ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

La data 10.06.2020, la Registratura Tribunalului Bistrița, a fost înregistrată cererea de contestație la executare formulată de contestatorul condamnat A. și înaintată instanței prin mail, iar prin rezoluția din data de 11.06.2020 s-a dispus înaintarea acestei cereri către Judecătoria Bistrița.

Astfel, la data de 15.06.2020, sub nr. x/2020, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița, cererea de contestație la executare formulată de contestatorul-condamnat A., încarcerat în Penitenciarul Aiud, în temeiul disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În esență, pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cauză se contestă o pedeapsă pronunțată de tribunal, iar potrivit disp. art. 598 alin. (2) C. proc. pen., competentă să dispună asupra contestației la executare este, după caz, fie instanța de executare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, fie instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în celelalte cazuri prev. de alin. (1) lit. a), b), d) ale art. 598 C. proc. pen.. Astfel, în baza art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de judecare a contestației la executare formulată, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, competent material în cauză.

Pentru a dispune astfel, în esență, Tribunalul Bistrița-Năsăud a avut în vedere că motivele introducerii contestației la executare sunt reprezentate de solicitarea de a fi înlăturat sporul de 1/3 din pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 1857/2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Brașov, și anume sporul de 1 an și 2 luni închisoare și din Sentința penală nr. 1128/2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Brașov, și anume sporul de 1 an închisoare, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că din adresa nr. x/22.10.2020 emisă de Penitenciarul Aiud, rezultă că la data introducerii cererii (10.06.2020, trimisă prin email) contestatorul A. era deținut în Penitenciarul Aiud (din 16.04.2020 la zi), în executarea pedepsei de 8 ani, 8 luni și 15 zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2209/2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Brașov.

S-a apreciat că, întrucât contestația la executare formulată este întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., competența de soluționare revine, conform art. 598 alin. (2) rap. la art. 597 alin. (6) C. proc. pen., instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data introducerii cererii, respectiv Judecătoriei Aiud, în a cărei circumscripție se află Penitenciarul Aiud.

Prin urmare, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executarea în favoarea Judecătoriei Aiud.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Aiud și Judecătoria Bistrița și, în baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În esență, pentru a dispune astfel, Judecătoria Aiud a reținut că petentul A. se află încarcerat în rețeaua A.N.P., în executarea unei pedepse de 8 ani, 8 luni și 15 zile de închisoare, dispusă prin Sentința penală nr. 2209/2019 a Judecătoriei Brașov, definitivă în data de 04.12.2019, prin neexercitarea căii de atac.

Având în vedere motivele invocate de către petent în cererea introductivă, coroborate cu susținerile lui din fața Judecătoriei Bistrița și Tribunalului Bistrița Năsăud, respectiv cu elementele arătate la termenul din data de 10.03.2021 în fața Judecătoriei Aiud, instanța a reținut că, cererea acestuia se circumscrie cazului de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., fiind invocată o împiedicare la executare.

Cu privire la hotărârea în privința căreia a fost formulată contestația la executare, instanța a reținut că aceasta nu este Decizia penală nr. 23/18.04.2019 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, cum în mod greșit a arătat petentul, ci Sentința penală nr. 1774/2018 a Judecătoriei Bistrița.

Dispozițiile art. 598 alin. (2) teza finală din C. proc. pen. devin incidente, cu consecința atribuirii competenței de soluționare a contestației la executare instanței de control judiciar, doar în situația în care în calea de atac se aduc elemente noi sau se schimbă hotărârea pronunțată de instanța de fond.

S-a arătat că în situații precum cea dedusă judecății în prezenta cauză, unde instanța de control judiciar confirmă soluția instanței de fond, prin respingerea căii de atac, nelămurirea/împiedicarea poate viza doar dispoziții ale primei jurisdicții.

În atare situație, Judecătoria Aiud a admis excepția invocată de petentul contestator și a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Bistrița, constatându-se totodată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Bistrița și Judecătoria Aiud, sens în care a fost sesizată Înalta Curte în vedea soluționării acestuia.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 12.04.2021, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 16.04.2021.

Înalta Curte analizând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Bistrița și Judecătoria Aiud, cu privire la competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A., constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Aiud, pentru următoarele considerente:

La data de 10.06.2020 contestatorul condamnat A., aflat în Penitenciarul Aiud, a formulat o cerere de contestație la executare, prin care a solicitat rejudecarea cauzei și anularea deciziei pronunțate la data de 18.04.2019 de Tribunalul Bistrița în Dosarul nr. x/2017. În preambulul cererii s-a arătat că formulează contestație la executare în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., însă totodată, prin cererea formulată s-a făcut referire și la faptul că "suntem în prezența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât hotărârea de fond cât și hotărârea din apel întemeindu-se pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională și pe probe ce nu au fost administrate, aspecte ce nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate."

În realitate însă motivele introducerii contestației la executare sunt reprezentate de solicitarea de a fi înlăturat sporul de 1/3 din pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 1857/2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Brașov, și anume sporul de 1 an și 2 luni închisoare, și din Sentința penală nr. 1128/2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Brașov, și anume sporul de 1 an închisoare, conform art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În acest sens, se reține că a fost depusă la dosar precizarea contestației la executare prin care contestatorul a menționat că înțelege să își întemeieze contestația la executare pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., arătându-se că solicită înlăturarea sporului de 1/3 din pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 1857/2016 a Judecătoriei Brașov, respectiv sporul de 1 an și 2 luni și sporul de 1 an aplicat prin Sentința penală nr. 1128/2016 a Judecătoriei Brașov, precum și descontopirea pedepselor principale, deducerea perioadei executate la zi și a perioadei executate între 16.11.2011 și 10.06.2011.

Deopotrivă, la interpelarea instanței de la acest termen, contestatorul A. a arătat că, cererea pe care o formulează și o susține în prezent este contestație la executare, prin care solicită înlăturarea unui spor de pedeapsă. În același sens sunt și concluziile menționate în încheierea de ședință de la termenul din data de 05.10.2020, la Tribunalul Bistrița Năsăud, prin care se menționează concluziile apărătorului contestatorului după ce a discutat cu acesta, respectiv: "Contestatorul dorește ca în cadrul contestației la executare să i se înlăture sporul de o treime din pedeapsă, ca și petit principal, iar ca și petit secundar să i se deducă o anumită perioadă, care susține contestatorul că nu i s-a dedus din pedeapsa care o execută, respectiv 16.11.2011-10.06.2014. Acestea sunt cele două solicitări pe care contestatorul le are în cadrul contestației la executare."

Astfel, deși contestatorul condamnat insistă în mod eronat că solicitarea sa formulată pe calea contestației la executare reprezintă o nelămurire sau o împiedicare la executare formulate în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în concret, solicitarea privind înlăturarea unui spor de pedeapsă poate fi analizată prin prisma cazului de contestație la executare prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d). C. proc. pen.

Conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Din examinarea dispozițiilor legale menționate, respectiv art. 598 alin. (2), cu referire la art. 597 alin. (1) și alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în ceea ce privește competența materială în judecarea contestației la executare întemeiată, în cazul de față, pe o cauză de micșorare a pedepsei, [art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.], aceasta revine instanței în a cărei circumscripție se afla locul de deținere al condamnatului la data formulării cererii, respectiv, în cauză, Judecătoriei Aiud.

Astfel, în stabilirea competenței, relevant este locul de deținere în care contestatorul se afla la momentul formulării cererii.

Cererea condamnatului A., aflat în Penitenciarul Aiud, a fost transmisă, la data de 10.06.2020, prin mail, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul Jud. Bistrița.

Totodată, astfel cum rezultă din adresa nr. x AB/22.10.2020 emisă de Penitenciarul Aiud, contestatorul A. se află în executarea pedepsei de 8 ani, 8 luni și 15 zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2209/2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Brașov, iar la data introducerii cererii - 10.06.2020 - trimisă prin mail, acesta era deținut în Penitenciarul Aiud.

Prin urmare, cum în cauză condamnatul A., la data de 10.06.2020, când a formulat contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar se afla în Penitenciarul Aiud, se constată că în soluționarea cauzei de față, competența revine Judecătoriei Aiud.

De altfel, cu privire la existența unei practici neunitare cu privire la instanța competentă să soluționeze cererile formulate de condamnați în timpul executării pedepsei în situația în care, la momentul formulării acestora, persoana condamnată se află tranzitoriu în alt loc de deținere decât cel stabilit pentru executarea pedepsei, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care prin Decizia nr. 15/2018 din data de 17.09.2018, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 885/22.10.2018), a statuat că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Aiud, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Aiud, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2021.

GGC - GV