ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ce formează obiectul prezentei cauze, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 110/12.02.2024, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 47 alin. (3) C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Miercurea Ciuc, invocată de reprezentantul Ministerului Public.

În baza art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., formulată de contestatorul A., împotriva sentinței penale nr. 136 din 01.02.2021 pronunțate de Judecătoria Brașov, în dosarul penal nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 382/Ap din 15.06.2021 a Curții de Apel Brașov, în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, Judecătoria Miercurea Ciuc a reținut, în esență, că prin cererea formulată la data de 11.09.2023 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, sub număr de dosar x/2023, contestatorul A. a formulat contestație la executare, împotriva sentinței penale nr. 136 din 01.02.2021, pronunțate de Judecătoria Brașov, în dosarul penal nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 382/Ap din 15.06.2021 a Curții de Apel Brașov.

În motivare, contestatorul a invocat faptul că prin hotărârea judecătorească mai sus menționată a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani 11 luni închisoare, la care s-a adăugat un rest de pedeapsă de 768 zile închisoare, astfel că în prezent execută pedeapsa rezultantă de 3 ani 11 luni și 768 zile închisoare. În opinia lui, restul de pedeapsă care trebuia să se adauge la pedeapsa de 3 ani și 11 luni închisoare, era doar în cuantum de 562 de zile și nu 768 zile, deoarece 206 zile a câștigat prin prestarea unei munci și terminării unor cursuri școlare, iar în acord cu prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, în situația în care reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale nu poate fi revocată, considerând că se impune ca instanța să aducă o lămurire în sensul celor anterior solicitate.

În drept, nu au fost indicate dispozițiile legale incidente.

Raportat la motivele de fapt ale cererii formulate de contestator, Judecătoria Miercurea Ciuc a apreciat că acestea se circumscriu unei contestații la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., privind existența unui motiv de nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, iar nu unei contestații la executare întemeiate pe dispozițiile de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere aceste motive, s-a apreciat că este competentă să soluționeze cauza instanța ce a pronunțat hotărârea ce se execută, respectiv Judecătoria Brașov.

II. Prin sentința penală nr. 498/01.04.2024 pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 47, art. 50 rap. la art. 597 C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 553 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepția de necompetență teritorială.

A fost declinată competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

În baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență dintre Judecătoria Brașov și Judecătoria Miercurea Ciuc.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, Judecătoria Brașov a reținut că în prezenta contestație la executare contestatorul solicită deducerea perioadei considerată ca executată conform muncii prestate, precum și ca urmare a Legii nr. 254/2013, motiv ce se circumscrie cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. referitor la existența unei cauze de stingere sau de micșorare a pedepsei.

În raport de aceste motive, a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Miercurea Ciuc, instanță în a cărei rază teritorială se află locul de deținere al contestatorului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08.04.2024, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 17.04.2024.

III. Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Miercurea Ciuc, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Prealabil, Înalta Curte reține că determinarea competenței de soluționare a cererii formulate de persoana condamnată A. este condiționată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen.: Când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară comună.

Raportat la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin cererea formulată la 09.11.2023, contestatorul A. a formulat contestație la executare, împotriva sentinței penale nr. 136 din 01.02.2021, pronunțate de Judecătoria Brașov, în dosarul penal nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 382/Ap din 15.06.2021 a Curții de Apel Brașov.

În motivare, contestatorul a invocat faptul că prin hotărârea judecătorească mai sus menționată a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani 11 luni închisoare, la care s-a adăugat un rest de pedeapsă de 768 zile închisoare, astfel că în prezent execută pedeapsa rezultantă de 3 ani 11 luni și 768 zile închisoare. În opinia sa, restul de pedeapsă care trebuia să se adauge la pedeapsa de 3 ani și 11 luni închisoare, era doar în cuantum de 562 de zile și nu 768 zile, deoarece 206 zile a câștigat prin prestarea unei munci și terminării unor cursuri școlare, iar în acord cu prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, în situația în care reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale nu poate fi revocată, considerând că se impune ca instanța să aducă o lămurire în sensul celor anterior solicitate.

Contestația la executare nu a fost motivată în drept.

Față de conținutul cererii petentului, dar și față de poziția sa procesuală exprimată în cursul dezbaterilor, în sensul că a solicitat micșorarea restului de pedeapsă, Înalta Curte constată că obiectul cauzei cu care a fost învestită inițial Judecătoria Miercurea Ciuc îl constituie cererea persoanei condamnate A. prin care solicită să se constate că se impunea reducerea fracțiunii de pedeapsă considerată ca executată în baza muncii prestate în penitenciar. În acest sens, a arătat că restul de pedeapsă care trebuia să se adauge la pedeapsa de 3 ani și 11 luni închisoare, era doar în cuantum de 562 de zile și nu 768 zile, deoarece cele 206 zile trebuiau scăzute ca urmare a muncii prestate.

Astfel, Înalta Curte, concluzionând sub acest aspect, apreciază că prezenta cauză are ca obiect contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 136 din 01.02.2021, pronunțate de Judecătoria Brașov, în dosarul penal nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 382/Ap din 15.06.2021 a Curții de Apel Brașov, motivele invocate de contestator subsumându-se cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.: Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: (…) d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În ceea ce privește competența de soluționare a unei astfel de cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.: În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. (…).

Și în fine, art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen. prevăd că: (1) Când rezolvarea situațiilor reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței de executare, președintele completului de judecată dispune citarea părților interesate și, în cazurile prevăzute la art. 90, ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață se citează și administrația penitenciarului în care execută pedeapsa condamnatul.

(6) Dispozițiile alin. (1) - (5) se aplică și în cazul în care rezolvarea uneia dintre situațiile reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere. În acest caz, soluția se comunică instanței de executare.

Astfel, din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că în cazul contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., competența de soluționare aparține instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului.

Or, având în vedere că petentul solicită să i se analizeze incidența unei cauze de micșorare a pedepsei, respectiv reducerea fracțiunii de pedeapsă considerată executată pe baza muncii prestate, potrivit art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, Înalta Curte, constată că, potrivit 598 alin. (1) și (2) raportat la art. 597 alin. (6) C. proc. pen., contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 136 din 01.02.2021, pronunțate de Judecătoria Brașov, în dosarul penal nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 382/Ap din 15.06.2021 a Curții de Apel Brașov, este de competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere al persoanei condamnate.

Având în vedere că, potrivit adresei nr. x din 04.12.2023 emisă de Penitenciarul Miercurea Ciuc, aflată în dosarul Judecătoriei Miercurea Ciuc, la fila nr. x, persoana condamnată execută pedeapsa de 3 ani, 11 luni și 768 de zile ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 136 din 01.02.2021, pronunțată de Judecătoria Brașov în Penitenciarul Miercurea Ciuc, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Miercurea Ciuc, ca instanță în a cărei rază teritorială se află locul de deținere al persoanei condamnate.

În acest sens, este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin decizia penală nr. 397/26.04.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a analizat, ca motiv de contestație la executare, deducerea din durata pedepsei pronunțate a zilelor câștigate pentru munca prestată la locul de detenție din perspectiva dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, prin decizia penală nr. 16/A/20.01.2021, pronunțată de instanța supremă în dosarul nr. x/2020, s-a reținut că motivul vizând scăderea zilelor câștigate prin muncă într-un penitenciar din Italia se circumscriu cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe persoana condamnată A. în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, instanță căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2024.