ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 572 din 20 septembrie 2024 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Rm. Vâlcea, invocată din oficiu. În temeiul art. 598 alin. (1) lit. d), alin. (2) rap. la art. 597 alin. (6) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, ce privește pe contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 13 mai 2024 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, sub numărul x/2024, sesizarea contestatorului A. cu privire la desființarea mandatului de executare a pedepsei nr. 27 din 13.02.2023 emis de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și a ordinului de arestare emis pentru punerea în executare a acestui mandat.

În motivarea cererii, contestatorul a precizat că în mandatul de executare a pedepsei nr. 27 din 13.02.2023 emis de Judecătoria Râmnicu Vâlcea nu se regăsește nicio mențiune cu privire la durata măsurii preventive instituite împotriva acestuia de către autoritățile britanice pentru punerea în executare a acestui mandat de executare a pedepsei. Acesta a solicitat deducerea perioadei de 2 ani și 6 luni considerată a fi executată, ca urmare a arestării la domiciliu de către autoritățile britanice în perioada 29.11.2021 - 24.05.2024. În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 555 și art. 598 C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 31 din 27 ianuarie 2021 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, rămasă definitivă astfel cum a fost desființată, în parte, prin decizia penală nr. 544/A din 29.07.2021 a Curții de Apel Pitești, contestatorul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare. Astfel, la data de 29.07.2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Biroul Executări Penale a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 27/2021.

Întrucât contestatorul nu a fost găsit, la data de 27.08.2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a emis un mandat european de arestare pe numele acestuia. În temeiul acestui mandat de arestare, la data de 19.11.2021 contestatorul A. a fost arestat de către autoritățile britanice, rămânând în custodia autorităților britanice până în data de 26.11.2021. Ulterior, contestatorul a fost pus sub control judiciar pe cauțiune din data de 26.11.2021 până în data de 15.02.2023.

Ulterior, prin decizia nr. 182/A din 13.02.2023 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă contestația la executare formulată de contestator împotriva deciziei nr. 544/A din 29.07.2021, contestatorul fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare.

La data de 13.02.2023, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Biroul Executări Penale a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii cu nr. 27/2021.

Întrucât contestatorul nu a fost găsit, la data de 14.02.2023, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a emis un nou mandat european de arestare pe numele acestuia. În temeiul acestui nou mandat de arestare, la data de 15.02.2023, contestatorul A. a fost arestat de către autoritățile britanice și predat autorităților române în data de 24.05.2024, în tot acest timp, contestatorul fiind pus sub control judiciar pe cauțiune.

Instanța a constatat că în 13 mai 2024, data formulării contestației la executare, contestatorul se afla în Marea Britanie, fiind "arestat în data de 15.02.2023, pe baza mandatului de arestare emis în data de 14.02.2023 și predat autorităților române în data de 24.05.2024. În tot acest timp, susnumitul a fost pus sub control judiciar pe cauțiune’’ (astfel cum se constată din adresa C. civ. pen..I. - Biroul Național Interpol nr. x/SA/RAD din 25.07.2024), fiind în prezența unei situații de fapt atipice celei prevăzute în Decizia RIL nr. 15/20018 în ceea ce privește stabilirea instanțe competente.

Instanța a apreciat că în cauză inculpatul invocă un caz de micșorare a pedepsei - constând în deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei executate în Marea Britanie cu titlu de măsură preventivă privativă de libertate, cuprinzând o situație care a intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Interpretând dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 597 alin. (6), instanța a apreciat că intenția legiuitorului în reglementarea instanței competente a fost asigurarea unei bune desfășurări a procesului, impusă în special de necesitatea asigurării prezenței condamnatului la ședința de judecată, textul neinstituind o competență alternativă. Prin urmare, dacă persoana condamnată se află în stare de deținere, competența de soluționare a cererii va aparține instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere. Având în vedere că în prezent contestatorul se află încarcerat în Penitenciarul Craiova, instanța a apreciat că instanța de la locul de deținere este cea competentă să constate dacă cele invocate se aplică în cauză.

Ținând seama de aspectele anterior menționate, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d), alin. (2) rap. la art. 597 alin. (6) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Ca urmare a declinării competenței teritoriale, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 02.10.2024 sub nr. x/2024.

Prin sentința penală nr. 2842 din 15 octombrie 2024 pronunțată de Judecătoria Craiova, secția penală, în baza art. 50 alin. (1) rap. la art. 47 alin. (2) și (3) și art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu. S-a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A., în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și în baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Craiova și Judecătoria Râmnicu Vâlcea. În baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, respectiv instanța de executare sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare. Competența prevăzută de art. 598 alin. (2) C. proc. pen. nu este alternativă, ci este determinată de situația celui condamnat la data formulării contestației la executare (dacă se află sau nu deținut în cursul executării pedepsei).

Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că la data de 13.05.2024, când a formulat contestația la executare, condamnatul A. se afla pe teritoriul Marii Britanii, fiind supus măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune în vederea predării către autoritățile române în baza mandatului de arestare emis de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Prin urmare, instanța a reținut că la momentul formulării contestației condamnatul nu era încarcerat în executarea pedepsei, situație în care competența de soluționare a cererii aparține instanței de executare. Față de aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 50 alin. (1) rap. la art. 47 alin. (2) și (3) și art. 598 alin. (1) lit d și alin. (2) C. proc. pen., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, aceasta fiind instanța de executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 05 noiembrie 2024.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Craiova și Judecătoria Râmnicu Vâlcea cu privire la competența de soluționare a cauzei privindu-l pe contestatorul A., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Râmnicu Vâlcea pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este cererea formulată de contestatorul A., la data de 13 mai 2024, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prin care a solicitat, în esență, desființarea mandatului de executare a pedepsei nr. 27 din 13.02.2023 emis de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și a ordinului de arestare emis pentru punerea în executare a acestui mandat.

Contestația la executare reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia pot fi soluționate doar incidente ivite cu ocazia punerii în executare și, respectiv, pe parcursul executării unei hotărâri judecătorești penale.

Conform dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., se poate face contestație împotriva executării unei hotărâri penale în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Ultimul caz de contestație la executare reglementat la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., vizează situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele aplicate nu se mai execută (întrucât a intervenit amnistia, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fi au intervenit modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau se execută. Această ultimă ipoteză, "orice cauză de micșorare a pedepsei", cuprinde apariția unei împrejurări ulterioare ce produce efecte asupra pedepsei individual determinate aplicate persoanei condamnate prin hotărârea definitivă, fiind exclusă posibilitatea unei reindividualizări judiciare a aceleiași sancțiuni penale.

Având în vedere aceste dispoziții legale, în raport de conținutul cererii formulate de contestatorul A. se constată că, motivul invocat prezintă aparența de sustenabilitate a cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze contestația la executare, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), respectiv instanța de executare sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare. Competența prevăzută de art. 598 alin. (2) C. proc. pen. nu este alternativă, ci este determinată de situația celui condamnat la data formulării contestației la executare (dacă se află sau nu deținut în cursul executării pedepsei).

Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că la data de 13.05.2024, data la care contestatorul a formulat contestația la executare, condamnatul A. se afla pe teritoriul Marii Britanii, fiind supus măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune în vederea predării către autoritățile române în baza mandatului de arestare emis de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Așadar, coroborând dispozițiile art. 597 alin. (1) din C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluționarea contestației la executare aparține instanței de executare, respectiv Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, întrucât la momentul formulării contestației condamnatul nu era încarcerat în executarea pedepsei, ci se afla pe teritoriul Marii Britanii.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 noiembrie 2024.