Szombatiné Nagy împotriva Ungariei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 30162/05, de către Valéria SZOMBATINÉ NAGY împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 13 mai 2008 ca Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimir Zagrebsky, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Sally Dollé, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 12 august 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Valéria Szombatiné Nagy, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1944 și locuiește în Miskolc.

A fost reprezentată în fața Curții de către dl P. Rózsa, un avocat care practică în Miskolc. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Executivitatea Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În contextul unui accident rutier din 1991, în 1998 a fost ordonat statului să plătească reclamantului o anumită cantitate de compensare. A fost, de asemenea, acordată o alocație lunară. La 5 aprilie 1998, a luat o acțiune, cerând o compensație suplimentară și o majorare a indemnității. La 1 decembrie 1999, Curtea Centrală de District Pest a respins acțiunea ei. Cu toate acestea, la 5 septembrie 2000, Curtea Regională de Budapesta a anulat această decizie și a remis cazul.

În reluarea procedurii, Curtea de District a avut mai multe audieri și a obținut avizul unui expert. Mai 2003. Prin recurs, la 22 aprilie 2004, Curtea Regională a anulat această decizie și a trimis din nou cazul. În reluarea procedurii, Curtea de District a depus două audieri și, la 4 iulie 2005, a acceptat, într-o decizie parțială, unele dintre cererile reclamantului. În ceea ce privește restul acțiunii, la 19 ianuarie 2006, un expert medical și-a prezentat avizul. După ce a avut trei audieri, la 13 Noiembrie 2006 Curtea de District a constatat în parte pentru reclamant. A apelat. La 4 martie 2008, Curtea Regională de Budapesta a adoptat o decizie finală. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii.

HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească 6 000 de euro doamnei Valéria Szombatiné Nagy în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească suma de 6.000 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION Application no. 30162/05 by Valéria SZOMBATINÉ NAGY against Hungary The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 13 May 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judges, and Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 12 August 2005, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mrs Valéria Szombatiné Nagy, is a Hungarian national who was born in 1944 and lives in Miskolc.

She was represented before the Court by Mr P. Rózsa, a lawyer practising in Miskolc. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In the context of a 1991 road accident, in 1998 the State was ordered to pay the applicant a certain amount of compensation. She was also awarded a monthly allowance. On 5 April 1998 she brought an action, claiming further compensation and an increase of the allowance. On 1 December 1999 the Pest Central District Court dismissed her action. However, on 5 September 2000 the Budapest Regional Court quashed this decision and remitted the case.

In the resumed proceedings, the District Court held several hearings and obtained the opinion of an expert. It partly found for the applicant on 29 May 2003. On appeal, on 22 April 2004 the Regional Court quashed this decision and again remitted the case. In the resumed proceedings, the District Court held two hearings and, on 4 July 2005, accepted, in a partial decision, some of the applicant’s claims. Concerning the remainder of the action, on 19 January 2006 a medical expert presented his opinion. After having held three hearings, on 13 November 2006 the District Court found in part for the applicant. She appealed. On 4 March 2008 the Budapest Regional Court adopted a final decision. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings.

THE LAW The Court received the following declaration from the Agent of the Government: “I declare that the Government of Hungary offer to pay 6,000 euros to Ms Valéria Szombatiné Nagy with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Hungary are prepared to pay me the sum of 6,000 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President