ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 17 din data de 27 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 453 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire a Sentinței penale cu nr. 27/08.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2014, modificată și rămasă definitivă la data de 14.11.2018 prin Decizia penală nr. 297/A/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, formulată de către condamnatul revizuent A.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin Sentința penală nr. 27/08.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, cu privire la condamnatul A., s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

- 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) din C. pen. anterior și art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior și art. 5 C. pen. (19 acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. anterior.

În temeiul art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b, c din C. pen. anterior, cu titlu de pedeapsă accesorie.

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire/aderare grup infracțional organizat prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) din C. pen. anterior și art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior și art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. anterior.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. anterior pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b, c din C. pen. anterior, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 din C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b, c din C. pen. anterior, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 404 alin. (4) C. proc. pen. coroborat cu art. 88 din C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de executat durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 23.02.2011 până la data de 19.05.2011.

În temeiul art. 861 din C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.

În temeiul art. 862 din C. pen. anterior, s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani, termen compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui la datele fixate de această instituție;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 din C. pen. anterior și art. 864 alin. (2) din C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 118 lit. e), raportat la art. 254 alin. (3) din C. pen. anterior și art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat de la inculpat suma 2400 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța nr. x/2010 din 07.04.2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA în sarcina inculpatului asupra imobilului amplasat în municipiul Bârlad, str. x, jud. Vaslui, în valoare de 164.782 RON, conform adresei nr. x/16.03.2011 a Primăriei Bârlad, până la concurența sumei confiscate, la care s-au adăugat cheltuielile judiciare.

Împotriva Sentinței penale cu nr. 27/08.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2014, a formulat cerere de revizuire condamnatul A.

Acesta a solicitat, în esență, admiterea cererii de revizuire, desființarea Sentinței penale nr. 27/08.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2014, modificată și rămasă definitivă la data de 14.11.2018, prin Decizia penală nr. 297/A/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în ceea ce îl privește.

Prin cererea de revizuire, a precizat că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 453 lit. a) din C. proc. pen., respectiv "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză", iar faptele noi pe care le invocă sunt relatarea investigatorului cu identitate protejată din ședința publică din 02.04.2014, pe de o parte, precum și lipsa consemnărilor în formă scrisă (conform înregistrării audio a ședinței de judecată investigatorul sub acoperire a declarat "Nu-mi amintesc de inculpatul A., dacă l-am cunoscut sau dacă am lucrat în mod direct cu el", și la întrebarea:

"dacă îl vedeți, e posibil să vă amintiți?" a răspuns:

"L-am văzut prin dotările tehnice pe inculpatul A., dar în acest moment nu-l pot recunoaște"), dar și lipsa semnării încheierii de ședință de către grefiera de ședință.

Condamnatul revizuent a mai precizat că, față de el, s-a acționat într-un mod neprofesionist, lipsit de temei și cu încălcarea gravă și repetată a prezumției de nevinovăție, iar faptele noi pe care le-a invocat demonstrează lipsa sa de vinovăție.

În susținerea cererii de revizuire, condamnatul a atașat transcrierea și înregistrarea audio a ședinței de judecată din data de 02.04.2014 la care a făcut referire.

La data de 17.05.2021, condamnatul revizuent a depus un memoriu intitulat "Precizări și poziționări", prin care a invocat că, la dosarul cauzei, nu s-a aflat în niciun moment dosarul de urmărire penală nr. x/2010 al DNA - Structura centrală, secția combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, aspect ce ar rezulta din adresa de înaintare a dosarului de urmărire penală la Curtea de Apel Iași, în care s-a consemnat că a fost înaintat doar rechizitoriul și un număr de 13 DVD - uri, fiind încălcate grav și iremediabil dispozițiile imperative ale art. 329 pct. 1 și pct. 2 din C. proc. pen., încălcare care atrage, potrivit art. 280 C. proc. pen., nulitatea actului de sesizare a instanței, nulitatea întregii cercetări judecătorești, precum și nulitatea Sentinței penale nr. 27/08.03.2017 a Curții de Apel și a Deciziei penale nr. 297/14.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Examinând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele invocate de petentul-revizuent în susținerea cererii de revizuire, Curtea a reținut că, în raport de calitatea de inculpat pe care a avut-o revizuentul în cauza nr. x/2014, precum și faptul că cererea de revizuire este în favoarea condamnatului, cererea de revizuire este formulată în termenul prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. pen. și de o persoană dintre cele prevăzute de lege, respectiv de art. 455 alin. (1), lit. a) C. proc. pen.

Totodată s-a constatat că cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) C. proc. pen., respectiv a fost formulată în scris și motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1), lit. a) C. proc. pen., precum și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

Însă, Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiția de admitere în principiu, referitoare la faptul dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

În concret, referitor la cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1), lit. a) C. proc. pen., Curtea a constatat că motivele prezentate pe larg în cuprinsul cererii de către condamnatul revizuent A. nu se încadrează în acest caz care privește situația în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, sens în care revizuentul trebuie să invoce descoperirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, de fapte sau împrejurări necunoscute instanței de judecată la soluționarea cauzei și nu reanalizarea acelorași situații de fapt sau împrejurări cunoscute instanței de judecată.

Deși condamnatul revizuent a relatat că faptele și împrejurările noi constau în lipsa redării în formă scrisă a relatării investigatorului cu identitate protejată din ședința publică din 02.04.2014, lipsa semnăturii grefierului pe încheierea de ședință de la aceeași dată și lipsa dosarului de urmărire penală pe tot parcursul judecății cauzei în care a fost condamnat, Curtea a constatat că prima împrejurare invocată nu este nouă, fiind cunoscută instanței de judecată (mărturia investigatorului sub acoperire fiind administrată în mod nemijlocit de către instanță și în prezența inculpatului și apărătorului acestuia, fiind înregistrată audio), iar celelalte împrejurări nu se referă la probe propriu-zise, ci la aspecte de ordin procedural, ce nu pot fi analizate și nu fac obiectul unei cereri de revizuire.

Așa fiind, Curtea a constatat că motivele dezvoltate de revizuent în cererea adresată și precizate în fața instanței în sprijinul cazului de revizuire prev. de 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu pot fi circumscrise acestui caz de revizuire, faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea neconducând, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Împotriva Sentinței penale nr. 17 din data de 27 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat apel revizuentul A.

Prin motivele de apel formulate în scris, apelantul revizuent a reiterat, în esență, criticile cuprinse în cererea de revizuire, respectiv faptul că, în mod greșit, s-a reținut că ar fi recunoscut faptele de care a fost acuzat; lipsa din declarația investigatorului sub acoperire a întrebărilor/declarațiilor privitoare la activitatea sa, fapt demonstrat prin încheierea de ședință nr. 13 din 02.04.2014 a Curții de Apel Iași; lipsa vreunui denunț/sesizare cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către acesta, lipsa descrierii, modalității concrete de săvârșire a faptelor; lipsa dosarului penal nr. x/2010, aspect ce a dus la împiedicarea exercitării dreptului la apărare, fapt dovedit prin adresa din 18.04.2014, emisă de D.N.A. Structura Centrală către Curtea de Apel Iași, pentru termenul de judecată din 28.05.2014, prin care se atestă faptul că cele 13 DVD-uri și rechizitoriul sunt copii ale suporturilor originale; consemnarea eronată a faptului că apărătorul ales a precizat că nu consideră utilă atașarea dosarului de urmărire penală pentru soluționarea cererii de revizuire, se referă la situația de fapt reală existentă în cauză, concret, că la dosarul cauzei nu se află dosarul de urmărire penală (17 volume).

În raport de aceste susțineri, apelantul revizuent a susținut că nu există probe că a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat și, în consecință, să se dispună anularea tuturor actelor, trimiterea cauzei spre rejudecare și achitarea acestuia în ce privește infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen.

Analizând apelul declarat de revizuentul A., prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 din C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Prin urmare, o altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 din C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

Pe de altă parte, revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Raportând aceste considerații teoretice la prezenta cauză, Înalta Curte reține că apelantul revizuent A. și-a întemeiat cererea de revizuire pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Din analiza textului legal, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba despre descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluție diametral opusă (de achitare în cazul de față), rezultând astfel că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condițiile legii și dacă din probele strânse în cursul cercetării judecătorești rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanța putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar.

În consecință, cele două condiții trebuie întrunite cumulativ, sintagma "fapte sau împrejurări noi" referindu-se la situații de fapt noi, în sensul că, din diverse motive, acestea au rămas necunoscute instanței de fond, și nu la mijloacele de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere și verificate. Faptele probatorii trebuie să fie noi, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte sau împrejurări cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza sau reanalizarea acesteia, neputând a se ajunge, astfel, pe calea revizuirii la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probațiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanța sau instanțele ce au judecat cauza.

În raport de motivele invocate de revizuent, Înalta Curte nu poate primi opinia acestuia în sensul că ar avea caracterul de fapte sau împrejurări noi, aspectele referitoare la lipsa unor consemnări din declarația investigatorului sub acoperire, audiat de către instanță, în mod nemijlocit, modalitatea de întocmire a unor acte procedurale pe parcursul derulării procesului penal, ori cea de interpretare a probatoriului administrat în cauză și care a condus la soluția de condamnare a revizuentului în cauză.

În realitate, apelantul revizuent încearcă să dea o nouă interpretare situației de fapt deja cunoscută de instanțele care au soluționat cauza, interpretare favorabilă acestuia, care este însă fundamentată pe aceleași elemente care au făcut obiectul cenzurii de către instanțele care au dispus condamnarea acestuia.

Astfel, se constată că împrejurările invocate de revizuent constituie o nemulțumire a acestuia privind modul de interpretare a probatoriului administrat în cauză care a condus la o soluție de condamnare și modul de desfășurare a procedurilor penale (cu referire la lipsa vreunui denunț/sesizare cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către acesta, lipsa descrierii, modalității concrete de săvârșire a faptelor; lipsa dosarului penal nr. x/2010), în cauză, nefiind aduse elemente noi care să constituie temei de revizuire în baza art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

De altfel, aceste aspecte reprezintă apărări de fond, pe care apelantul revizuent a avut posibilitatea să și le construiască cu prilejul cercetării judecătorești atât în fond cât și în calea de atac a apelului.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, faptele și mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea nu conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, Înalta Curte constată hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) raportat la art. 459 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 17 din data de 27 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 17 din data de 27 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.

GGC - ED