ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Topoloveni dată în Dosarul nr. x/2021 la data de 03.12.2021 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Topoloveni invocată din oficiu și în baza art. 346 alin. (1) și alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 47 alin. (3) din C. proc. pen., art. 50 din C. proc. pen. și art. 41 alin. (1), (2) și (5) din C. proc. pen., s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că "locul săvârșirii infracțiunii, ca prim criteriu de determinare a competenței aplicabil instanțelor judecătorești, este dat de sediul părții civile A., persoana în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul în cuantum de 213.660,07 euro, reprezentând rezultatul infracțiunii de înșelăciune care constituie obiectul prezentei cauze, "locul săvârșirii infracțiunii este dat de sediul persoanei vătămate A., respectiv București, deoarece urmarea imediată a faptei ce reprezintă elementul material al infracțiunii de înșelăciune, respectiv prejudiciul de 213.660,07 euro, reprezentând rezultatul infracțiunii de înșelăciune, s-a produs în locul reprezentat de sediul social al persoanei vătămate, unde ar fi trebuit remise cele 100,679 tone de material neferos - aluminiu, în valoare de 213.660,97 euro.".

În esență, s-a reținut că inculpatul B., la data de 15.10.2015, prin folosirea calității mincinoase de reprezentant al societății SC C. SRL Cluj-Napoca (deși această calitate îi aparținea numitului D.) și cu intenția calificată prin scopul obținerii unui folos patrimonial injust, a indus-o în eroare pe persoana vătămată A. (cu sediul în București, sector 5), prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv aceea că va asigura transportul cantității de 100,679 tone de material neferos - aluminiu, în valoare de 213.660,97 euro, pe ruta Rotterdam - sediul furnizorului E., către F., din localitatea Issoire, Franța, marfa obținută în mod fraudulos fiind adusă prin intermediul a patru ansambluri auto, care au avut aplicate temporar numere de înmatriculare false, pe teritoriul României și remisă în vederea valorificării către diverse persoane de cetățenie română.

Cu privire la competența de a soluționa cauza, Judecătoria Topoloveni a apreciat că infracțiunea de înșelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. este de competența materială a judecătoriei, conform art. 35 din C. proc. pen., iar în ceea ce privește competența teritorială, s-a reținut că dispozițiile art. 41 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. statuează, cu privire la aceasta, că este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate; când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate.

Din acest din urmă text legal, interpretat per a contrario, s-a apreciat că, în cazul în care sunt cunoscute locurile prevăzute la alin. (1) sau nu există sesizări succesive ale instanței, sunt avute în vedere locurile menționate la alin. (1) pentru determinarea competenței teritoriale.

Judecătoria Topoloveni a apreciat astfel că ordinea de prioritate de la art. 41 din C. proc. pen. nu vizează organele de urmărire penală, în schimb ordinea de prioritate se va aplica la sesizarea de către parchete a instanțelor, astfel ca procurorul va fi obligat să o respecte cu aceasta ocazie, chiar dacă prin aceasta el urmează sa sesizeze o altă instanță decât cea pe lângă care funcționează.

Totodată, instanța a apreciat că art. 41 alin. (5) din C. proc. pen. prevede că organul de urmărire penală trebuie să țină cont întotdeauna, la sesizarea instanței, de ordinea de la art. 41 alin. (1) C. proc. pen., dar aceasta ierarhie nu vizează și efectuarea urmăririi penale, care se poate desfășura în afara acestei ordini, cu condiția de a fi primul organ sesizat și să se afle sub incidența vreunuia dintre criteriile anterior menționate.

Prin urmare, primul criteriu reprezentat de locul săvârșirii infracțiunii, va atrage competența judecătorului de cameră preliminară în prezenta cauză.

Prin raportare la situația de fapt, Judecătoria Topoloveni a reținut că locul săvârșirii infracțiunii este dat de sediul persoanei vătămate A., respectiv București, deoarece urmarea imediată a faptei ce reprezintă elementul material al infracțiunii de înșelăciune, respectiv prejudiciul de 213.660,07 euro, reprezentând rezultatul infracțiunii de înșelăciune, s-a produs în locul reprezentat de sediul social al persoanei vătămate, unde ar fi trebuit remise cele 100,679 tone de material neferos - aluminiu, în valoare de 213.660,97 euro.

Prin urmare, cu privire la competența materială și teritorială s-a apreciat că aparține judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București dat fiind faptul că urmarea imediată a infracțiunii de înșelăciune, constând în prejudiciul de 213.660,07 euro, s-a produs în dauna persoanei vătămate părții civile A. cu sediul în mun. București.

Prin încheierea din camera preliminară din data de 31 ianuarie 2022 Judecătoria Sectorului 5 a admis excepția necompetenței teritoriale a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sector 5, invocată de apărătorul inculpatului G.

În baza art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 50 din C. proc. pen. cu referire la art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a declinat competența soluționării cauzei având ca obiect rechizitoriul nr. x/2015 din 06.05.2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, privind pe inculpații G., H., I., B., J., K., L., M., N., O. și P. și părțile civile A. - prin reprezentant Q. cu adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură în mun. București, SC R. SRL, cu sediul în Frumușeni nr. x jud. Arad - prin administratorul S. în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Topoloveni.

În baza art. 51 din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat instanța superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel judecătorul de cameră preliminară a constatat că presupusa activitate infracțională de inducere în eroare a persoanei vătămate A. s-a desfășurat în parte în județul Argeș, rezultatul constând în prejudiciul de 213.660,97 euro, contravaloarea a 100,679 tone de material neferos - aluminiu, s-a produs în patrimoniul acestei societăți.

Judecătorul de camera preliminară a mai constatat că, în cauză, adresa din București sector 5 invocată în hotărârea de declinare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 nu reprezintă sediul persoanei vătămate parte civilă A., ci adresa aleasă de numitul Q. pentru comunicarea actelor de procedură.

În acest sens a mai avut în vedere că A. are sediul în Franța, așa cum rezultă din plângerea și înscrisurile aflate în dosarului de urmărire penală, fila x și urm., iar numitul Q. are calitatea de împuternicit al A., fiind mandatat de către aceasta, între altele, și pentru reprezentarea societății filele x și următoarele. De asemenea, a reținut că numitul Q., adresa din București, fiind adresa indicată de sus numitul ca fiind aleasă pentru comunicarea actelor de procedură.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că nu se poate considera că locul săvârșirii infracțiunii, astfel cum este definit acesta de art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., este locul ales de împuternicitul persoanei vătămate A. pentru comunicarea actelor de procedură, situat pe raza Judecătoriei Sector 5.

Prin urmare, cum în raza Judecătoriei Topoloveni, cea dintâi sesizată, se află locul săvârșirii infracțiunii - locul unde s-a desfășurat activitatea de inducere în eroare - și locul unde locuiesc parte dintre inculpați, judecătorul de camera preliminară din cadrul Judecătoriei Sector 5 București a apreciat că acestei instanțe îi aparține competența soluționării cauzei.

Referitor la susținerile apărătorului inculpatului B. în sensul competenței Judecătoriei Sector 2 București, motivat de împrejurarea că locul săvârșirii infracțiunii este în afara României, judecătorul a apreciat că și dacă s-ar aprecia astfel, ar fi incidente prevederile art. 42 alin. (1) din C. proc. pen. și nu cele ale alin. (2), competența aparținând tot Judecătoriei Topoloveni, în raza căreia locuiesc cea mai mare parte a inculpaților.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 02 februarie 2022, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 10 februarie 2022.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Topoloveni și Judecătoria Sectorului 5 București, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Topoloveni, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Verificând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, prin rechizitoriul emis la data de 06.05.2021 în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș s-a reținut, pe scurt, următoarea situație de fapt:

La data de 15.10.2015, inculpatul B., prin folosirea calității mincinoase de reprezentant al societății SC C. SRL Cluj-Napoca (deși această calitate îi aparținea numitului D.) și cu intenția calificată prin scopul obținerii unui folos patrimonial injust, a indus-o în eroare pe persoana vătămată A., prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv aceea că va asigura transportul cantității de 100,679 tone de material neferos - aluminiu, în valoare de 213.660,97 euro, pe ruta Rotterdam - sediul furnizorului E., către F., din localitatea Issoire, Franța, marfa obținută în mod fraudulos fiind adusă prin intermediul a patru ansambluri auto, care au avut aplicate temporar numere de înmatriculare false, pe teritoriul României și remisă în vederea valorificării către diverse persoane de cetățenie română, acesta a fost singura persoană care a vizualizat oferta de transport postată de casa de expediții pe bursa internațională T., iar atât în îndeplinirea rezoluției sale infracționale, cât și pentru a da aparență de legalitate, transparență și probitate comercială, inculpatul B. a înaintat electronic persoanei vătămate A., fără drept și în mod dolosiv, de pe o adresă de e-mail creată fictiv prin păstrarea elementelor de similitudine cu firma a cărei identități comerciale a folosit-o, respectiv x, o copie a certificatului de înregistrare și înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului nr. x din 29.10.2009, a licenței comunitare de transport nr. x din 17.02.2015, valabilă până la data de 18.02.2025, polița de asigurare x nr. x din 12.12.2014, valabilă până Ia data de 12.12.2015 și un înscris privind datele generale de contact ale firmei și datele bancare (numărul de cont deschis la U.), documente pe care adevăratul transportator le încărcase online la înregistrarea pe bursele de transport, iar, ulterior, pentru menținerea sa în eroare și asigurarea produsului infracțiunii, a remis în aceeași modalitate nume și calități mincinoase - copii cărți de identitate false având fotografia sa și ale inculpaților O., I. și M., însă cu date de stare civilă necorespunzătoare adevărului, despre care se arăta nereal că sunt angajații societății transportatoare, ce aveau să se prezinte la punctul de încărcare pentru preluarea și transportarea mărfii. S-a mai reținut că inculpatul B. i-a sprijinit și coordonat constant pe inculpații conducători auto, L., J., O., H., G., I., M. și K., atât prin prezența sa la preluarea mărfii, furnizarea de plăcuțe de înmatriculare și acte de identitate false, cât și prin oferirea ulterioară de repere de traseu și indicații pe parcursul transportului mărfii obținute prin săvârșirea infracțiunii pe teritoriul național, acțiuni punctuale, succesive și atent planificate care au condus la valorificarea ilicită a mărfii, dobândirea de foloase materiale injuste și, implicit, cauzarea unei pagube materiale în patrimoniul A.., în valoare de 213.660,97 euro. S-a mai reținut că inculpatul B., împreună cu inculpații G. și P., cunoscând natura ilicită a provenienței semiremorcii x, cu seria de șasiu x și a încărcăturii aferente, au executat acte materiale de primire și depozitare la imobilul în suprafață de 104 m.p., situat în loc. Mărăcineni, jud. Argeș, folosit în baza contractului de închiriere nr. x din 29.09.2015, încheiat de SC V. SRL (societate controlată de acesta) cu SC W. S.A. Mărăcineni, a semiremorcii cu seria de șasiu x, încărcată cu cantitatea de 13.830 cutii de cafea x de câte 170 gr./cutie, bunuri provenite din comiterea de către persoane neidentificate, la data de 30.09.2015, a unei fapte de furt din posesia numitului X., conducător auto în cadrul societății de transport internațional marfa Y., în timpul perioadei sale regulamentare de staționare, pentru ca în continuare, o parte din respectiva marfa să fie comercializată către persoane ce locuiesc pe raza mun. Câmpulung, jud. Argeș și a mun. București, iar alta să fie identificată cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate. S-a mai reținut că inculpata N. în datele de 22.10 și 23.10.2015 a primit/a înlesnit valorificarea aluminiului provenit din infracțiunea de înșelăciune săvârșită de ceilalți inculpați, fără o promisiune anterioară făcută în acest sens, prin ajutorul său "material" asigurând beneficiul produsului infracțiunii predicat și îngreunând identificarea ulterioară a bunurilor și a făptuitorilor și, implicit, înfăptuirea justiției.

Referitor la competența materială, Înalta Curte reține că sunt incidente dispozițiile art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

În ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată, aceasta se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., prin "locul săvârșirii infracțiunii" se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Potrivit art. 41 alin. (5) din C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Raportând aceste dispoziții legale la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că Judecătoria Topoloveni se încadrează în ordinea stabilită de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., fiind instanța pe raza căreia presupusa activitate infracțională de inducere în eroare a persoanei vătămate A. s-a desfășurat, în parte, dar și instanța pe raza căreia locuiesc parte din inculpați

Totodată, Înalta Curte constată că obiectul cauzei vizate de conflictul de competență îl reprezintă procedura camerei preliminare, iar învestirea celor două instanțe, [fiecare competență din perspectiva unui criteriu dintre cele prevăzute la art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.[ nu s-a făcut simultan, pentru a da posibilitatea analizării ordinii de prioritate, ci succesiv, urmare încheierii de declinare, fiind la latitudinea unității de parchet care a efectuat urmărirea penală să aleagă instanța de sesizare, dintre instanțele competente.

Cum prima instanță competentă sesizată este Judecătoria Topoloveni, Înalta Curte, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații B., L., M., N., O., G., P., B., H., I., J. și K., precum și părțile civile A. și SC R. SRL în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul acestei instanțe, căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații L., M., N., O., G., P., B., H., I., J. și K., în favoarea Judecătoriei Topoloveni, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 februarie 2022.

GGC - ED