ÎCCJ, Decizia nr. 13/2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1646 din 16 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 353 din 7 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția civilă, minori și de familie și a fost obligată contestatoarea A. la plata către intimata B. a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a reținut că prin hotărârea recurată a fost constatată perimarea contestației în anulare declarate de A. împotriva Deciziei nr. 204 din 29 mai 2020 pronunțate de secția a IV-a civilă a Curții de Apel București.

S-a constatat că recurenta nu a respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care instanța a respins recursul, ca tardiv formulat.

Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat de recurs, printr-o simplă declarație.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii", iar art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că:

"hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 353 din 7.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă, minori și de familie.

Rezultă, din dispozițiile legale citate, că decizia recurată în cauză este o hotărâre definitivă, fiind pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs, motiv pentru care această hotărâre judecătorească nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare sau de alte dispoziții legale speciale.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1646 din 16 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.

GGC - ED