ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 167/2006

HOTĂRÂRE

27.05.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 167/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 27 mai 2025

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 29.07.2024, contestatorul-condamnat A., încarcerat în Penitenciarul Bistrița, pentru executarea unei pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin SP nr. 45/2024 a Curții de Apel Cluj, în baza căreia a fost emis MEPI nr. 55/2024, a formulat contestație la executare prin care a solicitat recunoașterea perioadei de când a fost arestat la zi, respectiv să se deducă toate zilele executate, din data de 27.09.2022 până la zi.

Cererea contestatorului condamnat A. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 13.08.2024, sub dosar nr. x/2024.

Prin sentința penală nr. 127, pronunțată la data de 28.01.2025, de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bistrița și s-a declinat competența de judecare a contestației la executare formulată de contestatorul A., încarcerat în Penitenciarul Bistrița, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Bistrița a reținut în esență că, având în vedere dispozițiile art. 598 C. proc. pen. și jurisprudența în materie a instanței supreme (spre ex: ÎCCJ, secția penală, Decizia nr. 167/2006, în BJ 2006, p.818-820), în cauză, este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., fiind vorba de invocarea unei împiedicări la executare (determinată de deducerea greșită, din pedeapsa recunoscută, a unei perioade mai mici decât cea pe care persoana condamnată a executat-o pe teritoriul statului emitent).

Astfel, s-a avut în vedere că petentul se află încarcerat în executarea pedepsei închisorii 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 45/20.02.2024 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2024, definitivă prin neapelare la data de 02.04.2024, prin care, consecutiv admiterii sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a recunoașterii și executării în România a pedepsei de 4 ani și 6 luni, aplicată persoanei condamnate A. prin hotărârea nr. 115 Hv 88/22m pronunțată de Tribunalul Landului Viena, la data de 27.02.2023, rămasă definitivă la data de 27.03.2024, s-a dispus transferarea persoanei condamnate și continuarea executării pedepsei recunoscute, într-un penitenciar din România.

De asemenea, în baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa recunoscută de 4 ani și 6 luni închisoare, perioada executată până la data de 28.11.2023, de 426 zile închisoare și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii în acest sens, la data rămânerii definitive.

Întrucât petentul contestă efectuarea greșită a computării arestării preventive, față de disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Judecătoria Bistrița a apreciat că prezenta contestație la executare este de competența instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Prin urmare, Judecătoriei Bistrița a declinat competența de judecare a contestației la executare formulată de contestatorul A., în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin sentința penală nr. 92/2025 din data de 08.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare promovate de persoana condamnată A., încarcerată în Penitenciarul Bistrița, în temeiul disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Totodată, constatând că în cauză s-a ivit un conflict negativ de competență, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță ierarhic superioară comună, pentru soluționarea conflicului negativ de competență, judecata fiind suspendată de drept până la momentul stabilirii instanței competente să soluționeze cauza de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În esență, pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut că la termenul de judecată din data de 20.03.2025, la interpelarea Curții, contestatorul a arătat că a formulat contestație la executare pentru că nu i s-a dedus din pedeapsă și perioada din 29.11.2023, până în 8.05.2024, când a fost transferat în România, precum și pentru a i se recunoaște perioada cât a lucrat pe durata încarcerării sale în Austria.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 08.05.2025, fiind solicitate lămuriri cu privire la temeiul juridic al contestației la executare, contestatorul, personal și, prin avocat din oficiu, a învederat Curții de Apel Cluj că, invocând o cauză de micșorare a pedepsei, temeiul juridic al contestației la executare este art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut că, în cauză, contestatorul nu invocă vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 45/2024 a Curții de Apel Cluj, ci doar cauze de micșorare a pedepsei, astfel cum acesta a învederat instanței la termenele din 20.03.2025 și 08.05.2025, respectiv s-a precizat că temeiul juridic al contestației la executare este art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Pentru verificarea competenței materiale, Curtea a considerat că este relevantă calificarea pe care contestatorul a dat-o cererii sale, mai exact disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., conform cărora "(1) Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: ... d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei".

Or, s-a precizat că, așa cum transpare din prev. art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., contestația la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. se soluționează de către instanța corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se află locul de deținere, fiind avute în vedere și cele stabilite prin Decizia nr. 15/2018, a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 22 octombrie 2018.

S-a mai menționat că, deși mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 55/2024, pe baza căruia persoana condamnată A. execută pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 45/2024 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2024, a fost emis de către Curtea de Apel Cluj, Curtea nu are calitatea de instanță de executare, astfel că nu poate avea competență în soluționarea unei contestații la executare prin care se invocă o cauză de micșorare a pedepsei.

De asemenea, s-a precizat că dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 au aplicabilitate doar dacă, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România și solicită curții de apel care a pronunțat hotărârea micșorarea corespunzătoare a pedepsei, situație în care biroul de executări penale formulează o contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., în vederea deducerii perioadelor executate/considerate ca executate. Însă, s-a arătat că, în mod evident, nu aceasta este ipoteza din cauza de față.

Astfel, întrucât persoana condamnată a sesizat Judecătoria Bistrița cu o contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., invocând cauze de micșorare a pedepsei, Curtea de Apel Cluj a considerat că Judecătoria Bistrița este instanța căreia, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., îi revine competența (materială și teritorială) de soluționare a cauzei, în calitatea sa de instanță corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se afla locul de deținere la momentul sesizării.

Prin urmare, Curtea de Apel Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Bistrița, constatându-se totodată ivit conflictul negativ de competență, sens în care a fost sesizată Înalta Curte în vedea soluționării acestuia.

*******

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 19.05.2025, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 27.05.2025.

Înalta Curte analizând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Bistrița și Curtea de Apel Cluj, cu privire la competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A., constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Bistrița, pentru următoarele considerente:

La data de 29.07.2024 contestatorul condamnat A., aflat în Penitenciarul Bistrița, a formulat o cerere de contestație la executare, prin care a solicitat recunoașterea perioadei de când a fost arestat la zi, respectiv să se deducă toate zilele executate, din data de 27.09.2022 până la zi, contestatorul precizând că a formulat contestație la executare pentru că nu i s-a dedus din pedeapsă și perioada din 29.11.2023, până în 8.05.2024, când a fost transferat în România, precum și pentru a i se recunoaște perioada cât a lucrat pe durata încarcerării sale în Austria.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Din examinarea dispozițiilor legale menționate, respectiv art. 598 alin. (2), cu referire la art. 597 alin. (1) și alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în ceea ce privește competența materială în judecarea contestației la executare întemeiată, în cazul de față, pe o cauză de micșorare a pedepsei, (art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.), aceasta revine instanței în a cărei circumscripție se afla locul de deținere al condamnatului la data formulării cererii, respectiv, în cauză, Judecătoriei Bistrița.

Astfel, în stabilirea competenței, relevant este locul de deținere în care contestatorul se afla la momentul formulării cererii.

Cererea condamnatului A., aflat în Penitenciarul Bistrița, a fost formulată la data de 29.07.2024 și transmisă prin poștă la aceeași dată, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul Judecătoriei Bistrița.

Totodată, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, relativ la situația juridică a persoanei în cauză, contestatorul A. se află în executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare (1.642 zile închisoare), aplicate acestuia prin sentința penală nr. 115 Hv 88/22m din 27.02.2023 a Tribunalului Landului Viena, rămasă definitivă la data de 27.03.2024, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 15 și art. 201 alin. (1) din C. pen. austriac, având corespondent în legislația română în infracțiunea de tentativă de viol, prev. de art. 32 rap. la art. 218 alin. (1) din C. pen., astfel cum a fost recunoscută prin sentința penală nr. 45/20.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2024, definitivă prin neapelare la data de 02.04.2024, prin care s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. și continuarea executării pedepsei astfel recunoscute, într-un penitenciar din România.

Chiar dacă prezenta contestație la executare este formulată împotriva mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 55/2024 emis în baza sentinței penale de recunoaștere și transfer, nr. 45/20.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2024, definitivă prin neapelare la data de 02.04.2024, solicitând petentul deducerea corectă a perioadei executate în Austria, Înalta Curte constată că, în speță, competența nu aparține instanței care a pronunțat această hotărâre prin care s-a recunoscut hotărârea străină de condamnare și s-a dispus transferul pentru continuarea executării pedepsei în România, respectiv Curtea de Apel Cluj, întrucât acestei instanțe i-ar reveni competența de a soluționa o astfel de contestație la executare doar în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 prevăzând în mod expres că acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6).

Or, în speță, nu este incidentă această ipoteză, instanța nefiind învestită cu o solicitare urmare a transmiterii de către statul emitent a unei hotărâri sau act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România pentru a fi recunoscute de instanța care a recunoscut hotărârea de condamnare, potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, ci, în cauză, contestatorul A. a formulat o contestație la executare invocând o cauză de micșorare a pedepsei privind deducerea corectă a perioadei executate așa cum susține contestatorul, întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., situație în care competența de soluționare a cauzei aparține instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se afla locul de deținere la momentul sesizării, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., în speță Judecătoriei Bistrița.

Prin urmare, cum în cauză condamnatul A., la data de 29.07.2024 când a formulat contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar, se afla în Penitenciarul Bistrița, se constată că în soluționarea cauzei de față competența revine Judecătoriei Bistrița.

De altfel, cu privire la existența unei practici neunitare cu privire la instanța competentă să soluționeze cererile formulate de condamnați în timpul executării pedepsei în situația în care, la momentul formulării acestora, persoana condamnată se află tranzitoriu în alt loc de deținere decât cel stabilit pentru executarea pedepsei, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care prin Decizia nr. 15/2018 din data de 17.09.2018, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 885 din 22.10.2018), a statuat că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Bistrița, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.