ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 443/2021

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția I penală, - instanță învestită, printre altele, cu soluționarea apelului declarat de către inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1359 din 28 decembrie 2020 a Tribunalului București, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 -, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a apelantului, în temeiul art. 362 alin. (2) raportat la art. 208 alin. (2) - (4) C. proc. pen., a menținut măsura preventivă luată față de acesta.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri care nu s-au modificat până la acest moment procesual și care impun în continuare menținerea acestei măsuri.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul A. a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2020/a7.

La termenul fixat în cauză, 29 aprilie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității contestației formulate de inculpat, susținând că aceasta este îndreptată împotriva unei încheieri definitive, fiind pronunțată în cursul judecății de instanța de apel.

Examinând contestația, prin prisma excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În cauză, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației exercitate de apelantul inculpat A. împotriva încheierii din 13 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, prin care, în faza procesuală a apelului, instanța de control judiciar a menținut măsura arestării preventive dispusă față de acesta.

Această încheiere nu este susceptibilă a fi atacată cu contestație, excedând sferei încheierilor împotriva cărora se poate exercita cale de atac, conform art. 206 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate, "împotriva încheierilor prin care instanța dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare."

Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții legale rezultă că, încheierile prin care instanța de control judiciar dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecății nu sunt susceptile a fi atacate cu contestație, aceste hotărâri fiind definitive.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.:

"calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".

Ca atare, atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva încheierilor prin care instanța de control judiciar dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecății, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât, în situația contrară, s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Față de considerentele expuse, constatând că s-a formulat contestație împotriva unei încheieri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 206 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată inculpatul A. împotriva încheierii penale din 13 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată inculpatul A. împotriva încheierii penale din 13 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2021.

GGC - NN