ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

28.06.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația la executare formulată la data de 04 octombrie 2021, contestatoarea A. a solicitat, în temeiul art. 598 C. proc. pen., modificarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 418 din 25 noiembrie 2020 în sensul deducerii, din totalul sancțiunii penale la care a fost condamnată prin Sentința penală nr. 342 din 23 octombrie 2020 pronunțată de Judecătoria Mangalia în Dosarul nr. x/2019, și a perioadei de 4 luni considerată ca executată ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013.

Prin Sentința penală nr. 1024 din 22 octombrie 2021 pronunțată de Judecătoria Gherla în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe pusă în discuție din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea A. în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Gherla a reținut, în esență, că cererea contestatoarei, prin care se invocă greșita deducere a perioadei executate, este o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, sens în care a făcut trimitere practica judiciară și literatura de specialitate sub acest aspect.

Ca urmare, având în vedere prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în conformitate cu care, în cazul reglementat de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, și faptul că mandatul de executare a pedepsei închisorii din 25 noiembrie 2020 a fost emis în baza Sentinței penale nr. 342/2020 a Judecătoriei Mangalia, a apreciat că acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cererii contestatoarei A.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub același număr la Judecătoria Mangalia, care, prin Sentința penală nr. 23 din 03 februarie 2022, a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, pusă în discuție din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Gherla. Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competență și, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., în vederea soluționării acestuia, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Mangalia a reținut că, prin Sentința penală nr. 342 din 23 octombrie 2020 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare, s-a dispus condamnarea numitei A. la pedepsele de 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., fals privind identitatea, prevăzută de art. 327 alin. (2) C. pen., și tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 32 raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., și s-a constatat că respectivele infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care aceasta a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare prin Sentința penală nr. 1692 din 12 decembrie 2017 a Judecătoria Constanța, dispunându-se, totodată, descontopirea acesteia în pedepsele componente.

În continuare, au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu cele patru pedepse de câte 1 an închisoare la care a fost condamnată A. prin Sentința penală nr. 1692 din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Constanța, rezultând pedeapsa finală de 3 ani și 8 luni închisoare, care s-a dispus a fi executată în regim de detenție și din care s-a scăzut perioada reținerii, arestării preventive și perioada executată în baza hotărârii anterior menționate, respectiv intervalul 19 august 2017 - 14 august 2019.

Deopotrivă, Judecătoria Mangalia a constatat că motivul formulării contestației la executare ce formează obiectul cauzei vizează faptul că, în operațiunea de deducere a perioadei executată în baza Sentinței penale nr. 1692 din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Constanța, nu s-au luat în considerare și cele 4 luni în privința cărora petenta a susținut că le-a executat ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013.

În atare situație, făcând trimitere la cele statuate prin Decizia nr. 8/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a apreciat că, din moment ce contestatoarea A. a invocat o cauză de micșorare a pedepsei, temeiul juridic al solicitării îl reprezintă dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., motiv pentru care, având în vedere că aceasta se află încarcerată în Penitenciarul Gherla, competența de soluționare a cererii îi revine Judecătoriei Gherla, ca instanță în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Gherla este instanța competentă să soluționeze cauza referitoare la condamnata A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c) ori atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșoare a pedepsei (lit. d). Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stipulează că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) al aceluiași articol cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere (atunci când rezolvarea uneia din situațiile reglementate în Titlul V din C. proc. pen. este dată în competența sa), iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

De asemenea, conform celor statuate prin Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 30 mai 2019, competența soluționării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, din cuprinsul cererii scrise cu care a învestit organul judiciar, rezultă că ceea ce solicită, în fapt, contestatoarea A. este recunoașterea perioadei de 4 luni (din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 1692 din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Constanța) considerată ca fiind executată conform dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, cu consecința deducerii acesteia din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare la care a fost condamnată prin Sentința penală nr. 342 din 23 octombrie 2020 pronunțată de Judecătoria Mangalia în Dosarul nr. x/2019, hotărâre în baza căreia a fost emis M.E.P.I. nr. 418 din 23 noiembrie 2020 în a cărei executare se află.

Se observă, așadar, că ceea ce se invocă în cuprinsul cererii nu este o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, ci o cauză de micșorare a pedepsei cu cele 4 luni acordate ca măsură compensatorie, conform art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru condițiile necorespunzătoare de detenție în care a executat pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 1692 din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Constanța (condamnare ce se regăsește în pedeapsa rezultantă în a cărei executare se află), aspect care se circumscrie cazului de contestație la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 pronunțată de publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 30 mai 2019, în considerentele căreia s-a reținut că zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noțiunii de "cauză de micșorare a pedepsei" în accepțiunea art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar cererile condamnaților având ca obiect acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară urmează a fi analizate prin prisma dispozițiilor legale referitoare la contestația la executare.

Cum la data formulării cererii contestatoarea A. se afla încarcerată în Penitenciarul Gherla, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., soluționarea contestației la executare promovată de aceasta revine în competența instanței egală în grad celei de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv Judecătoriei Gherla, care a și fost sesizată inițial, iar nu Judecătoriei Mangalia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe contestatoarea A. este Judecătoria Gherla, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.