ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1518/2014

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 828 din 23 aprilie 2013 Tribunalul București, secția a V-a civilă,

a anulat cererea formulată de reclamanta S.O., prin reprezentant avocat I.V.,

pentru lipsa calității de reprezentant a avocatului menționat, cu motivarea că

nu există dovada că reclamanta are domiciliul în străinătate, pentru a face

aplicarea dispozițiilor art. 67 alin. (3) C. proc. civ., în sensul de a aprecia

că în baza procurii generale prezentate de avocat, dreptul de reprezentare în

judecată se presupune dat.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta

susținând legalitatea procurii și solicitând desființarea hotărârii cu consecința

trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Prin decizia nr. 287 A din 11 octombrie

2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, hotărârea atacată a fost

anulată, deoarece în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza în baza unei

excepții de procedură, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe

de fond.

În considerente s-a reținut că reclamanta

S.O. are domiciliul în Austria, dovadă efectuată în baza pașaportului eliberat de

autoritățile din Austria-Viena, astfel cum a reținut notarul public „Birou Notarial,

B.” la data de 12 octombrie 2011 prin încheierea de autentificare a procurii date

de reclamantă către numitul V.M., căruia i-a solicitat să o reprezinte pentru a

efectua toate operațiunile necesare pentru retrocedarea unor bunuri imobile, menționate

în procură.

Mandatarul reclamantei, V.M., a împuternicit

pe avocatul I.V. să o reprezinte pe reclamanta S.O. în fața oricărei instanțe judecătorești

conform împuternicirii avocațiale eliberate în baza contractului de asistență juridică

din 3 septembrie 2012 și în baza procurii depuse la dosar în copie legalizată.

În baza situației de fapt menționată și

analizând procura dată de reclamanta S.O., instanța de apel constatat că avocatul

I.V. are calitatea de reprezentant al reclamantei în acest proces, în baza contractului

de asistență juridică încheiat cu mandatarul reclamantei, V.M., iar procura dată

acestuia este, cu prisosință, acordată inclusiv pentru cereri de chemare în judecată

în scopul valorificării sub orice formă a dreptului de proprietate al reclamantei

asupra imobilelor menționate în procura din 12 octombrie 2011.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. București,

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că reclamanta nu a dovedit existența

domiciliului său în străinătate întrucât prezentarea pașaportului în fața notarului

public, în anul 2011, nu poate constitui o astfel de dovadă. A mai susținut că,

în speță, reprezentantul reclamantei trebuia să depună o procură specială pentru

cererea de chemare în judecată, deoarece procura sa generală permitea doar reprezentarea

în probleme legate de retrocedarea unor imobile.

Recursul nu este fondat.

Analizând natura mandatului acordat în

cauză, Înalta Curte reține că acesta este unul special, întrucât reprezentarea nu

privește toate interesele mandantului, ci numai actele necesare, inclusiv formularea

cererilor în procedura administrativă sau judiciară, pentru redobândirea dreptului

de proprietate asupra unor imobile preluate abuziv de către stat.

Fiind vorba despre un mandat special, în

speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 67 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ.

care se referă la reprezentarea judiciară a mandatarului cu procură generală.

Ca atare, este lipsită de relevanță situația

domiciliului reclamantei și nu interesează nici faptul dacă s-a dovedit sau nu existența

acestuia în străinătate.

Din modul de redactare a contractului de

mandat, Înalta Curte apreciază că sintagma „să formuleze cereri în fața oricărei

persoane juridice” se referă la toate cererile privind retrocedarea imobilelor preluate

abuziv, inclusiv la cererile de chemare în judecată în legătură cu imobilele respective.

De asemenea, mandatarul V.M. a fost împuternicit,

pe lângă depunerea diligențelor necesare pentru retrocedarea imobilelor, să dea

și procură de substituire unui avocat.

În baza acestei împuterniciri mandatarul

reclamantei a împuternicit, în condițiile art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea

și exercitarea profesiei de avocat, pe avocatul I.V. pentru reprezentarea mandantei

în instanță, neexistând niciun impediment legal pentru încheierea contractului de

reprezentare și asistență judiciară din 3 septembrie 2012.

Ca atare, mandatul conferit în cauză este

unul special, acordat și pentru formularea cererilor de chemare în judecată, nefiind

necesară arătarea, în mod concret, a numărului de dosar, întrucât, potrivit

art. 68 alin. (3) C. proc. civ., mandatul se prezumă că este dat pentru toate actele

judecății, chiar dacă nu cuprinde nicio mențiune în acest sens și dacă nu este limitat,

în mod expres, la anumite acte sau pentru o anumită instanță, ceea ce nu este cazul

în speță.

Fața de aceste aspecte, recursul se privește

ca nefondat și va fi respins,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. București,

împotriva deciziei nr. 287 A din 11 octombrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2014.