KATONA AND TOMASOVICS v. HUNGARY

HOTĂRÂREA DE SECȚIE nr. 30815/04, de către Ernő KATONA și István TOMASOVICS împotriva Ungariei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 29 aprilie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, RızA Türmen, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Françoise Elens-Passos, Registrul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 iulie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Ernő Katana și dl István Tomasovics, sunt resortisanți maghiari născuți în 1956 și locuiți în Budapesta. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl A. Szecskay, un avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“ Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Într-un litigiu de afaceri, în 1987 reclamanții au introdus o acțiune de compensare în fața Curții de District Central de Pest, care a dat o prima decizie în 1989. Curtea regională de Budapesta a anulat această decizie. În reluarea procedurii, la 27 noiembrie 1996, Curtea de District a constatat parțial pentru reclamanți. La 13 februarie 1998, Curtea Regională a anulat această decizie și a respins acțiunea. La 1 iulie 1998, Curtea Supremă a anulat decizia Curții Regionale și a remis cazul. În procesul reluat, la 10 septembrie 1999, Curtea Regională a anulat decizia Curții de District și a remis cazul. În reluarea procedurii de primă instanță, la 5 iunie 2003, Curtea de District a respins acțiunea reclamanților. La recurs, la 14 aprilie 2004, Curtea Regională a anulat această decizie și a constatat parțial pentru reclamanți. Curtea a primit următoarea declarație de la agentul guvernamental: „Declar că Guvernul Ungariei propun să plătească ex gratie 8.000 de euro dlui Ernő Katona și dlui István Tomasovics, fiecare, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamanții: „Notăm că guvernul Ungariei este pregătit să plătească fiecăruia dintre noi ex-grația suma de 8.000 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestor cereri. Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 30815/04

by Ernő KATONA and István TOMASOVICS

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on

29 April 2008 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Ireneu Cabral Barreto,

Rıza Türmen,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 7 July 2004,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Mr Ernő Katona and Mr István Tomasovics, are Hungarian nationals who were born in 1956 and live in Budapest. They were represented before the Court by Mr A. Szecskay, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In a business dispute, in 1987 the applicants brought an action in compensation before the Pest Central District Court, which gave a first decision in 1989. The Budapest Regional Court quashed this decision.

In the resumed proceedings, on 27 November 1996 the District Court partly found for the applicants. On 13 February 1998 the Regional Court reversed this decision and dismissed the action. On 1 July 1998 the Supreme Court quashed the Regional Court’s decision and remitted the case. In the resumed second-instance proceedings, on 10 September 1999 the Regional Court quashed the District Court’s decision and remitted the case.

In the resumed first-instance proceedings, on 5 June 2003 the District Court dismissed the applicants’ action. On appeal, on 14 April 2004 the Regional Court reversed this decision and partly found for the applicants.

COMPLAINT

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the protraction of the proceedings.

THE LAW

The Court received the following declaration from the Government’s Agent:

“I declare that the Government of Hungary offer to pay

ex gratia

8,000 euros to Mr

Ernő Katona and Mr István Tomasovics, each, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court received the following declaration signed by the applicants:

“We note that the Government of Hungary are prepared to pay each of us

ex gratia

the sum of 8,000 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

We accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to these applications. We declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Françoise Tulkens

Deputy Registrar

President