2009,

anularea ca nelegale a următoarelor acte administrative normative: H.G. nr. 070/2004

modificată prin H.G. nr. 035/2007 a M.A.I., Ordinele M.A.I. nr. 1/0506/2007, nr.

S/698 din 15 iunie 2005 și nr. 442 din 04 aprilie 2008 numai dacă prevăd că

structurile teritoriale ale D.G.A. nu fac parte din aparatul central, plata

drepturilor bănești pentru perioada 15 noiembrie 2005 - 15 martie 2009,

perioadă în care și-a desfășurat activitatea în cadrul Biroului Anticorupție

pentru Județul Mureș, din structura D.G.A., precum și recalcularea drepturilor

de pensie și achitarea diferenței tuturor drepturilor bănești, cu dobândă și cu

rata inflației.

În motivarea acțiunii

s-a menționat că în perioada mai sus arătată a fost angajat la D.G.A.,

Serviciul Anticorupție Tg-Mureș, ulterior fiind pensionat.

S-a apreciat că

actele administrative M.A.I. sus menționate sunt nelegale deoarece atât

persoanele din cadrul Aparatului Central al M.A.I., respectiv D.G.A., cât și

cele din teritoriul funcționează după aceleași principii și este necesar să li

se acorde aceleași drepturi salariale.

D.G.A. din cadrul

M.A.I. a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei capacității procesuale de

exercițiu a D.G.A., deoarece nu are personalitate juridică.

O altă excepție

invocată a fost aceea a prescripției cererii pentru perioada 15 noiembrie

2005-21 aprilie 2007.

Guvernul României a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii. De asemenea a invocat

excepția rămânerii fără obiect a cererii de anulare a H.G. nr. 70/2004 deoarece

acesta a fost abrogată prin H.G. nr. 154/2010.

Reclamantul a depus o

precizare de acțiune, fără a explicita însă acțiunea, respectiv fără a corela

motivarea cu cererile din prima parte a acțiunii.

Față de excepția

prescripției invocate în cauză reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că

solicită acordarea drepturilor începând cu data de 7 mai 2007.

Prin sentința nr. 189

din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția rămânerii fără obiect a

acțiunii în ce privește anularea H.G. nr. 070/2004, a luat act de renunțarea

reclamantului la judecarea petitului privind anularea Ordinul M.A.I. nr. 1/0506/2007,

de la pct. 2 lit. b) din acțiune și a respins acțiunea formulată de reclamantul

O.L.

În ce privește

excepția lipsei calității procesuale de exercițiu invocată de D.G.A., instanța

a reținut că aceasta a fost respinsă prin Încheierea din 22 martie 2011. Prin

aceeași încheiere s-a respins ca rămasă fără obiect excepția prescripției,

având în vedere faptul că reclamantul și-a precizat acțiunea.

În opinia instanței

singura excepție care a rămas de soluționat este cea a rămânerii fără obiect a

acțiunii în ce privește anularea H.G. nr. 70/2004, având în vedere faptul că

aceasta a fost abrogată prin H.G. nr. 154/2010.

Instanța a respins

această excepție, deoarece era în vigoare în perioada pentru care reclamantul

solicita drepturile salariale.

În ce privește fondul

cauzei s-a reținut că reclamantul solicită, în principiu, drepturi salariale

neacordate, respectiv coeficient de ierarhizare, care ar determina și

modificarea drepturilor salariale și acelor din pensie.

Pe fondul cauzei s-au

reținut următoarele.

D.G.A. este o

structură specializată din cadrul M.I. care are atât unități centrale cât și

teritoriale, iar majorările și sporurile prevăzute a se acorda numai.

personalului din unitățile aparatului central al M.I. nu se acordă și celor din

teritoriu.

În perioada 05 iulie

2007 - 15 martie 2009 angajatorul reclamantului a fost D.G.A., iar reclamantul

a ocupat funcția de șef birou la Biroul Anticorupție pentru Județul Mureș.

S-a M.A.I. reținut că

H.G. nr. 725/2003 și apoi H.G. nr. 416/2007 împarte structurile ministerului în

structuri din aparatul central (propriu) și structuri subordonate unor unități

centrale.

Potrivit Organigramei

și Regulamentului de organizare și funcționare ale D.G.A. aprobat prin Ordinul

M.A.I. nr. S/698/2005, pe lângă aparatul central al D.G.A. au fost prevăzute și

structuri teritoriale subordonate direcției generale, formate din servicii

teritoriale, care funcționează pe lângă Curțile de Apel și birouri anticorupție

care activează pe lângă aceste servicii, în județe.

Au M.A.I. fost

reținute prevederile pct. 2 din nota la Anexa 1 la O.G. nr. 38/2003, precum și

împrejurarea că Serviciul teritorial este subordonat D.G.A. și nu poate fi

considerat ca făcând parte din aparatul central al M.I.R.A.

Recursul formulat de

reclamant

Recurentul-reclamant

consideră că din coroborarea împrejurărilor că D.G.A. face parte din aparatul

central al M.I.R.A. rezultă că întreg personalul din cadrul D.G.A. face parte

din aparatul central al M.I.R.A. și are dreptul la majorarea coeficientului de

ierarhizare.

Se mai arată că

S.T.A. București nu este subordonat D.G.A., ci face parte din D.G.A.

Motivele de recurs

pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este

nefondat.

În perioada 15

noiembrie 2005 - 15 martie 2009 recurentul-reclamant și-a desfășurat

activitatea în cadrul S.T.A. Târgu Mureș, structură teritorială subordonată

D.G.A. îndeplinind atât funcții de execuție, cât și de conducere.

În speță,

organizarea, funcționarea și atribuțiile D.G.A. sunt reglementate de O.U.G. nr.

120/2005 privind operaționalizarea D.G.A. din cadrul M.A.I., aprobată prin

Legea nr. 383/2005, care face vorbire la art. 2 despre existența structurilor

subordonate D.G.A. ca entități distincte din punct de vedere al întinderii

competențelor, precum și de Regulamentul de organizare și funcționare al D.G.A.

aprobat prin Ordinul M.A.I. nr. S/608 2005 și ulterior prin Ordinul M.A.I. nr. S/442/2008.

Aceste dispoziții

legale care cuprind norme privind competența teritorială, stabilesc fără

echivoc faptul că structurile teritoriale ale D.G.A., cum este cazul S.T.A.

Târgu Mureș și Biroului Anticorupție pentru județul Mureș, au competența de a

desfășura activitățile de prevenire și combatere a corupției în rândul

personalului M.A.I. care își desfășoară activitatea la structurile teritoriale

ale ministerului din unitățile administrativ teritoriale in care sunt

organizate; o astfel de competență teritorială limitată nu este specifică

unităților aparatului central, ci unei unități subordonate.

Astfel în acest

context, prin prisma atribuțiilor și competențelor ce revin structurilor

D.G.A., această unitate este organizată pe două paliere - aparat central,

respectiv aparat teritorial.

Pe de altă parte,

trebuie menționat că această situație de drept, de natură organizatorică, se

reflectă în mod inevitabil și în domeniul salarizării, așa cum se prevede în

mod expres la art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 (act normativ în vigoare în

perioada de referință), potrivit căruia salariile ce se cuvin polițiștilor sunt

diferențiate prin coeficienți de ierarhizare, în raport cu atribuțiile ce revin

fiecărei funcții, complexitatea și gradul de răspundere cerut de îndeplinirea

acesteia, solicitările la efort și cu eșalonul la care își desfășoară

activitatea; există astfel diferențierea între coeficienții de ierarhizare a

funcțiilor prevăzute la structuri centrale față de cele teritoriale

subordonate.

Având în vedere toate

aspectele menționate instanța apreciază că atât H.G. nr. 070/2004 și H.G. nr. 035/2007,

emise în baza prevederilor O.G. nr. 38/2003, cu modificările și completările

ulterioare, care stabilesc coeficienții de ierarhizare pe grade profesionale

pentru funcțiile îndeplinite de polițiști, cât și Ordinele M.A.I. nr. 1/0506/2007,

nr. S/698/2005 și nr. S/442/2011 au fost adoptate, respectiv emise cu

respectarea principiilor și dispozițiilor consacrate în actele normative de

nivel superior menționate, fără a depăși limitele competenței instituite prin

acestea.

De asemenea, emiterea

H.G. nr. 070/2004 s-a realizat în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (3) din

O.G. nr. 38 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act

normativ în vigoare în perioada de referință, potrivit cărora coeficienții de

ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite, în raport de eșalonul la care își

desfășoară activitatea polițiștii, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, ce

va fi aprobată în termen de 30 de zile de la dala publicării prezentei

ordonanțe in M. Of. al României, Partea I.

Prin urmare, instanța

de fond în mod corect a reținut că simpla indicare de către

recurentul-reclamant a unor texte de lege, fără a face corelații exprese cu

privire la anumite proceduri nerespectate sau elemente concrete este

insuficientă pentru a constata nelegalitatea actelor atacate în raport de acestea.

Recurentul-reclamant

nu a funcționat în cadrul aparatului central al D.G.A., ci într-o structură

subordonată, respectiv S.T.A. București - Biroul Anticorupție pentru Județul

Mureș.

Organigrama D.G.A.

depusă la dosar nu contrazice actele normative sus-menționate, existând

distincția dintre aparatul central și aparatul teritorial.

Toate acestea duc la

concluzia respingerii recursului ca nefondat, în temeiul prevederilor art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de O.L. împotriva sentinței nr. 189 din 27 septembrie 2011 a Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012.