ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 282/2018

Deliberând asupra contestației formulată de contestatorul condamnat A., constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 545/C din data de 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respinsă contestația declarată de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 376 din data de 26.09.2017, pronunțată în dosarul penal nr. x/2017 al Tribunalului Giurgiu ca nefondată.

A fost obligat contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare statului, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 130 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 367 din 26 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsa ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 306 din 24.11.2008 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin nerecurare la data de 17.02.2009.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul contestator la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 RON, a rămas în sarcina statului urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța aceasta șentință, prima instanta a reținut ca, prin Sentința penală nr. 306 din 24.11.2008 Curtea de Apel București, secția I a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a recunoscut Sentința din 17.10.2006 a Tribunalului pentru Cauze Penale din Viena pronunțată în Dosarul nr. x și a hotărârii din 27.03.2007 emisă de Curtea de Apel din Viena în Dosarul nr. x, dispunând punerea în executare a acestora.

Analizând motivele invocate de petentul condamnat A. drept temei al contestației la executare, prima instanta a reținut că acestea nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

S-a mai arătat ca, pe calea unei contestații la executare nu se poate modifica o hotărâre deoarece s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce se referă exclusiv la executarea hotărârilor penale, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor penale în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge în nici un caz la modificarea hotărârii rămasă definitivă.

Hotărârea de recunoaștere a condamnării la detențiunea pe viață a petentului A. este definitivă, petentul condamnat fiind în executarea acesteia, iar în ceea ce privește regimul executării, acesta este conform legii penale române, deoarece recunoașterea a avut în vedere pedeapsa aplicată, iar regimul executării acesteia, după recunoaștere este conform legii române.

A reținut prima instanta și faptul că petentul condamnat a mai formulat cereri de contestație la executare identice cu cea analizată în prezenta cauză, cereri înregistrate atât pe rolul Tribunalului Giurgiu cât și pe rolul Curții de Apel București, astfel încât în conformitate cu dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., nu mai poate reitera o nouă cerere de contestație la executare care să fie identică cu cele deja analizate și finalizate prin hotărâri judecătorești definitive de Tribunalul Giurgiu, respectiv Curtea de Apel București.

Împotriva acestei sentințe a declarat contestație contestatorul-condamnat A.

În motivarea contestației au fost reiterate argumentele invocate în fata instantei de fond.

Analizând actele dosarului și sentința penală contestată, prin raportare la criticile invocate și din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen., Curtea a constatat contestația nefondată.

Curtea a constatat ca, în mod corect, prima instanta a dispus respingerea, ca inadmisibila, a contestației la executare întrucât motivele invocate de petentul condamnat A. nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Mai mult, Hotărârea nr. 306 din 24.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală, prin care s-a recunoscut condamnarea petentului A., este definitivă, beneficiază de putere de lucru judecat și nu se poate modifica pe calea unei contestații la executare, în cadrul căreia se pot invoca numai aspecte ce se referă exclusiv la executarea hotărârilor penale.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca legală și temeinică Sentința penală nr. 367 din 26 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva Deciziei penale nr. 545/C din data de 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 15 decembrie 2017, a formulat contestație condamnatul contestator A.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la însăși instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Art. 597 alin. (7) prevede că "Hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare", iar la alin. (8) se arată că "Judecarea contestației la hotărârea primei instanțe se face în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate. Condamnatul aflat în stare de detenție sau internat într-un centru educativ este adus la judecată. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă. Prevederile alin. (5) se aplică în mod corespunzător."

Așadar, conform dispozițiilor art. 597 alin. (8) C. proc. pen., decizia prin care prin care se soluționează contestația formulată împotriva sentinței dispuse în cazul contestației la executare este definitivă. Prin urmare, contestatorului condamnat nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva Deciziei penale din 12 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Pentru aceste considerente, precum și având în vedere că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 545/C din data de 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală., întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 545/C din data de 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 30 martie 2018.

GGC - ED