VIDAKOVIC and MATIC v. HUNGARY

Primul reclamant, dl Zlatko Vidaković, s-a născut în 1968. Al doilea reclamant, dl Dario Matić, s-a născut în 1972. Ambele fiind resortisanți ai Serbiei, locuiesc în Novi Sad, Serbia. Ei au fost reprezentați în fața Curții de dl Z. Ristić, avocat care practică în Novi Sad. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și de Justiție. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În septembrie 1996 reclamanții au participat la o reuniune cu motor-bikers în Mindszent, Ungaria, organizată în parcul unei piscină în aer liber. Ei au dormit într-un cort sub un copac atunci când, din cauza ploaiei grele, o ramură s-a rupt și a căzut pe ei provocand mai multe leziuni.

La 9 iunie 1998, prima reclamantă a inițiat o procedură în cadrul Curții de district Hódmezővásárhely care solicită plata daunelor de la proprietarul piscină, municipalitatea Mindszent. La 10 iunie 1998, al doilea reclamant a depus o acțiune similară. Cazul celui de-al doilea reclamant a rămas la 15 octombrie 1998 și statutorily a încetat să existe la 16 aprilie 1998. El și-a reintrodus reclamația la 22 martie 2002. Între timp, după ce a organizat trei audieri și a suspendat procedura la cererea părților între 8 aprilie și 9 august 1999, la 21 octombrie 1999, Tribunalul de District a respins acțiunea primului reclamant, susținând că contestatorul nu a fost responsabil. Curtea se bazează în mare măsură pe avizele doi experți.

La 4 ianuarie 2000, Curtea Regională a Județeanului Csongrád a respins primul recurs al reclamantului. La 27 septembrie 2001, banca de reexaminare a Curții Supreme a anulat hotărârile din prima și a doua instanță și a trimis primul caz al reclamantului Curții de District, susținând că nu a examinat dacă municipalitatea avea vreo răspundere contractuală. După mai multe audieri care au avut loc în reluarea procedurii și în asocierea celor două cauze la 23 mai 2002, la 23 mai 2003, Curtea de District a respins acțiunea comună a reclamanților, deținând reclamantul nu avea nici răspundere contractuală, nici delictuală. La 7 octombrie 2003, Curtea regională a respins în cele din urmă recursul reclamanților.

La 15 aprilie 2004, Curtea Supremă a respins petiția de reexaminare a reclamanților ca fiind inadmisibilă, fără să-l examineze în fond, observand că nu au putut specifica motive juridice adecvate pentru propunerea lor, astfel cum prevede art. 270 din Codul de Procedură Civilă.

The first applicant, Mr Zlatko Vidaković, was born in 1968. The second applicant, Mr Dario Matić, was born in 1972. Both being nationals of Serbia, they live in Novi Sad, Serbia. They were represented before the Court by Mr Z. Ristić, a lawyer practising in Novi Sad. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In September 1996 the applicants took part in a motor-bikers’ meeting in Mindszent, Hungary, organised in the park of an open-air swimming pool. They slept in a tent under a tree when, due to the heavy rain, a branch broke and fell on them causing them several injuries.

On 9 June 1998 the first applicant instituted proceedings in the Hódmezővásárhely District Court seeking the payment of damages from the owner of the swimming pool, the Mindszent Municipality. On 10 June 1998 the second applicant filed a similar action. The second applicant’s case was stayed on 15 October 1998 and statutorily ceased to exist on 16 April 1998. He reintroduced his claim on 22 March 2002. Meanwhile, after having held three hearings and suspending the proceedings at the parties’ request between 8 April and 9 August 1999, on 21 October 1999 the District Court dismissed the first applicant’s action, holding that the respondent was not liable. The court relied largely on the opinions of two experts.

On 4 January 2000 the Csongrád County Regional Court dismissed the first applicant’s appeal. On 27 September 2001 the Supreme Court’s review bench quashed the first and second instance decisions and remitted the first applicant’s case to the District Court, holding that it had failed to examine whether the Municipality had any contractual liability. After several hearings held in the resumed proceedings and the joinder of the two cases on 23 May 2002, on 23 May 2003 the District Court dismissed the applicants’ joint action, holding the respondent had neither contractual nor delictual liability. On 7 October 2003 the Regional Court finally dismissed the applicants’ appeal. On 15 April 2004 the Supreme Court rejected the applicants’ petition for review as inadmissible, without examining it on the merits, observing that they had failed to specify any appropriate legal grounds for their motion, as required by section 270 of the Code of Civil Procedure.

This decision was served on the applicants’ representative on 23 May 2004.