ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului de competență;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 26.09.2022, a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. x/2022, cererea formulată de petentul condamnat A., având ca obiect alte modificări ale pedepsei (art. 585 C. proc. pen.), iar la termenul din 12.10.2022, după audierea petentului cu privire la motivele invocate în cererea formulată, instanța a dispus calificarea cererii ca fiind contestație la executare, prev. de art. 598 C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 2578 din 12 octombrie 2022 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de către instanță, iar în baza art. 50 raportat la art. 597 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul A., în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a reținut, în esență, că, în declarația dată în fața instanței, petentul-condamnat A. a arătat că înțelege să conteste executarea pedepsei, deoarece infracțiunile pe care le-a comis pe teritoriul Spaniei au fost săvârșite în condițiile art. 35 alin. (.1 C. pen., iar instanța de recunoaștere a pedepsei aplicată de autoritățile judiciare spaniole nu a reținut aceste dispoziții.

Cererea în contestație la executare este de competenta instanței de executare sau a instanței egală în grad cu instanța de executare, în a cărei rază se află locul de deținere; competența reglementată în materia contestației la executare nu este una alternativa, în sensul posibilității de alegere pe care ar avea-o condamnatul de a sesiza fie instanța de executare, fie instanța egală în grad cu instanța de executare, în a cărei raza se afla locul de deținere.

Având în vedere că petentul condamnat A. se află în executarea unui mandat emis de către Curtea de Apel București, în temeiul art. 50 și art. 598 alin. (2) C. proc. pen., Judecătoria a constatat că nu este competentă material să judece cauza, apreciind că instanța de executare - conform prevederilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (1) C. proc. pen. - este Curtea de Apel Craiova, petentul-condamnat A., fiind deținut în prezent în Penitenciarul Pelendava-Craiova.

Prin urmare, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul A., în favoarea Curții de Apel Craiova.

La data de 25.10.2022, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova.

Prin Decizia nr. 221/2022 din data de 3 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova și s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecătoriei Craiova.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competența între Curtea de Apel Craiova și Judecătoria Craiova și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de Apel a avut în vedere dispozițiile art. 585 C. proc. pen. și art. 553 C. proc. pen. și a constatat că punerea în executare a hotărârii penale are o reglementare proprie și există unele corelații între aceste norme și cele din partea generală a C. proc. pen., respectiv că instanța de executare, fiind prima instanță de judecată, determinarea ei se face practic prin aplicarea regulilor privitoare la competență din partea generală a C. proc. pen.

Ca urmare, cu excepția cazurilor prevăzute în mod expres de disp. art. 141 alin. (13) din Legea nr. 302/2004), în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine, curtea de apel nu constituie instanță de executare în sensul dispozițiilor art. 553 și 598 alin. (2) C. proc. pen., ci o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menționată.

S-a apreciat că, într-un atare caz, instanța competentă să judece cerere de modificare a unor pedepse nu este, prin urmare, curtea de apel, ci instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului.

Sub acest aspect, s-a arătat că, așa cum s-a menționat în considerentele Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742/5.11.2010, care își găsește în continuare aplicarea, competența exclusivă a curții de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru acestea fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în C. proc. pen.

În consecință, Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova și constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 23.11.2022, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 29.11.2022.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza de față este Judecătoria Craiova.

Prealabil, Înalta Curte notează că obiectul conflictului negativ de competență cu care instanța supremă a fost învestită este cererea formulată de petentul condamnat A. prin care solicită modificarea pedepsei în executarea căreia se află, petentul arătând că solicită contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat de către autoritățile spaniole, fiind vorba despre 3 fapte concurente.

În cauză, Înalta Curte constată că petentul se află în executarea unei pedepse de 4 ani, 2 luni și 15 zile dispusă prin Sentința penală nr. 39/F din data de 08.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2022, definitivă prin Decizia penală nr. 217 din 05.04.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma recunoașterii și punerii în executare a hotărârii din data de 15.05.2019 a Tribunalului Provincial Valencia - dosar RCA - x/2019, definitivă la data de 26.10.2020, prin care s-a aplicat persoanei solicitate A. pedeapsa de 4 ani, 2 luni și 15 zile închisoare.

Deși, așa cum s-a arătat, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Spania, Curtea de Apel nu este instanță de executare, în sensul art. 553 din C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competențe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate, recunoaștere ce a avut loc în cadrul procedurii reglementate de această lege.

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanța română este guvernată de legea română.

În consecință, odată recunoscută sentința penală de condamnare de către autoritățile judiciare din România, instanța competentă să judece cererea formulată de petent este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Un raționament similar se regăsește de altfel și în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

Potrivit art. 553 C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, instanța primului grad de jurisdicție, legiuitorul stabilind astfel o corelație între competența materială a instanțelor în faza judecății și competența punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelație trebuie avută în vedere la determinarea instanței de executare în cazul hotărârilor pronunțate în străinătate și recunoscute de curțile de apel, conform competenței speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanței de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura și gravitatea infracțiunilor.

Altfel spus, atribuțiile instanței de executare trebuie exercitate de instanța care ar fi fost competentă să judece cauza în primă instanță, dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită pe teritoriul României.

Așadar, în cauza de față, raportat la infracțiunile pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv pentru săvârșirea, în calitate de colaborator necesar, a infracțiunii de agresiune sexuală cu viol prevăzută de art. 179 și art. 180.1.2 C. pen. spaniol și în calitate de autor a infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 147.2 C. pen. spaniol, (fapte cu corespondent în legea penală română în complicitate la infracțiunea de viol în formă calificată, prevăzută art. 48 C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) C. pen.), se constată că, potrivit art. 35 C. proc. pen., aceste infracțiuni sunt de competența materială a judecătoriei.

Totodată, având în vedere că petentul se află încarcerat în Penitenciarul Pelendava-Craiova, competența materială și teritorială aparține așadar Judecătoriei Craiova.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea conflictului de competență vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.

GGC - ED