ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2019

Asupra cauzei penale de față, în ba

za actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată, la data de 25.10.2024 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, persoana condamnată A, aflată în executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani și 6 luni închisoare, pe care o execută în baza M.E.P.Î. nr. x/2024 emis de Judecătoria Cluj-Napoca, a formulat contestație la executare solicitând deducerea în mod corespunzător a zilelor compensatorii din pedeapsă, precizând că i-au fost deduse doar 216 zile și nu un număr de aproximativ 232 zile compensatorii.

Prin sentința penală nr. 1484 din 11 noiembrie 2024 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca, în dosarul nr. x/211/2024, s-a admis excepția privind necompetența teritorială exclusivă a Judecătoriei Cluj-Napoca și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de către petentul condamnat A, în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În acest sens, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că, cererea nu poate fi calificată ca o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare prin raportare la sentința penală nr. 501/03.04.2024 din 03.04.2024 a Judecătoriei Cluj-Napoca în care nu au fost calculate/deduse zile compensatorii, ci numai s-au menținut cele stabilite anterior prin sentința penală nr.1596/2022 din data de 27.06.2022 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

De asemenea, în stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare, Judecătoria Cluj-Napoca a avut în vedere decizia nr.8/2019 a ÎCCJ dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013 care a stabilit că soluționarea cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Astfel, în raport de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. care prevede că atunci când condamnatul se află în executarea pedepsei închisorii (privare de libertate) și ținând cont de faptul că în prezent condamnatul se află în Penitenciarul B, competența revine exclusiv instanței corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de detenție, sens în care Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competenta de soluționare a cererii formulate de condamnat și a trimis dosarul instanței competente, și anume, Judecătoriei Ploiești.

Cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar pe rolul Judecătoriei Ploiești care, prin sentința penală nr. 67 din 17 ianuarie 2024, în baza art. 47 alin. (3) raportat la art. 598 alin. (2) cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și, în temeiul art. 50 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare recalificate și formulate de petentul A, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență, iar, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploiești a constatat că situația juridică a petentului se pliază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen., omisiunea deducerii integrale a perioadei executate în condiții necorespunzătoare în perioada 19.10.2013-17.12.2013, constituind o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

În acest sens, instanța a reținut că dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stabilesc o competență unică de soluționare a contestațiilor la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen., respectiv instanța care a pronunțat hotărârea care se execută.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și 2 C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj Napoca este instanța competentă să soluționeze cauza referitoare la condamnatul A, motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c) ori atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșoare a pedepsei (lit. d).

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stipulează că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a, b) și d) al aceluiași art., cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut la lit. c la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Rezultă, așadar, că în ipoteza reglementată de art. 598 alin. (1) lit. c teza I C. proc. pen., spre deosebire de celelalte cazuri de contestație la executare, doar instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută poate lămuri respectiva hotărâre, legiuitorul neprevăzând o competență alternativă în acest caz.

De altfel, potrivit art. 110 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești la care fac trimitere dispozițiile art. 178 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererile de lămurire a hotărârii se soluționează de completul care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită.

Verificând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cuprinsul contestației la executare formulate, condamnatul A, deși și-a întemeiat în drept cererea formulată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c și d) C. proc. pen., a solicitat lămurirea zilelor compensatorii deduse, precizând că acestea sunt aproximativ 232 zile și nu 216 zile compensatorii cât i-au fost deduse, conform M.E.P.Î. nr. x/2024 emis de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr.x/281/2023.

În raport de dispozițiile legale menționate și de precizările făcute de petentul condamnat în sensul că este nemulțumit de cuantumul zilelor compensatorii care i-au fost deduse și care se reflectă în pedeapsa pe care o execută, Înalta Curte constată că cererea condamnatului intră în sfera noțiunii de „nelămurire cu privire la hotărârea care se execută“, în accepțiunea art. 598 alin. (1) lit. c teza I C. proc. pen.

Se observă că petentul A se află în executarea M.E.P.Î. nr. x din 18 aprilie 2024 emis de Judecătoria Cluj Napoca, în baza sentinței penale nr.501 din 03 aprilie 2024 a Judecătoriei Cluj Napoca, rămasă definitivă prin necontestare, la data de 17.04.2024, prin care i s-a dedus din pedeapsa de 4 ani, 6 luni și 240 zile închisoare și un număr de 216 zile compensatorii.

Înalta Curte apreciază că instanța competentă să soluționeze contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen., prin raportare la obiectul cauzei și solicitarea petentului privind nelămurirea cu privire la numărul zilelor compensatorii care au fost deduse din pedeapsa pe care o execută în baza M.E.P.Î. nr. x din 18 aprilie 2024 emis de Judecătoria Cluj Napoca, este instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, respectiv Judecătoria Cluj Napoca.

Totodată, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată prin Legea nr. 169/2017, a stabilit prin decizia nr.8 din 11 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 427 din 30 mai 2019, că, atunci când se solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară, sunt aplicabile dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Însă, întrucât solicitarea petentului vizează nelămurirea asupra cuantumului zilelor compensatorii deja deduse și nu omisiunea acordării acestora, decizia nr.8/2019 a Înaltei Curți nu are aplicabilitate în cauza de față.

Pentru aceste considerente, în raport cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza privind petentul A. C este Judecătoria Cluj Napoca, instanță căreia, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va fi trimis dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 lei, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind petentul A în favoarea Judecătoriei Cluj, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 lei, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2025.