ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 359/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții A.T., T.D.G., I.T.M., T.I., T.M.,

Z.A., C.I., G.Z., S.S., etc. au chemat în judecată S.C. "O.P." S.A.,

Ministerul Economiei și Finanțelor, AVAS, Guvernul României, Ministerul

Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri și Oficiul Participanților Statului

și Privatizării în Industrie - OPSPI solicitând instanței ca în contradictoriu

cu pârâții să dispună:

1) obligarea la

acordarea de acțiuni ale societății pârâte în limita a 8% din capitalul social

subscris al acestuia la același preț cu care pârâta a achiziționat aceste

acțiuni de la statul român în procesul de privatizare conform art. 9 din O.G.

nr. 55/2003 aprobată prin Legea nr. 538/2003.

2) acordarea de

acțiuni gratuite conform art. 168 alin. (6) din Contractul colectiv de muncă;

3) acordarea de

dividende aferente acestor acțiuni pe perioada 2003 - 2008.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 14 septembrie 2004 S.P. s-a

privatizat în temeiul O.G. nr. 55/2003, iar conform Contractului colectiv de

muncă P. în vigoare la acea dată și în prezent, P. S.A. avea obligația să

acorde un număr gratuit de acțiuni conform dispozițiilor art. 168 alin. (6) din

Contractul colectiv de muncă. După privatizarea S.P. S.A., aceasta nu și-a

îndeplinit obligația de acordare a acestor acțiuni în limita stabilită de

ordonanță.

S-a mai arătat că

prin neacordarea acestor acțiunii, atât foștii salariați, cât și cei prezenți

au fost prejudiciați prin neacordarea acestui drept prevăzut cu ordonanța de

privatizare precum și faptul că aceste drepturi arătate în dispozițiile art.

168 pct. 6 se regăsesc atât în Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 cât și

în Contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, 2007, 2008 acest articol

nesuferind nicio schimbare cu privire la aceste obligații însușite de ambele

părți, angajat-angajator.

Prin întâmpinarea

formulată pârâta S.C. "O.P." S.A. a invocat excepțiile

inadmisibilității, lipsei de interes, lipsei calității procesuale pasive,

lipsei calității procesuale active și prematurității.

La rândul său pârâtul

Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri prin întâmpinarea

formulată a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prematur formulată,

ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 4412 din 9 noiembrie 2010 a respins ca inadmisibile cererile

formulate de reclamanți privind obligarea pârâților Guvernul României,

Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri și Oficiul

Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie la emiterea hotărârii de

Guvern și la stabilirea procedurilor termenelor și condițiilor de vânzare

directă de acțiuni.

De asemenea, a admis

excepția necompetenței materiale în ce privește capetele de cerere referitoare

la obligarea pârâtelor la acordarea de acțiuni, dividende și efectuarea de

mențiuni și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a

VIII-a.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că întrucât până în prezent nu a fost

emisă o hotărâre a Guvernului prin care să se stabilească data și condițiile în

care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către salariații S.C.

"O.P." S.A., solicitarea reclamanților este inadmisibilă, dreptul

acestora de a putea achiziționa acțiuni putând fi exercitat doar ulterior

emiterii H.G. cu aplicarea O.G. nr. 55/2003.

S-a mai reținut că

instanța nu poate obliga Guvernul să emită o astfel de hotărâre, întrucât

puterea judecătorească nu poate impune puterii executive să emită un act

administrativ cu un anumit conținut.

În ceea ce privește

capetele 2 și 3 din cerere privind acordarea de acțiunii gratuite conform art.

168 alin. (6) din Contractul colectiv de muncă și acordarea de dividende

aferente acestor acțiuni pe perioada 2003 - 2008, instanța a admis excepția

necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei

la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Împotriva Sentinței

civile nr. 4412 din 9 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în

termen legal reclamanții A.T., T.M., Z.A., C.I., G.Z., S.S., etc., prin care

s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Au învederat

reclamanții, prin motivele cererii de recurs, față de stricta interpretare a

instanței de fond cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea cererii

de chemare în judecată, că sentința recurată este nelegală și netemeinică,

întrucât:

- În ceea ce privește

pe intimatul Guvernul României, acesta nu și-a exercitat dreptul conferit de

legiuitor în limitele care i-au fost stabilite de către acesta. Din această

situație instanța de fond trebuia să constate că autoritatea în cauză se afla

în situația unui refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ, act

prin care trebuia să se realizeze executarea în concret a dispozițiilor art. 9

din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997, așa cum au fost modificate prin art. V

pct. 2 din O.G. nr. 55/2003. Cu privire la aceste prevederi, recurenții au

apreciat că judecătorul de fond trebuia să constate că autoritatea publică

pârâtă și-a exercitat dreptul de apreciere cu exces de putere, în sensul art. 2

alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare. Cu toate că Guvernul României și-a

asumat această obligație, dreptul reclamanților - consacrat printr-o normă

legală - nu a fost concretizat, deși aceștia aveau acea speranță legitimă în

concretizarea acestui drept, drept configurat printr-un act normativ, iar

instanța de judecată prin soluția adoptată a lipsit efectiv de esență acest

drept al recurenților. Prima instanță nu a reținut sub niciun aspect dreptul

reclamanților de a achiziționa aceste acțiuni, drept care s-a născut la data

intrării în vigoare a O.G. nr. 55/2003 și care s-a consolidat la împlinirea

termenului prevăzut în acest act normativ, respectiv în anul 2004, prin

încheierea contractului de privatizare al societății.

- O a doua critică

adusă hotărârii recurate este aceea că instanța de fond a admis excepția

inadmisibilității privind obligarea la acordarea de acțiuni a societății pârâte

S.C. P. S.A., fără nicio altă motivare decât prezumată a fi cea avută în vedere

la admiterea inadmisibilității în raport de Guvernul României.

- În fine, a treia

critică a sentinței atacate se referă la faptul că instanța de fond nu s-a

pronunțat cu privire la toate excepțiile invocate de către intimații-pârâți din

dosar și a soluționat la libera alegere doar una din excepții, motivare care de

altfel nu-și găsește corespondentul în niciunul din actele normative actuale.

Prin întâmpinarea

depusă în cauză intimații Guvernul României și S.C. O.P. S.A. prin care s-a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii

hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Recursul este

nefondat.

Prin art. V pct. 2

din O.G. nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de

privatizare a S.N.P. "P." S.A București a fost modificată O.U.G. nr.

49/1997 privind înființarea S.N.P. "P.", aprobată prin Legea nr.

70/1998, în sensul că art. 9 din Anexa 1 a căpătat următorul conținut:

"Acțiunile societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute

de lege. Societatea comercială va ține evidența acțiunilor și acționarilor în

Registrul acționarilor, deschis și operat conform prevederilor legale în

vigoare. Salariații S.N.P. "P." S.A. București au dreptul să achiziționeze

acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același

preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota

procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se

va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin

hotărâre a Guvernului".

În formularea

anterioară, art. 9 - Acțiunile - din Anexa 1 - Statutul S.N.P. "P."

S.A. București, avea următorul conținut: "Acțiunile nominative ale

societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege.

Acțiunile vor purta timbrul sec al societății comerciale și semnătura a doi

administratori. Societatea comercială va ține evidența acțiunilor într-un

registru numerotate, sigilat și parafat de către președintele consiliului de

administrație, registru care se păstrează la sediul acesteia. Persoanele fizice

sau juridice, române și străine, vor putea deține acțiuni ale S.N.P.

"P." S.A. București, fără însă a se afecta poziția statului de

acționar majoritar. Salariații S.N.P. "P." S.A. București au drept de

preemțiune pentru cumpărarea de acțiuni ale societății comerciale la valoarea

nominală a acestora până la concurența limitei de 10% din capitalul

social".

Rezultă, din cele mai

sus arătate, că prin O.G. nr. 55/2003, "dreptul de preemțiune la

cumpărarea de acțiuni ale societății la valoarea nominală a acestora până la

concurența limitei de 10% din capitalul social" a fost transformat în

"dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din

capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul

procesului de privatizare". Dar, în timp ce dreptul salariaților

reclamanți a fost consacrat de legiuitor în mod incontestabil, același

legiuitor a înțeles să confere Guvernului un drept de apreciere exclusiv în

ceea ce privește "cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de

salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către

aceștia (care) vor fi stabilite prin hotărâre ...".

Autoritatea intimată

Guvernul României, dar și celelalte autorități publice pârâte - Ministerul

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Oficiul Participațiilor

Statului și Privatizării în Industrie - nu se află în situația unui refuz

nejustificat de emitere a unui act administrativ prin care să organizeze

executarea și să execute în concret dispozițiile art. 9 din Anexa 1 la O.U.G.

nr. 49/1997, așa cum au fost modificate prin art. V pct. 2 din O.G. nr.

55/2003, ci se află în exercitarea unui drept de apreciere care i-a fost conferit

de legiuitor într-o marjă cu limite foarte largi. Pe calea contenciosului

administrativ nu se poate pretinde autorității publice o anumită conduită

generală sau adoptarea unui anumit act normativ, pentru că în acest mod ar avea

loc o imixtiune nepermisă în activitatea executivului, încălcându-se principiul

separației și echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din

Constituție. Prin urmare, instanța de contencios administrativ nu poate dispune

executarea unei obligații de reglementare subrogându-se în atribuțiile puterii

executive, această concluzie impunându-se și în raport de prevederile art. 41

din O.U.G. nr. 88/1997, care prevăd că Guvernul asigură înfăptuirea politicii

de privatizate, ia măsuri obligatorii pentru accelerarea și finalizarea

procesului de privatizare și răspunde în fața Parlamentului pentru îndeplinirea

acestor obligații.

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt

întemeiate și că în mod corect prin hotărârea atacată a fost respinsă acțiunea

reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României,

Ministerul Economiei, Cornerului și Mediului de Afaceri și Oficiul

Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, se va dispune, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefundat

a recursului declarat de A.T., I.T.M., T.M., Z.A., C.I., G.Z., S.S., etc.

împotriva Sentinței civile nr. 4412 din 9 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.T., T.D.G., I.T.M., T.M., Z.A., C.I., G.Z., S.S., etc. împotriva

Sentinței civile nr. 4412 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - CL