ÎCCJ, Decizia nr. 1/2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2983 din 19 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu și a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației sector 3 a Finanțelor Publice București și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Compartiment Insolvabilitate, Răspundere Solidară și Insolvență, împotriva Deciziei civile nr. 835 din 22 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.

În motivare, s-a reținut că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 835 din 22 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2019, pe care revizuenta a apreciat-o a fi potrivnică Deciziei nr. 1712 din 24 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Instanța a constatat, din motivele de fapt și de drept invocate de revizuentă, că obiectul revizuirii îl reprezintă Decizia civilă nr. 835 a Curții de Apel București, astfel încât în raport de data pronunțării, 22 iunie 2020, se calculează termenul de depunere a cererii de revizuire.

În raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 22 iulie 2020.

Reținând că revizuenta a depus cererea de revizuire prin intermediul serviciului poștal, la data de 19 noiembrie 2020 (conform ștampilei poștei aplicată pe plicul aflat la dosar), instanța a constatat că această cerere a fost introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată.

Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat recurs, în termenul legal.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Se susține că cererea de revizuire ar fi fost formulată în termenul de 30 de zile de la data la care Decizia nr. 835 din 22 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a rămas definitivă. Acest termen a fost calculat nelegal de instanța de revizuire, pentru că se raportează la data la care hotărârea i-ar fi fost comunicată revizuentei, respectiv la 30 octombrie 2020.

Această critică vizează aplicarea greșită de către instanța de revizuire a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu consecința încălcării dispozițiilor art. 184 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a fost circumscrisă de recurentă pct. 5 al art. 488 C. proc. civ.

Recurenta a mai arătat și că o altfel de interpretare a normelor legale conduce la art. 511 alin. (4) C. proc. civ., care prevede că motivarea cererii de revizuire se face prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității. Or, susține recurenta, motivarea căii de atac nu se poate face în lipsa hotărârii care se atacă, sens în care calcularea termenului de declarare al revizuirii este nelegal apreciat de instanță.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurenta și-a întemeiat criticile formulate pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că analiza acestora urmează a fi făcută din prima art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată calcularea termenului de declarare al revizuirii pentru contradictorialitate de hotărâri, așadar criticile au în vedere norme de procedură civilă și nu norme de drept material.

Cu privire la critica privind greșita respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată, Înalta Curte reține următoarele:

În esență, recurenta a criticat soluția instanței, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susținând că termenul de declarare al căii de atac curge de la comunicarea deciziei, iar nu de la pronunțarea ei, referindu-se la art. 511 alin. (4) C. proc. civ., care prevede că că motivarea cererii de revizuire se face prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității.

Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, prin cererea de revizuire, recurenta a susținut că Decizia civilă nr. 835 din 22 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2019 este contradictorie Deciziei nr. 1712 din 24 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2018. Totodată, a arătat că, pentru a exista identitatea de obiect între două acțiuni, este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul final urmărit este același, în speță fiind îndeplinite condițiile art. 430 C. proc. civ.

Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire, este Decizia nr. 835 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, care a rămas definitivă la data pronunțării, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 835 din 22 iunie 2020 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 22 iunie 2020 și s-a împlinit la 22 iulie 2020, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuentă la 19 noiembrie 2020, conform ștampilei poștei aplicată pe plicul aflat la dosarul de revizuire, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceleași considerente, instanța va înlătura și susținerea recurentei referitoare la obligația motivării revizuirii în termenul de declarare, reținând că termenul de formulare al căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, cum greșit susține recurenta, ci de la data rămânerii definitive a deciziei atacate, prin raportare la textele de procedură civilă invocate, care nu fac nicio distincție referitoare la considerentele hotărârilor.

De altfel, Înalta Curte arată că sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac. Or, se reține că recurenta revizuentă nu se poate prevala de faptul că nu și-a îndeplinit o anumită obligație procesuală - formularea în termenul legal a cererii de revizuire - pentru că ar fi avut nevoie să cunoască și considerentele hotărârii, invocând art. 511 alin. (4) C. proc. civ.

Având în vedere cele arătate mai sus, reținând că recurenta revizuentă a formulat critici ce sunt nefondate și că decizia recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2983 din 19 mai 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.

GGC - ED