ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2359/2015

Decizia nr. 2359/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 11 decembrie 2012, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie (OSPI), solicitând:

- obligarea pârâților la emiterea hotărârii de guvern prin care să fie vândute acțiuni ale SC Q. SA de 8% din capitalul social al aceleiași pârâte la același preț cu care acțiunile au fost vândute către R., respectiv 0,0525 euro/acțiune către fiecare reclamant;

- obligarea O.P.S.P. București Ministerul Economiei la stabilirea procedurilor, termenelor și condițiilor pentru vânzarea directă de acțiuni și obligarea Q. SA la obligarea mențiunilor corespunzătoare la Oficiul Registrului Comerțului.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că la data de 14 septembrie 2004 SNP Q. s-a privatizat în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 55/2003 aprobată prin Legea nr. 538/2003, iar conform CCM Q., în vigoare la acel moment, SC Q. avea obligația legală ca în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 55/2003 să emită actul administrativ în baza căruia să opereze transferul acțiunilor care li se cuvenea reclamanților în calitate de foști și actuali salariați ai SC Q. SA.

S-a arătat că, prin neacordarea acestor acțiuni, reclamanții nu au beneficiat de dividende aferente acțiunilor ce li se cuveneau ca urmare a profitului obținut de societate prin activitatea desfășurată.

În drept reclamanții au invocat: O.G. nr. 55/2003 aprobată prin Legea nr. 538/2003 privind privatizarea Q. și Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 2432 din 19 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamanților A., B., C., D., E., F.,G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie (OSPI), ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. I din O.G. nr. 55/2003, vânzarea de către Ministerul Economiei și Comerțului a pachetului de acțiuni pentru care salariații societății au dreptul de cumpărare, potrivit legii, se va efectua în mod direct către aceștia, prin derogare de la prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. IV din O.G. mai sus menționată s-a autorizat Ministerul Economiei și Comerțului prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie să stabilească procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea directă a pachetului de acțiuni, prevăzut de lege către salariații SC Q. SA București.

Totodată, în cuprinsul art. V din același act normativ se prevede faptul că salariații Societății Naționale a Petrolului "Q." SA București au dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare. De asemenea, se precizează și faptul că momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către salariați și cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Drept urmare, legiuitorul nu a stabilit momentul emiterii respectivei hotărâri de Guvern, ci a conferit Guvernului României competența legală de a stabili cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor având deci, implicit, și competența de a stabili momentul la care se va emite o hotărâre de Guvern precum cea solicitată de reclamanți.

Prevederile art. 5.5. din Strategia de privatizare a Societății Naționale a Petrolului "Q." SA București precizată în Anexa nr. 1 la H.G. nr. 924/2003, dispun că la momentul încheierii tranzacției, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 49/1997 privind înființarea Societății Naționale a Petrolului "Q." SA București, aprobată și modificată prin Legea nr. 70/1998, cu modificările ulterioare, salariații Q. vor avea dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății comerciale în limitele unui procent de până 8% din capitalul social și în condițiile prevăzute de lege.

Din interpretarea dispozițiilor legale invocate rezultă mandatul acordat Guvernului, și în subsidiar Ministerului Economiei prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, de a stabili:

- momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către salariați (SC Q. SA) și cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de aceștia;

- termenele și condițiile pentru vânzarea directă a pachetului de acțiuni, prevăzut de lege către salariații SC Q. SA București.

Acest mandat trebuie să fie coroborat cu dispozițiile legale în materia privatizării societăților comerciale, respectiv O.U.G. nr. 88/1997, în mod special cele referitoare la atribuțiile Guvernului și ale instituțiilor publice implicate, prevăzute la art. 4

1

și 4

3

, astfel:

Art. 4

1

"(1) Guvernul asigură înfăptuirea politicii de privatizare, coordonează și controlează activitatea ministerelor și instituțiilor publice, care au competențe și atribuții în realizarea privatizării, ia măsuri obligatorii pentru accelerarea și finalizarea procesului de privatizare și răspunde în fața Parlamentului de îndeplinirea acestor obligații.

(2) În acest scop Guvernul:

a) aprobă strategia națională de privatizare; (...)

d) ia orice alte măsuri în calitate de autoritate centrală de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."

Art. 4

3

"(1) Instituția publică implicată realizează întregul proces de privatizare.

(2) În acest scop instituția publică implicată:

B. Ia toate măsurile necesare pentru realizarea procesului de privatizare a societăților comerciale:

a) stabilește metoda adecvată de privatizare și o schimbă în măsura în care este necesar (...)."

Rezultă că singura autoritate în măsură să adopte măsurile necesare continuării sau finalizării unui proces de privatizare este Guvernul, care va lua măsurile pe care le consideră necesare, la momentul pe care îl va aprecia ca fiind oportun pentru adoptarea acestei.

În acest context, curtea de apel a constatat că nu există un refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ prin care să organizeze executarea și să execute în concret art. I, IV, și V din O.G. nr. 55/2003, ci se exercită un drept de apreciere al pârâților.

A conchis curtea de apel că, în cauză nu s-a probat că autoritatea publică recurentă și-ar fi exercitat dreptul de apreciere cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând generic dispozițiile art. 483 și următoarele din noul C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, recurenții-reclamanți critică sentința instanței de fond din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 55/2003, care derogă de la prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale.

De asemenea, se susține că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. IV și art. V din O.G. nr. 55/2003, care prevăd, în mod clar, dreptul salariaților SNP Q. SA de a achiziționa acțiuni, în mod direct, până la limita a 8% din capitalul social, la același preț cu acțiunile care se vor vinde în procesul de privatizare.

Intimatul-pârât Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, în calitate de succesor al Departamentului pentru Energie, conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2014, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare.

În susținerea excepției se arată că recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile noului Cod de procedură civilă, deși speței îi sunt aplicabile prevederile vechiului Cod, astfel încât, nu a fost îndeplinită cerința prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., respectiv indicarea și dezvoltarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, Înalta Curte constată că nu este întemeiată și o va respinge pentru următoarele argumente.

Din conținutul cererii de recurs reiese faptul că recurenții-reclamanți critică sentința atacată prin prisma faptului că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente speței.

Este adevărat că, în drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile noului Cod de procedură civilă care nu este aplicabil cauzei, însă, instanța nu e ținută de temeiul de drept invocat de recurenți, atâta vreme cât criticile dezvoltate prin cererea de recurs permit încadrarea acestora într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În plus, în materia contenciosului administrativ sunt aplicabile dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., în temeiul cărora instanța de recurs poate examina cauza sub toate aspectele, cererea de recurs nefiind limitată la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Examinând pe fond cererea de recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este întemeiat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Prin art. V pct. 2 din O.G. nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societății Naționale a Petrolului "Q." SA București [...], a fost modificată O.U.G. nr. 49/1997 privind înființarea Societății Naționale a Petrolului "Q.", aprobată prin Legea nr. 70/1998, în sensul că art. 9 din anexa V a căpătat următorul cuprins: "Acțiunile societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va ține evidența acțiunilor și acționarilor în Registrul acționarilor, deschis și operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariații Societății Naționale a Petrolului Q. SA București au dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului".

În formularea anterioară, art. 9 - Acțiunile - din Anexa 1 - Statutul Societății Naționale a Petrolului "Q." SA București, avea următorul conținut: "Acțiunile nominative ale societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Acțiunile vor purta timbrul sec al societății comerciale și semnătura a doi administratori. Societatea comercială va ține evidența acțiunilor într-un registru numerotate, sigilat și parafat de către președintele consiliului de administrație, registru care se păstrează la sediul acesteia. Persoanele fizice sau juridice, române și străine, vor putea deține acțiuni ale Societății Naționale a Petrolului "Q." SA București, fără însă a se afecta poziția statului de acționar majoritar. Salariații Societății Naționale a Petrolului "Q." SA București au drept de preemțiune pentru cumpărarea de acțiuni ale societății comerciale la valoarea nominală a acestora până la concurența limitei de 10% din capitalul social".

Deci, cu alte cuvinte, prin O.G. nr. 55/2003, "dreptul de preemțiune la cumpărarea de acțiuni ale societății la valoarea nominală a acestora până la concurența limitei de 10% din capitalul social" a fost transformat în "dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare".

Dar, în timp ce dreptul salariaților reclamanți a fost consacrat de legiuitor în mod incontestabil, același legiuitor a înțeles să confere Guvernului un drept de apreciere exclusiv în ceea ce privește "cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia (care) vor fi stabilite prin hotărâre (...)".

Instanța de recurs constată, așa cum a reținut și instanța de fond, că autoritatea recurentă nu se află în situația unui refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ prin care să organizeze executarea și să execute în concret dispozițiile art. 9 din anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997, așa cum au fost modificate prin art. V pct. 2 din O.G. nr. 55/2003, ci se află în exercitarea unui drept de apreciere care i-a fost conferit de legiuitor într-o marjă cu limite foarte largi.

Totodată, instanța de recurs reține că, a proceda altfel, obligând autoritatea recurentă să emită hotărârea prin care să vândă acțiunile, ar însemna să fie încălcat dreptul de apreciere conferit Guvernului de către legiuitor, ceea ce ar avea semnificația juridică a încălcării principiului constituțional al separației puterilor, consacrat la art. 1 alin. (4) din Constituție.

De altfel, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, Secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție are o jurisprudență constantă, în sensul argumentației de mai sus, în ceea ce privește acțiunile formulate de asociațiile salariaților/foștilor salariați în temeiul art. 9 din anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997, așa cum a fost modificat prin art. V pct. 2 din O.G. nr. 55/2003 Deciziile nr. 5463/2009, nr. 4635/2010, nr. 5256/2010, nr. 5723/2010, etc.

În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P.împotriva Sentinței civile nr. 2432 din 19 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN