ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 351/AP din data de 09 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov și, pe cale de consecință:
În baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat către Judecătoria Brașov competența de soluționare a contestației în anulare formulată de condamnatul A., încarcerat în Penitenciarul Codlea, cu privire la Sentința penală nr. 2381/2018.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut, în esență, că prin cererea trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02.12.2020 condamnatul A. a solicitat să fie casată hotărârea prin care a fost condamnat în dosarul penal nr. x/2018, susținând că existau probe de încetare a procesului penal. Cererea a fost înregistrată inițial ca și recurs în casație, iar la solicitarea instanței supreme petentul a comunicat că a înțeles să își întemeieze calea de atac pe dispozițiile art. 426 lit. b) și i) din C. proc. pen. În dosarul penal nr. x/2018 al Judecătoriei Brașov s-a pronunțat Sentința penală nr. 2381/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 472/Ap/2019 a Curții de Apel Brașov. Față de precizările petentului, Î.C.C.J. a înaintat cererea spre competentă soluționare Curții de Apel Brașov, pe rolul căreia s-a înregistrat sub nr. de mai sus, având ca obiect contestație în anulare.
La termenul de judecată din data de 08.06.2021, petentul A. și-a precizat din nou cererea în sensul că a înțeles să atace cu contestație în anulare Sentința penală nr. 2381/2018 a Judecătoriei Brașov, nu decizia prin care a rămas definitivă, în opinia sa aflându-se în executarea unei pedepse aplicate de instanța de fond.
Astfel, s-a reținut că în reglementarea competenței de judecare a contestației în anulare, C. proc. pen. prevede la art. 429 alin. (1) că o asemenea cerere se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
Prin încheierea din data de 19 noiembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Brașov, secția penală, în baza art. 47 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., art. 429 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Brașov, invocată din oficiu la termenul de judecată din data de 19.11.2021.
În baza art. 50 din C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "contestație în anulare", formulată de contestatorul A., în favoarea Curții de Apel Brașov.
În baza art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență dintre Judecătoria Brașov și Curtea de Apel Brașov.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brașov a reținut că, prin Sentința penală nr. 2381/2018 din data de 20.12.2018 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, s-au dispus următoarele:
"În baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale) și art. 41 alin. (1) C. pen. întrucât a intervenit retragerea plângerii penale formulate de persoana vătămată B.
În baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii lovirea sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. întrucât a intervenit retragerea plângerii penale formulate de persoana vătămată B.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii lipsirea de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a comunica cu victima B. sau cu membri de familie ai acesteia pe o perioadă de 5 ani, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate prin prezenta sentință.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. (dreptului dea fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a comunica cu victima B. sau cu membri de familie ai acesteia), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.
Constată că prezenta infracțiune este săvârșită în termenul de supraveghere de 9 ani stabilit conform art. 862 C. pen. de la 1969 pentru pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1781/12.12.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/2008 definitivă prin Decizia penală nr. 647/R din 07.10.2009 a Curții de Apel Brașov.
În baza art. 96 alin. (4) C. pen. coroborat cu art. 43 alin. (1) C. pen. revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 1781/12.12.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/2008 definitivă prin Decizia penală nr. 647/R din 07.10.2009 a Curții de Apel Brașov pe care o adaugă la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul A. executând o pedeapsă de 11 (unsprezece) ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a comunica cu victima B. sau cu membri de familie ai acesteia, pe o perioadă de 5 ani, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate prin prezenta sentință.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. (dreptului dea fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a comunica cu victima B. sau cu membri de familie ai acesteia), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 60 C. pen.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. menține arestarea preventivă a inculpatului A. arestat în baza M.A.P. nr. x/20.09.2018 emis de Judecătoria Brașov.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen. deduce din pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la data de 20.09.2018, h. 13,00 la zi."
Prin Decizia penală nr. 472/AP din data de 10.06.2019 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, s-au dispus următoarele:
"În baza art. 421 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 2381, pronunțate la data de 20.12.2018, de către Judecătoria Brașov, pe care o menține.
În baza art. 422 C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la data de 20.12.2018 și până la data de 10.06.2019, inclusiv.
În baza art. 241 alin. (1), lit. c) C. proc. pen., constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea acestuia."
Așadar, calea extraordinară de atac a contestației în anulare se poate exercita în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual-penale.
Referitor la competența judecării contestației în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., s-a reținut că aceasta aparține primei instanțe (a cărei hotărâre a rămas definitivă prin neapelare sau prin retragerea apelului) ori instanței de apel care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere (curtea de apel, curtea militară de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție).
În concret, raportat la motivul de contestație în anulare invocat de contestatorul A., respectiv cel prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei poate aparține și primei instanțe, însă doar în situația în care sentința penală de condamnare a rămas definitivă prin neapelare sau prin retragerea apelului, în caz contrar fiind competentă curtea de apel care a pronunțat decizia prin care a rămas definitivă hotărârea primei instanțe.
Având în vedere că împotriva Sentinței penale nr. 2381 din data de 20.12.2018 pronunțate de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/2018 a fost exercitată calea de atac a apelului, iar această sentință a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat în cauză, prin Decizia penală nr. 472/AP din data de 10.06.2019 a Curții de Apel Brașov, Judecătoria Brașov a reținut că Judecătoria Brașov nu este competentă material să soluționeze calea de atac a contestației în anulare formulată de contestator, ci competența aparține Curții de Apel Brașov.
În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen. invocat de contestator, Judecătoria Brașov a precizat că nu poate aprecia asupra competenței soluționării unei contestații în anulare, deoarece persoana condamnată nu a indicat o altă hotărâre prin care a fost încălcat principiul ne bis în idem.
Analizând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Brașov și Judecătoria Brașov, cu privire la competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestației în anulare formulată de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 472/AP din 10 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată următoarele:
Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile a două instanțe care își declină reciproc judecarea aceleiași cauze.
Art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează procedura de soluționare a conflictelor de competență, potrivit căreia, în situația în care "două sau mai multe instanțe se recunosc competente ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară comună".
În cadrul procedurii de soluționare a conflictelor de competență, conform art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună se pronunță asupra conflictului de competență, de urgență, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.
Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, pretinsul conflict negativ de competență a fost determinat ca urmare a reverificării de către Curtea de Apel Brașov a normelor de competență aplicabile, ulterior stabilirii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a acestei instanțe ca instanță competentă să soluționeze cauza având ca obiect contestația în anulare formulată de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 472/AP din 10 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.
Drept urmare, pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a unei hotărâri de stabilire a competenței (în cauza de față, Decizia penală nr. 115/A din data de 13 aprilie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2018) este obligatorie pentru instanța căreia i se trimite cauza și care nu poate repune în discuție competența unei instanței, cu excepția cazului în care apar elemente noi care să atragă competența altor instanțe.
În acest sens, Înalta Curte reamintește că, în cazul în care instanța supremă trimite o cauză spre competentă soluționare unei instanțe, hotărârea astfel pronunțată reprezintă atât declinator de competență, cât și regulator de competență, iar drept urmare este obligatorie pentru instanța căreia i s-a trimis cauza spre judecată.
Astfel, dispozițiile art. 135 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc că "Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".
Dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. sunt aplicabile potrivit art. 2 alin. (2) din C. proc. civ. conform căruia "dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare", dispozițiile procesual civile constituind izvor de drept procesual penal în măsura în care C. proc. pen. nu cuprinde dispoziții contrare.
Acest aspect este confirmat și de jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia dispozițiile C. proc. civ. "reprezintă procedura comună în materie civilă, aceasta aplicându-se și în alte materii, în măsura în care legile ce reglementează aceste materii nu cuprind dispoziții contrare. Or, aceste prevederi legale trebuie coroborate cu cele ale art. 1 din C. proc. pen., conform cărora C. proc. pen. reglementează desfășurarea procesului penal și a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală, fără să excludă incidența altor norme de procedură, cu care se completează în cazul lipsei contrarietății" (Decizia Curții Constituționale nr. 102 din 17 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 357 din 07 aprilie 2021).
Prin urmare, se constată că în cauză, Judecătoria Brașov a învestit instanța supremă cu soluționarea unui conflict de competență, deși nu sunt incidente dispozițiile art. 51 din C. proc. pen., dat fiind faptul că prin Decizia penală nr. 115/A din data de 13 aprilie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte, secția penală, a stabilit competența de soluționare a contestației în anulare formulată de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 472/AP din 10 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în favoarea Curții de Apel Brașov.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va trimite cauza având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 472/AP din 10 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, la Curtea de Apel Brașov.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6), onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 472/AP din 10 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, la Curtea de Apel Brașov.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 decembrie 2021.