ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 954/2021

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 372/D.L. din data de 27 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 s-a dispus, printre altele, în baza art. 29 alin. (5) cu referire la dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulate de contestatorul inculpat A. privind sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, secția I-a penală a reținut următoarele:

Contestatorul inculpat a susținut că excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 204 C. proc. pen., care nu reglementează un termen pentru motivarea hotărârii pronunțate cu ocazia soluționării căii de atac a contestației împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți, prin care s-a dispus asupra măsurii preventive.

S-a apreciat că sunt întrunite dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv solicitarea este formulată de către un inculpat, în cadrul unui dosar aflat pe rolul instanțelor de judecată, Curtea nu s-a mai pronunțat cu privire la acest aspect până la acest moment, iar excepția are legătură cu prezenta cauză, pentru că încheierea nr. 273/DL//06.08.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care s-a luat măsura arestului preventiv, nu este motivată nici astăzi, după o perioadă de 3 luni. Așadar, lipsa unei prevederi de natură a obliga judecătorul de drepturi și libertăți, care a luat în calea contestației măsura arestului preventiv, să motiveze încheierea, anterior soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, ca în situația de față, este o evidentă legătură cu soluționarea cauzei.

S-a considerat că în lipsa obligației judecătorului de drepturi și libertăți de a motiva în termenul de până la soluționarea contestației încalcă dispozițiile constituționale de la art. 20, art. 21, art. 23, art. 24 și art. 53.

Curtea a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă.

Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Analizând excepția invocată, Curtea a constatat că aceasta nu are legătură, în concret, cu soluționarea cauzei. Se are în vedere că dispozițiile art. 204 C. proc. pen. reglementează calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale.

În prezenta cauză contestația inculpatului vizează încheierea de ședință din 16.10.2021 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București, dată în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus asupra prelungirii arestării preventive a acestuia.

Or, contestatorul inculpat a arătat că excepția are legătură cu prezenta cauză, pentru că Încheierea nr. 273/DL//06.08.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care s-a luat măsura arestului preventiv, nu este motivată.

S-a avut în vedere că în prezenta procedură, judecătorii de la Curte verifică legalitatea și temeinicia unei încheieri motivate, cea din 16.10.2021 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București, dată în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus asupra prelungirii arestării preventive, iar nu cea prin care s-a luat măsura arestului preventiv, astfel încât, raportat la motivarea excepției invocate, Curtea a apreciat că aceasta nu are legătură cu prezenta cauză, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 C. proc. pen., cuprinsă în încheierea penală nr. 372/D.L. din data de 27 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția I-a Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 a formulat recurs, în termen legal, recurentul A.

În susținerea motivelor de recurs, apărarea a arătat că recurentul este cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. x/2019 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat (în varianta normativă a aderării), prev. de art. 367 alin. (1), (2) și 3 C. pen., contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, în formă continuată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. spălare de bani, prev. de art. 49 lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019 modificată, cu aplic. art. 5 C. pen., în formă continuată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. toate în concurs real și formal, prev. de art. 38 alin. (1) și (2) C. pen.

Prin referatul din data de 14.07.2021 s-a propus luarea măsurii arestării preventive față de acesta, fiind invocate prevederile art. 223 alin. (2) C. proc. pen., iar prin încheierea Tribunalului București, secția penală, pronunțată la data de 15.07.2021, în Dosarul nr. x/2021, s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă și luarea măsurii controlului judiciar.

Împotriva încheierii a declarat contestație procurorul, iar prin încheierea din data de 06.08.2021 a Curții de Apel București, secția I Penala a fost admisă contestația și luată fața de acesta măsura arestării preventive, încheierea care nu încheierea nu a fost motivată până la momentul invocării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 204 C. proc. pen.

Ulterior, măsura a fost prelungită prin încheieri succesive.

La data de 15.10.2021, procurorul a formulat o nouă cerere de prelungire a măsurii arestării preventive, admisă prin încheierea din 16.10.2021 a Tribunalului București, secția penală, împotriva căreia a declarat contestație, iar, cu ocazia judecării acesteia, a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 204 C. proc. pen., constând în aceea că nu reglementează un termen pentru motivarea hotărârii pronunțate cu ocazia soluționării căii de atac a contestației împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi și libertăți a dispus asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, aspect ce naște posibilitatea ca judecata unei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive să aibă loc în condițiile în care încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii să nu fie redactată, necunoscându-se, astfel, temeiurile pentru dispunerea măsurii arestării preventive.

De asemenea, a apreciat că susținerile instanței în ceea ce privește noțiunea de legătură cu cauza sunt criticabile, întrucât propunerea de prelungire a măsurii preventive este motivată exclusiv de menținerea temeiurilor care au dus la luarea acesteia, astfel încât tocmai cu privire la acest aspect este chemat a se pronunța judecătorul. Or, o reală analiză din partea acestuia, este, considerată imposibilă, în condițiile în care nu se cunosc motivele care au dus la luarea măsurii preventive.

Ca urmare, împrejurarea că art. 204 C. proc. pen. nu reglementează un termen pentru motivarea hotărârii pronunțate cu ocazia soluționării căii de atac a contestației împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi și libertăți a dispus asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, aspect ce naște posibilitatea ca judecata unei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive să aibă loc în condițiile în care încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii să nu fie redactată, necunoscându-se, astfel, temeiurile pentru dispunerea măsurii arestării preventive are legătură cu cauza în care excepția a fost invocată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, la data de 11 noiembrie 2021 și repartizată aleatoriu Completului nr. 6, cu termen de judecată la data de 18 noiembrie 2021.

Examinând recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 C. proc. pen., cuprinsă în încheierea penală nr. 372/D.L. din data de 27 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerințe de admisibilitate, cumulativ, prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:

a) - calitatea de parte în proces a autorului excepției;

b) - identificarea normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

c) - existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

d) - verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine însă dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are, însă, valențele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. Instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate are, potrivit legii, nu doar competența, ci și obligația corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

În aceste coordonate de principiu, procedând la reevaluarea admisibilității sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul A. prin prisma exigențelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a tuturor motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte constată următoarele:

Excepția a fost ridicată de către o parte din proces (inculpatul A.), în fața unei instanțe judecătorești învestite cu soluționarea contestației împotriva încheierii din data de 16.10.2021 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București, dată în Dosarul nr. x/2021.

Referitor la excepția de neconstituționalitate invocată, Înalta Curte reține că, deși dispozițiile art. 204 C. proc. pen. sunt în vigoare, textul criticat nefiind declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, cererea de sesizare a Curții Constituționale apare ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția referitoare la "legătura" normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție observă că argumentele prezentate nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate.

Se remarcă faptul că, prin demersul efectuat, autorul excepției nu urmărește să supună cenzurii instanței de contencios constituțional, în mod efectiv, aspecte de neconstituționalitate derivate din modalitatea de redactare a dispoziției legale criticate.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, contestația inculpatului vizează încheierea de ședință din 16.10.2021 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București, dată în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus asupra prelungirii arestării preventive a acestuia. Or, acesta a arătat că excepția are legătură cu prezenta cauză, pentru că încheierea nr. 273/DL/06.08.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care s-a luat măsura arestului preventiv, nu este motivată.

Practic, inculpatul B. urmărește ca, în urma unei eventuale pronunțări de către Curtea Constituțională a unei decizii de admitere a excepției astfel invocate, Parlamentul să modifice și să completeze art. 204 din C. proc. pen. în vigoare, care reglementează calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, prin introducerea unui termen de redactare a încheierii pronunțate în contestație, aspect care ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare, în raport cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia: "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională.

Premisa sesizării instanței constituționale o constituie, așadar, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește, în mod real și efectiv, să obțină concursul Curții, în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale.

În plus, Înalta Curte apreciază că este nefondată susținerea apărării în sensul că nu ar fi reglementat un termen de redactare a încheierilor pronunțate în baza art. 204 C. proc. pen. Într-adevăr, atât dispozițiile art. 204 C. proc. pen., cât și art. 4251 C. proc. pen. nu prevăd un termen de redactare al hotărârilor, însă prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevăd că:

"Hotărârile judecătorești trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării. În cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".

În concluzie, în cauza de față, aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 C. proc. pen., cuprinsă în încheierea penală nr. 372/D.L. din data de 27 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 C. proc. pen., cuprinsă în încheierea penală nr. 372/D.L. din data de 27 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.

GGC - ED